Invitațiile Doamnei Literatura: PAULINA GEORGESCU a deschis ușa viselor

 

Distinsa Doamnă Literatura face de cele mai multe ori surprize plăcute. Așa descoperi oameni speciali, destine aparte și cărți de certă valoare.

Incursiunile reportericești din spațiul virtual au mai scos la lumină o perlă strălucitoare. Este foarte interesant de subliniat, că stimulul a venit pentru Paulina Georgescu tot de pe internet, așa cum veți putea constata din relatările sale. Iată că societatea ecranelor are și avantaje, nu numai dezavantaje atunci când nu este folosită judicios și la vârste care sunt normale.

D

Deja în lume viselor. Imagine din arhiva personală PAULINA GEORGESCU

Dar, să o lăsăm pe doamna Paulina Georgescu să se prezinte singură, în cadrul unui interviu consistent pe care l-a acordat redacției noastre, cu multă amabilitate, specifică sufletelor generoase, până la sacrificiu…

 

 

Pentru început vă rugăm să vă prezentați cititorilor…..

Paulina Georgescu

Data și locul nașterii: 08.03.1957, Dăscălești – Puiești, județul        Buzău

Studii:  Liceul economic, secția finanțe – credit, Brăila.

Volume publicate:

  • Jocul inimii – Jocul minții, roman, Editura LifeArt, noiembrie 2016
  • Mergi Înainte, roman, Editura Teocora, martie 2017
  • Imigrantul, roman, Editura Teocora, noiembrie 2017
  • Suntem două, poeme, Editura Teocora, noiembrie 2017.
d

PAULINA GEORGESCU a deschis cu folos poarta viselor. Vă invităm să descoperiți acest tărâm…Imagine din arhiva personală

Am colaborat cu revistele: Orizonturile Bucuriei, Cartelul Metaforelor și revista Origini. Reviste cu apartenență locală.

Am participat la trei volume de antologii cu poeme. Antologia prieteniei vol. I – II și Aripi de zăpadă. Și cu proze scurte la Antologia ASCIOR.

f

Invitație la lectură…

Ce mai e nou în sectorul suflete? Ce mai e nou în cărțile dumneavoastră?

 

Cine sunt eu? O fostă cifră. Așa mă autodefinesc. Până mai ieri un anonim. Credeam că eu am început un joc. Să scriu. Dar văd că jocul ia amploare. Și scriu. Și tot mai mult mă bag în lumea mea. A cărților. Trăiesc povestea. Iar la sfârșit, când mă despart de personaj, mă doare. Dar altul va veni la rând… Și tot așa în continuare. Perpetuum mobile. Iar eu de fiecare dată voi fi contabil… Apoi pensionar… Și tot așa, apoi, voi scrie…

d

Noi descoperiri pe tărâmul viselor…

Timp de 4 decenii am lucrat în aceeași instituție bancară. Până în vara anului 2016. Odată cu pensionarea am închis o ușă. A cifrelor. Și altă ușă s-a deschis. A viselor.

Totul a început de la facebook. Eram o femeie liniștită. Văduvă de un deceniu. Trăiam din amintiri. Până într-o zi când am fost contactată pe chat. O poză de profil frumoasă. Un artist. Cu nume franțuzesc. Mi-am dat seama rapid că este ceva în neregulă cu el. Dar am acceptat. Și am intrat în jocul lui. El voia să-mi stăpânească inima. Iar eu voiam să-i stăpânesc mintea. Un joc ciudat. El juca pentru a obține bani. Iar eu… mă redescopeream. Așa am reușit să scriu primul meu roman. „Jocul inimii – Jocul minții.”  Este trăirea unei femei ucisă de singurătate. Este dorința ei de a se regăsi. Este un joc. Al iubirii virtuale. Jocul se poartă între cele două emisfere   – a inimii, a minții.

Peste câteva luni a urmat al doilea roman. „Mergi Înainte”. El vine ca o continuare a primului roman, dar poate fi independent. Ca o coincidență, după ce am început să scriu la acest roman, profesorul meu de limba și literatura română din liceu îmi spunea:

Nansen  a zis: „Ai izbutit, continuă! N-ai izbutit, continuă!”  Ca atare, trebuie să mergi înainte.  Am citit cu creionul în mână jurnalul tău, plin de lirism, de verbe la persoana I, de poezii.> Și, astfel am mers înainte.

Am scris povestea mea. Am scris povestea lui Lol. Povestea unei iubiri albastre, cum zic eu. Cine să fie Lol? Un gând? O iluzie? El este iubirea albastră pe care mulți ne-o dorim în momentele noastre de singurătate. „Mergi Înainte” este un roman despre viață. Uneori avem momente pe care nu le putem depăși. Și atunci apelăm la virtual. Dar acesta nu este decât o iluzie. Confruntarea cu realitatea trebuie să existe. Este necesară. Indiferent cât de dureros. Fără iubire nu suntem nimic. Doar iubind vom merge înainte… până la capăt.

d

Recomandare irezistibilă

La un an de la apariția primului roman am venit cu aceste două cărți. Romanul „Imigrantul”. Și volumul de poezii „Suntem două”. Cum s-a născut povestea imigrantului meu? Tot de la facebook. Un jucător. M-a trimis la link-ul unei jurnaliste spaniole. Helena Maleno Garzon- cercetător în domeniul migrației, al traficului de ființe umane. Acolo am văzut oameni pescuiți morți. Am văzut oameni care sărutau pământul atunci când pășeau… poarta, cum spun eu, Poarta spre Europa. Fenomenul migrației ia amploare. Eu nu mi-am propus să lămuresc acest fenomen. Eu am vrut să redau doar trăirile imigrantului meu. Ce va găsi aici în această Europă, dincolo de poartă, rămâne de văzut. Pe lângă trăirile lui se află și trăirile mele. Cum spunea o scriitoare dragă mie, o prietenă specială, Livia Norina Zezeanu, aici pe pământ suntem și noi ca niște imigranți. Trăim, sperăm… și așteptăm să deschidem o poartă. Poarta spre rai.  Frumos. Frumoasă comparație.

La volumul de poezii „Suntem două” am lucrat în paralel. Sunt eu și eu. Cea din prezent. Cea din trecut. Poeziile care dau titlul acestei cărți s-au născut privind la două poze. Privirea aceea mă obsedează. Unde priveam? Spre care viitor? Oare de ce nu știm? De ce nu știm ce mai urmează?…

d

Pe când coperta cu trei chipuri ?

Ce ne puteți spune despre viața de dincolo de suflete?

Eu sunt pensionară. Dar, pentru a nu uita ce mai făceam odată, sunt cenzor la două Asociații de proprietari. Sunt membru fondator la ASCIOR, Asociația Pentru Credință Ortodoxă. Sunt membru USELR, Uniunea Scriitorilor de Limbă Română, precum și membru al Fundației Origini Carpatice.

d

Un autor de succes și imaginea sa. Arhivă personală.

Unde vă vedeți peste 10 ani ?

Aceeași întrebare ne-a pus-o nu demult un profesor de SF. La o întâlnire. Ne-a poftit să închidem ochii. Să zburăm în timp. Și am zburat. Dar viitorul este o necunoscută. Iar noi vom fi exact ce vrem. Noi suntem liberii arbitri. Așa că eu voi scrie. Și mă voi bucura de cei patru nepoței. Doar la vacanțe. Voi inventa noi personaje. Voi scrie ce-mi dictează sufletul. Acum am terminat o altă carte. „De vorbă cu copilăria”. Iar „Pictorul”, un nou roman, îl scriu deja.

Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți?

Da. Cum încep să-mi scriu cărțile?

Întotdeauna eu am în minte titlu. Așa îmi vine mai întâi. Titlu. Apoi, urmează. Nu am niciodată un plan. Cuvintele vin. De la sine.

 Un gând pentru cititori, acum la final…

 Cititorilor dumneavoastră eu le doresc liniște. Liniștea aceea interioară. Care să-i înalțe. Să-i facă frumoși. Eu știu că ei sunt oameni sensibili. Și, au nevoie de artă, de frumos pentru a se hrăni. Dar nu în ultimul rând le doresc sănătate. Căci restul vine.

……………………………………………………………………………………………………………………….

Aici se termină dialogul. Ce rămâne în urma lui ? Bucuria imensă de a cunoaște un autor sensibil, de la care așteptăm, cu interes neformal, viitoarele apariții editoriale.

Până atunci, sănătate, bucurii, în familie, de la prieteni, amici, Amare, cârcotași și…. restul lumii. Pe foarte curând!

Un nou admirator fidel,

Bunescu Aristotel

fine…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s