Iulia Șchiopu ne demonstrează ce înseamnă ,,Arta de a iubi pictura”

,,Este întotdeauna o bucurie și o emoție să recunoști semnul talentului, să vezi apărând în fața ta un scriitor autentic”.

 Acestea erau cuvinte care anunțau, în secolul trecut, apariția unei mari cărți. Cuvintele sunt scrise de Daniel Rops, membru al Academiei Franceze, iar cartea este ,,Dumnezeu s-a născut în exil”, de atât de puțin cunoscutul Horia Vintilă, în țara sa natală, volum care a cucerit, la Paris, prestigiosul Premiu Goncourt, la 21 noiembrie 1960.

d

Iulia Șchiopu pe urmele lui …Ovidiu. Legătura este secretă și doar vizibilă la final. Imagine din arhiva personală

Acum eu îmi îngădui să parafrazez aceste cuvintele și voi scrie: ,,Este întotdeauna o bucurie și o emoție să recunoști semnul talentului, să vezi apărând în fața ta un … pictor autentic”. În cazul nostru, pictorul este doamna Iulia Șchiopu din Brașov.

Într-o lume a paradoxului, ca cea în care în trăim noi, este normal ca să nu încep cu picturile sale, ci cu note scrise despre Italia, de Iulia Șchiopu.

Deci:

,,Veneția e ceva între un oraș și o stare personală, poate de-asta nu o am prinsă în insectarul din mintea mea cu căldura ucigătoare de amiază nesfârșită care s-a nimerit să (ne) fie atunci, nici cu trotineta roz a Dariei pe care a trebuit s-o cărăm prin tot orașul după noi, că totul s-a întâmplat în cele câteva zile cât dura la ea o dragoste fulgerătoare pentru o jucărie; nici măcar cu cele câteva capete de serie bifate în dreptul ei, cea mai bună cafea băută ever (nu, nu la Florian), cea mai proasta pizza din lume (sau cel puțin din viața mea) sau cea mai splendidă femeie pe care am putut-o vedea vreodată, o capodoperă destul de vie, oricât de ireală și ireal plutea așa, printre noi. Era însoțitoarea asiatică a unui bărbat european, avea chiar un kimono stilizat și sofisticat și pășea cu opincuțele alea ale ei ca o împărăteasă de mătase decupată dintr-o stampă veche. Dar așa cum peste America, în capul meu se va suprapune mereu genericul din Dallas, geamurile oglindă ale zgârâienorilor și coafura lui Sueellen, (oricât de diferită am simțit-o mai târziu în realitate), tot așa cu Veneția m-am întâlnit și înamorat definitiv într-o vedere cumpărată de-acolo, cu niște case și-o curte interioara pline de zăpadă; și fără apă, chiar dacă o presimțeai dincolo de zidurile gălbui. Asta este pentru mine Veneția și până să pierd vederea la vreo mutare (la fiecare am lăsat bucăți din mine în urmă, parcă voiam să-mi testez anduranța la desprinderi), am călătorit de multe ori în gând și cu poza în mână.
Veneția mea. A altora e balul mascat, cu toată revărsarea lui de măști, clipocit, muzici, perle, umbre și grație, confetti și serpentine de hârtie colorată. E prinsă în evenimentul ăsta cum ai închide-o într-o sticluță cu parfum.
Din bucuria că Veneția este o adresă personală a fiecăruia, particip la o miniexpoziție de o zi cu ocazia unui bal mascat venețian care se va întâmpla pe 2 martie la Hotel Kronwell Brașov. Voi veni cu o serie de păpuși pregătite special pentru acest bal, iar dacă vi se pare că nu-s costumate complet, păi, da, și zâmbetul poate fi o mască”.

Sperăm să se ivească prilejul unui comentariu despre notele sale de călătorie, dar acum să trecem la interviul cu Iulia Șhiopu, despre pictură:

d

Chiar la Veneția cu …trotineta roz. Imagine din arhiva personală

Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început…

Numele meu este Iulia Șchiopu, născută în Brașov în secolul trecut, în 1968.

După ce o mare parte din viață am încercat să mă aliniez normelor, dorințelor și nevoilor societății (exista – pe vremuri – un fel de tăvălug social care te dorea egal, obedient și fără înălțime), să fiu un angajat cât mai bun, mai neutru, acum vreo opt ani m-am întâlnit cu mine într-o oglindă imaginară. Eram ingineră, lucram într-un birou cu acte, ștampile, calculatoare și programe de contabilitate; nu m-am recunoscut. Așa că m-am întors la prima mea iubire, pictura. Nu singura, că între timp am și o fetiță, dar cea de neuitat și de neoprit.

f

Lucrare de Iulia Șchiopu

Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?

Pentru că a fost singura mea dorință încă de când eram mică. Înainte de revoluție, lucrurile aveau altă dinamică, trebuia viziune din partea familiei să te susțină în lupta ta pentru unul dintre cele patru cinci locuri scoase la admitere în fiecare an ale Academiei de Artă, dar mai ales trebuia să poată crede în tine și în drumul tău. Brașov este un oraș fermecător, dar în vremurile acelea nici liceu vocațional nu mai avea, ultima generație de absolvenți nici nu avea prin ce clase să „colinde’ cu „Gaudeamus Igitur”, n-aveau cui să predea ștafeta, îi țin minte cum au venit stingheri în clasa noastră de puști de-a șasea de la școala de artă. Așa că, odată terminată clasa a opta, am crezut că am încheiat ultima piruetă de pe scena artei. Uite că n-am putut fără ea și m-am întors.

f

Lucrare de Iulia Șchiopu

Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră ?

Deși iubesc toate artele vizuale, prin pictură mă exprim cel mai ușor. Am început cu pictura în ulei pe pânză, dar bucuriei că sunt mai căutată ca artist a trebuit să îi plătesc un preț, timpul meu, așa că acum pictez mai mult acrylic pe pânză. Pictura în ulei are ritmul, respirația ei, ai timp să gândești un tablou cu toate trecerile și penumbrele lui, să îl lași să iasă subtil din sufletul tau, să îi (și îți) dai timp să se nască; pictura în acrylic are însă meritul că îți dă posibilitatea unui dialog în timp real cu pânza ta, gândul se transferă instantaneu acolo, așa proaspăt și sincer. Însă cel mai frumos compliment primit a fost acela că tablourile mele în acrylic seamănă cu cele în ulei.

Vă simțiți bine în lucrări de dimensiuni mai mici, ori preferați suprafețele mari ?

Mereu am crezut că datorită specificului meu ca – hai să spun – artist, lucrările trebuie să fie mici, clare, pline de detalii. Așa am și început, 40*40 cm, 30*50 cm, pe-acolo.

 Cu timpul, am simțit nevoia să mă joc în spații din ce în ce mai mari, nevoie bine primită – din fericire -, prima pânză de dimensiuni notabile (90*120 cm, cred) a plecat prima (în câteva zile) dintr-o expoziție.

d

Lucrare de Iulia Șchiopu

Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de pictură ?

Dincolo de pictură e drumul către ea. În afară de timpul dedicat și petrecut cu fiica mea, familia și câțiva prieteni dragi, îmi rămâne foarte puțin pentru studiu (mereu caut informații despre expoziții, muzee, artiști noi, citesc articole on line din reviste culturale, etc) sau -luxul suprem – cititul unei cărți. În rest, atelier. Tocmai pentru a fi în orice clipă conectată cu cele două mari iubiri ale mele, copilul și pictura, atelierul nu este unul boem, de sine stătător, ci în apartamentul unde locuiesc. Pictez, dacă e nevoie, și în bucătărie.

d

Lucrare de Iulia Șchiopu

Unde vă vedeți peste 10 ani ?

O, ce curaj să te uiți în față, să proiectezi, să aștepți sau să construiești. Nu fac pariuri cu viața, cele mai frumoase întâmplări mi-au venit fără să fi îndrăznit să le visez.

Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți ? Care este? Formulați răspunsul …

Dacă ar fi să mă întreb ceva, m-aș întreba cât din păpușile mele sunt eu și cât ele în sine. Și, desigur, n-aș ști să răspund. De multe ori o anume stare în tablou se impune fără să pot controla foarte bine fenomenul, simt în atmosfera lui că s-a insinuat cumva singură, pe de altă parte, oricât aș vrea eu să pictez o temă solară, de exemplu, dacă sunt îngândurată, păpușa iese tristă, chiar și când zâmbește.

Înainte de a vă mulțumi neformal pentru acest dialog interesant vă rog la final să adresați un gând pentru cititorii acestui interviu care vă descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic.

Nu doar un gând, mai toate merg înspre privitorii mei. Dacă nu ar fi fost ei, eu nu aș fi știut să merg mai departe, când am expus prima oară în 2012, nu știam că voi deveni un nod într-o rețea vie, pulsândă, de oameni cărora le place să viseze același vis. Dacă nu ne-am fi găsit, acolo m-aș fi oprit cu demersul meu public, să zic așa, că din pictat acum știu sigur că nu mă pot opri. Le mulțumesc cu mâinile pline de iubire.

 

d

Lucrări de Iulia Șchiopu

–––––––––––––––––––––-

Iată și un CV

Născută în Braşov la 04.02.1968, studii universitare de inginerie, licenţiată în aparatură biomedicală.

Participări la Festivalul de Cultura C’Art Fest Cristian, 2015 – expoziţie personală, 2016 – licitaţie de artă pentru campania ‘Brâncuşi e al tău’.

 Marele Premiu la concursul naţional E Visual Art, ediţia a II a 2016.

 Afişul şi imaginea Festivalului de Dramaturgie Contemporana – Teatrul Sică Alexandrescu, ediţia XXVII a, 2016. Expoziții personale la Centrul Cultural Reduta Brașov („Dialog”, 2013, „Zestrea”, 2017), C’Art Fest („Iele”, 2015), Teatrul Sică Alexandrescu Brașov ( „(Între)timp”- decembrie, 2016), Bistro de l’Arte 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017. Ceainăria Ceai et caetera („Iarmaroc de nori”, 2014)

Expoziții colective NAG ( galeria Ora 0, 2016, Bistro de l’Arte, 2017) Rainbow, 2017, hotel Crown Plaza București. Participare cu pictură la Festivalul de Poezie ‘Braşoave 2’, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Braşov şi de Grupul de litere-sunete-şi-culori ‘Caii verzi de pe pereţi’

 Copertă de carte: Doina Ruști – Logodnica, 2017, roman Petronela Rotar – ‘Efectul Pervers’ -2016- poezie Laura Cătălina Dragomir -‘Nunanit’ -2016- poezie Petre Ogruţan – Literatură de specialitate – Calculatoare. Participare cu o lucrare în volumul de poezie al lui Radu Bata ilustrat de mai mulți pictori contemporani cu coperta Ștefan Câlția, „Survivre malgre le bonheur”, în curs de apariție în Franța (ianuarie, 2018). Coperta și ilustrația revistei literare Libris, Brașov, nr 2, iulie 2017 Coperta și ilustrația revistei literare Bucovina literară, decembrie 2017

d

Lucrări de Iulia Șchiopu

Dacă am început cu Horia Vintilă, este normal să terminăm tot cu el. Așa vor mai afla și alți cititori de acest mare scriitor român pe nedrept neglijat, doar pentru că a trăit ultimele decenii peste hotare. ,,Dumnezeu s-a născut în exil” este un jurnal imaginar al lui Ovidiu pe teritoriul unde a fost expediat pentru până la moarte, din draga lui Romă. El a scris o celebră ,,Artă a iubirii”, în timp ce Iulia Șchiopu realizează, prin întreaga sa operă, o demonstrație strălucită pentru ,,Arta de a iubi pictura”.

Semnează un nou admirator fidel,

Bunescu Aristotel

P.S. La mulți ani cu anticipație pentru 4 februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s