NELUȚA STĂICUȚ – un fenomen în expansiune permanentă

Stimați cititori, viața de gazetar îți rezervă multe surprize memorabile. Iar astăzi o să vă vorbesc despre una dintre ele. Dintre cele mai mari din ultimul timp.

Este vorba despre distinsa doamnă NELUȚA STĂICUȚ, care are foarte multe abilități. Este terapeut inforenergetician, pictor, scriitor, poet, povestitor și uneori actor. Asta după ce a fost și sportivă și multe altele…Un om care trăiește foarte intens. Dar, gata cu vorbele, este timpul special să o cunoaștem di 

1)  Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început…

 

Autobiografie ISNeluța  (Stăicuț)

 

Neluța

Neluța

M-am născut pe data de 6 septembrie 1956 în comuna Mihăiești Jud. Olt.

Am absolvit cursurile primare la Școala Generală 182 din București, am terminat cursurile Liceului ,,Dumitru Petrescu din București.

Deoarece în timpul școlii primare am primit primul meu premiu la desen, am continuat o perioadă să merg la cursuri de pictură, până ce tatăl mi-a interzis acest lucru.

În 2011 am participat la mai multe cursuri de pictură, modelaj și decorațiuni din cadrul OMV Petrom, unde în acea perioadă eram salariată.

În anul 2015 am avut prima expoziție personală, în cadrul Asociației Artiștilor Plastici din București.

Au urmat, în mod firesc, mai multe evenimente la care am participat…(Totul e trecut in CV de la final)

c

1. Buchetul iubirii 70 x 50(Arta aplicata RRR) Lucrare de Neluța Stăicuț

2)   Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?

 

M-am născut într-o familie modestă, tatăl meu era electrician de lumină și forță pe șantierele de blocuri din București, iar mama mea era țesătoare la Întreprinderea Dacia.

Mama nu își dorea copii din cauză că tatăl meu bea foarte mult și când bea era extrem de violent, în ciuda faptului că atunci când era treaz era un om foarte bun și cu simțul umorului foarte dezvoltat.

Deci, am venit pe lume la dorința tatălui meu care, în ciuda faptului că ne iubea foarte mult, nu a știut niciodată să ne arate acest sentiment, decât prin… violență verbală și fizică permanentă.

În clasa a șaptea, doamna profesoară de desen ne-a luat la mai mulți copii lucrările făcute pentru ora de curs, iar la o perioadă de timp eu împreună cu încă doi colegi (o fată și un băiat) am fost anunțați că am fost premiați pe țară la desen.

Atunci, doamna profesoară mi-a spus prima oară că am un talent înnăscut de a mă exprima în artă, în culoare!

Premiul consta într-o tabără de creație la Homorod Băi, însă pentru a putea pleca a fost necesar ca doamna profesoară de desen împreună cu doamna dirigintă să vină la tatăl meu și să-l convingă să mă lase în această tabără.

Începând din clasa I-a spuneam poezii și cântam la toate serbările școlare și de aceea mama mea încurajată de doamna profesoară de muzică a mers cu mine la Radiodifuziunea Română, la preselecția pentru concursul ”Dialog la distanță”, de unde după vreo două săptămâni am primit o scrisoare prin care eram invitată la acest concurs pentru abilitatea mea de a cânta muzică populară. Numai că această scrisoare a fost găsită de tatăl meu care ne-a aplicat o corecție foarte serioasă, care a constat într-o bătaie care ne-a lăsat și pe mine și pe mama cu vânătăi mai multe săptămâni la rând.

Teoria tatălui meu era foarte clară: Nu aveam voie să cânt, să pictez, să scriu povești sau poezii sau să fac sport (eram înaltă și eram în echipa de baschet a școlii) deoarece toate aceste lucruri le fac doar fetele de moravuri ușoare.

După întoarcerea din tabăra de creație la rugămintea doamnei profesoare de desen m-a lăsat o perioadă de timp să merg la niște cursuri de desen, în afara programei școlare, doar că minunea nu a ținut prea mult și într-o zi mi-a interzis să mai merg la aceste cursuri.

Timpul a trecut…că asta este treaba lui să treacă, însă focul meu interior se întețea permanent și simțeam că este cazul să fac ceva și pentru mine însămi.

Astfel că Universul sau Bunuțul au făcut astfel ca în anul 2011, la mine la serviciu să se facă diverse cursuri, printre care de pictură, modelaj și decorațiuni.

M-am înscris cu convingerea fermă că venit vremea să îmi las creativitatea să se joace cum va ști ea mai bine.

Iar de atunci, pe lângă multe alte lucruri, mă joc…serios pe pânza de pictură, dăruind semenilor mei varianta cea mai bună a creației mele artistice!!!

Pictez așa cum vreau, cum simt și cum consider necesar. Nu cred în tehnici, cutume și reguli, în artă și în scris, cred că fiecare are dreptul să se exprime așa cum simte sufletul său!!!

Cred, cu toată convingerea, că a venit vremea să mai schimbăm ceva și în pictură,  să nu ne mai tot lovim la greu de reguli, stiluri și cutume, care deja sunt de mult depășite.

Suntem în secolul XXI după atâtea secole de pictură clasică, de ce să nu am îndrăzni și altceva???

De aceea, lucrările mele nu sunt trase la indigoul unui singur stil…ele sunt  fiind diferite, fiind unice și chiar utile, prin materialele folosite, dar mai ales prin conceptele care mă conduc către fiecare în parte!!!

Moto-ul după care mă conduc în artă este: ”RECUPEREAZĂ! RECICLEAZĂ! RECREEAZĂ! ” folosind materiale diverse pe care oamenii în general le aruncă,  ei îl consideră gunoi menajer. Astfel, cartoanele de ouă, cutiuțele de brânză topită, ațele de tot felul rămase de pe vremea când croșetam sau tricotam, materialele rămase de pe vremea când făceam croitorie, capacele de roți de mașină, curelele trapezoidale, dozele de sucuri sau bere, recipientele diverse… becuri arse, sâmburi, semințe sau dopuri de plută…etc. la toate le găsesc locul în lucrările mele, dându-le o altă față și utilitate.

Am fost sfătuită de o doamnă să experimentez ”PICTURA NAIVĂ și fără a sta prea mult pe gânduri am trecut la treabă…și astfel…am fost invitată la Festivalul de Artă Naivă de la Katovice Polonia și la alte expoziții de profil.

Apoi am mers la o expoziție de ”PICTURĂ ABSTRACTĂ” și am simțit că am un cuvânt de spus și în această tehnică, evident abordată în stilul meu, iar din acel moment am început un ciclu întreg în această tehnică (Jocul cu abstractul).

De aceea, în acest moment abordez toate cele trei domenii: ”ARTA APLICATĂ”,  ”PICTURĂ NAIVĂ” și ”PICTURĂ ABSTRACTĂ” în funcție de starea de spirit, inspirația și materialele de care mă lovesc.

M-ați întrebat: ”Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?”

Cred că nu a fost alegerea mea…ci a Bunuțului care mi-a dat mai multe haruri și daruri, pe care de 22 de ani le manifest ca un bun soldat care ascultă ordinele de sus.

Chiar dacă ador muzica și nu lucrez fără a asculta muzică, chiar dacă nu există zi în care să nu cânt măcar un refren, conștientizez că pentru acest dar…este totuși prea târziu să-l manifest și de aceea mă las să curg frumos în toate celelalte daruri ale mele (terapeut inforenergetician, pictor, scriitor, poet, povestitor și uneori actor). 

d

Maci si levantica 50 x 70. (Arta aplicata RRR).

3)   Care tehnici  sunt preferatele dumneavoastră ?

În 2011,când am mers la cursurile de pictură, am început cu pictura clasică. Însă, în foarte scurt timp mi-am dat seama că aceasta nu mă reprezintă, nu mă simt bine când pictez o natura statică, un peisaj sau o reproducere, cu toate că și doamna profesoară de la acest curs, îmi spunea mereu că sunt bună în tot ceea ce fac și uneori îmi spunea la câte o lucrare, că dacă unul sau altul dintre autorii după care făceam reproduceri ar vedea lucrarea mea, ar fi invidioși văzând cromatica folosită de mine.

Asta m-a făcut să scormonesc în forul meu interior și să mă caut, să mă străduiesc să găsesc acel ceva care să mă reprezinte…și iată că atunci când ești pregătit Universul, Bunuțul și Entitățile de lumină vin în întâmpinarea ta și te ajută.

Prima lucrare diferită am făcut-o cu niște resturi de fire rămase de la o jachetă pe care o croșetasem fiicei mele, resturi pe care inițial le aruncasem la coșul de gunoi, însă aruncând o privire către ele erau atât de frumoase, mai ales că erau culorile curcubeului, încât imediat le-am luat și le-am pus într-o cutie simțind că voi realiza cândva ceva cu ele.

Și așa a fost! Într-o dimineață m-am trezit cu imaginea lucrării în minte și m-am apucat să o fac aidoma. Am folosit resturile acelea de fire și tuburile de carton de la prosoapele de hârtie iar lucrarea venise cu titlul ei la pachet: ”Florile Speranței”.

Au urmat ”Ziua și noapte”, ”Anotimpurile”… și multe altele folosind mereu alte și alte materiale reciclabile.

Aproape că nu îndrăznesc să spun că am o tehnică anume, deoarece fiecare lucrare are o altă abordare. Pe una o fac folosind tehnica colajului ușor diferit, la o alta fac subansamblele lucrării pe care apoi le montez…fie prin lipire, prin cusături sau alte tehnici.

Îmi place ca fiecare lucrare să fie unică, să fie făcută de la început până la înrămare doar de mine. La mine ramele pot fi textile, făcute din dopuri de plută sau rame de televizoare reciclate.

O lucrare poate fi făcută pe o pânză de pictură de o anume dimensiune, sau poate fi făcută dintr-un ansamblu de mai multe pânze de aceeași dimensiune sau de dimensiuni și forme diferite.

Depinde cu ce imagine mă trezesc dimineața în minte. Nu… nu fac schițe, deoarece mă las să curg frumos în creația mea și să fac doar așa cum simt în momentul în care lucrez, iar o schiță m-ar limita, ceea ce nu îmi doresc sub nici o formă.

Aceasta ar fi una dintre tehnici…la cea denumită de criticii de artă și colegi ca fiind ”Artă Aplicată”.

Apoi așa cum am precizat anterior, am fost abordată de o doamnă profesoară de arte plastice care m-a văzut la mai multe expoziții, să încerc să pictez naiv. După ce doamna a avut amabilitatea să-mi dea câteva repere despre această pictură, am ajuns acasă și am purces la drum… pictând consecutiv trei lucrări odată. Evident că și aici am ales să îmi pun propria amprentă și am o anume ”ramă artizanală” în afara ramei finale care strigă de la o poștă: Eu sunt făcută de Neluța!

Pentru că iubesc tot ce este legat de tradiție și portul popular, folosesc modelele care împodobesc cu atâta generozitate costumele populare din diverse zone ale țării.

Și astfel cu primele trei lucrări: ”Iarna și Vara”, ”Primăvara și Toamna” și ”Prâslea cel voinic și  merele de aur” am participat la Festivalul de Artă Naivă de la Katovice Polonia, unde am și mers la vernisaj.

Și pentru că eu sunt o căutătoare permanentă în forul meu interior, mergând la o expoziție de pictură abstractă, am simțit că doresc să îmi spun și eu opinia și în acest segment. Așa că am purces la drum, însă nu în tehnica clasică, ci folosind materiale reciclabile, în tehnica mea în care m-am făcut cunoscută, respectiv Arta aplicată.

Deja am un întreg ciclu ”Jocul cu abstractul” în care am două serii de tablouri ”Drumuri” și ”Joacă de copil”.

Din seria ”Drumuri” am lucrările: ”Drumuri marine”, ”Drumuri amazoniene”, ”Drumuri polare”…etc.

Iar la seria ”Joacă de copil” am ales doar să le numerotez cu 1, 2 3…etc. deoarece doresc să las privitorul să se joace mental în timp ce-mi va privi lucrările. Dându-le o denumire nu-i mai lași privitorului bucuria de a găsi el povestea din spatele poveștii vizuale pe care o privește în acel moment.

În acest moment lucrez în aceste trei tehnici…însă nu garantez că mă voi opri aici. Știindu-mă o permanentă căutătoare, o persoană care este mereu în competiție cu ea nu știu ce voi mai găsi în drumurile mele și ce anume inspirații îmi vor mai veni în timp.

Nu știu ce inspirații voi avea mâine…nu știu ce vrea Bunuțul de la mine și de aceea mă voi lăsa să curg frumos printre imaginile cu care mă trezesc dimineața și pe care nu amân să le realizez… deoarece așa cum spunea Neale Donald Walsch în cartea sa Conversație cu Dumnezeu: IDEILE SUNT DUMNEZEU CARE TE SALUTĂ! NU LĂSA NICI UNA SĂ SE PIARDĂ SAU SĂ SE RĂTĂCEASCĂ!

Iar eu ca un soldat disciplinat asta fac permanent…răspund salutului primit prin realizarea lucrărilor mele, inspirate de EL.

d

Speranta si Disperarea 1.50 x 1.10 (RRR)

 

4)   Vă simțiți bine în lucrări de dimensiuni mai mici, ori preferați suprafețele mari ?

Mă simt minunat în orice dimensiune a lucrărilor mele. Marea mea problemă este că nu am un atelier în adevăratul sens al cuvântului, de aceea spațiul este deficitar, ca să nu adaug faptul că nu am o casă de dimensiuni mari să pot avea spații de expunere generoase și de aici apar problemele.

De ce spun acest lucru? Pentru că lucrările mele, cu excepția celor de pictură naivă, nu pot fi depozitate unele peste altele, toate trebuiesc panotate deoarece în alte condiții se pot deteriora dacă le-aș pune unele peste altele. Majoritatea sunt în 3 D și au nevoie să li se ofere spațiu de prezentare și de afirmare, nu le place să stea stocate într-un colț al camerei.

Asta nu înseamnă că nu am și lucrări mai mari de 50 x 70 care sunt preponderente. Am lucrări de câte 9 sau 10 pânze care montate sunt lucrări de 1,50 x 1,50.

Iar dacă să presupunem că am o comandă de o lucrare de dimensiuni mai mari, nu am nici o problemă de a găsi soluția de a crea un spațiu de lucru ad hoc. Spontaneitatea  și creativitatea mea nu au limite…așa că pot lucra pe orice dimensiune mi se solicită.

Am lucrări începând de la dimensiuni de 20 x 30…până la cele de 1,50 x 1,50.

d

Toamna 50 x 70 (RRR)

 

 

5)   Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de pictură ?

Păi așa cum spuneam anterior am venit într-o familie modestă de oameni cu puțină  școală însă mult bun simț, muncitori și acum aruncând o privire în trecut realizez că ambii mei părinți chiar dacă nu aveau prea multă școală erau extrem de creativi.

Mama mea nu cred ca a ratat ceva ce se putea face cu două mâini și un cap. Era țesătoare fruntașă la ea în întreprindere, însă făcea croitorie, croșeta, tricota și făcea gospodărie, cu aceeași ușurință cu care suda, turna betoane sau repara acoperișul casei în care locuiam, își repara singură mașina de cusut sau bicicleta. A mers pe bicicletă până cu câteva luni înainte să plece la vârsta de 75 de ani.

Tata era electrician de lumină și forță și era expert în tot ceea ce însemna instalațiile electrice, fie în case sau apartamente fie pe stâlpii de curent electric.

Cred cu toată convingerea că am toateaceste abilități și pentru că toată viața am văzut și chiar am participat la multe din activitățile părinților mei.

După ce am terminat școala primară, am fost nevoită să mă angajez, iar cartea mea de muncă este deschisă la vârsta de 14 ani, pentru că tata consuma destul de mult alcool și mama săraca trebuia să suplinească lipsurile create de tata prin acest consum constant.

La început am lucrat 7 luni la Primaria Sectorului 8 benevol, ca să nu uit meseria pe care tocmai o învățasem, cea de dactilografă, am fost remarcată de un domn de la Comitetul de Partid…și astfel datorită dumnealui am fost angajată cu carte de muncă la Institutul Geologic de prospecțiuni, urmând multe alte locuri de muncă care m-au ajutat să devin cea de astăzi (toată povestea o veți afla din voumul autobiografic pe care mă pregătesc să-l lansez cât de curând).

Astfel din loc în loc de muncă am ajuns să fiu salariată la Ministerul Petrolului unde am lucrat 30 de ani și de unde am ieșit la pensie în 2012 ,evident că între timp acest minister a trecut prin mai multe transformări până a ajuns OMV Petrom.

Oriunde am lucrat, am fost mereu omul potrivit la locul potrivit, deoarece mie chiar îmi place să muncesc, iubesc munca și nu am fugit vreodată de ea.

În 2011, după 32 de ani de stenoză mitrală, am trecut printr-o operație pe cord deschis și aveam două opțiuni:

  1. Să mă urc în vârful patului și să mă lamentez că sunt bolnavă, sau…
  2. Să îmi realizez toate viselepe care tatăl meu nu mă lăsase să mi le realizez…apoi viața mă furase și nu îmi mai acordasem această șansă.

Astfel m-am apucat să pictez, să scriu experiențele mele de terapeut în primul volum din ”Cartea Inforenergetica din suflet pentru suflete – Cum să-ți vindeci trupul, emoțiile și relațiile”, apoi la sugestia unui bun prieten am început să scriu poezii și astfel am lansat primul meu volum de poezii ”60 de gânduri și trăiri în 60 de ani de amintiri”.

Fiind tânără pensionară m-am înscris la un curs de teatru, astfel mi-am îmbogățit bagajul de cunoștințe și m-am bucurat alături de un grup de tineri minunați, de experiențe absolut fabuloase.

Astfel dupa acest curs am fost recomandată de profesoara mea de teatru să filmez un scurt metraj motivațional ”Fierbe apa, bunico!”, evident că voi accepta și alte colaborări pe acest segment al vieții mele.

Folosindu-mă de vocea mea diferită am decis ca ambele volume ale cărților mele să le fac și în formă audio, deoarece am constatat că oamenii nu mai au timp să citească și această variantă le dă posibilitatea să ”citească” o carte ascultând-o în timp ce pot să facă și un alt lucru.

Pentru că în copilaria mea părinții mei nu mi-au citit nici o poveste sau poezie, am hotărat să devin Neluța Bunicuța care spune povești și poezii, pentru copii, mămici, tătici și bunici!!!

Astfel a luat ființă canalul meu you tube Neluța Bunicuța.

Da se poate spune că am multe proiecte care necesită muncă multă, implicare și creativitate, însă  având în vedere că le fac pe toate cu mare plăcere, nu sunt în competiție cu nimeni, în afară de mine însămi, fac atât cât pot, simt și doresc.

Am zile în care lucrez 10 – 12 ore…însă am și zile în care am întâlnire cu mine însămi și atunci meditez, ascult muzică făcând nimic…sau pur și simplu lenevesc.

Nu îmi propun nimic spectculos, nu îmi doresc să alerg disperată după afirmare sau mai știu eu ce alte lucruri, îmi propun doar să răspund salutului Bunuțului pentru că știu că EL are grijă să fac, să spun și să gândesc tot ceea ce este optim, benefic și necesar pentru binele meu suprem!

d

Liliac 60 x 40

6)   Unde vă vedeți peste 10 ani ?

Viața mea a fost plină cu de toate, cu bune și mai puțin bune, cu suferințe din belșug dar și bucurii care îmi tăiau respirația, cu realizări dar și cu multe eșecuri din care am învățat atat de multe lucruri.

După ce am experimentat toate acestea am ajuns la înțelepciunea de a înțelege că:

  1. Ziua de ieri nu o mai poți retrăi sau schimba în vreun fel, deci nu se merită să te mai uiți în trecut, decât cu infinită recunoștință că toate cele prin care ai trecut au fost pentru ca tu să devii cel de astăzi.
  2. Ziua de mâine nu avem certitudinea că va exista și că o vei trăi…

Ce ne rămâne???

  1. Ne rămâne doar ”CLIPA PREZENTA,”MOMENTUL ACUM” pe care este necesar să o trăim ca și când ar fi ultima!

Revenind la întrebarea dumneavoastră, nu îmi fac planuri pe termene atat de lungi și mă las să curg printre proiectele mele dedicându-mă fiecăruia în parte, astfel încât să las ceva semenilor mei atunci când va veni vremea să plec ”ACASA” … lângă Bunuțul.

d

. Apus 40 x 60

 

7)    Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți ?  Care este?

Da cred că dacă eu aș fi reporterul v-aș adresa întrebarea:

  • Care este modalitatea prin care vă promovați toate aceste proiecte?

Iar eu v-aș răspunde astfel:

  • În calitatea mea de terapeut inforenergetician, cea mai eficientă modalitate de promovare sunt chiar pacienții mei, care după ce constată că viața lor a luat o turnură benefică, fiecăruia în parte, automat mă recomandă altor persoane care au probleme de sănătate sau de viață.

Iar uneori, când observ pe conturile mele de Facebook persoane care, din păcate, vor să-și încheie socotelile cu viața, intervin inițial… cu o discuție banală, după care îi aduc ușor, ușor… în zona mea de competență. Încep inițial să lucrez o primă parte a terapiei, pe care o pot aplica fără a fi necesar ca pacientul să-mi solicite acest lucru. Acestea sunt curățări care îi ajută pe aceștia să se elibereze de acele energii negative care le obturează Liberul Arbitru și au tendința de a lua decizii greșite.

 

d

Maci 45 x 60 (RRR)

După ce pericolul a trecut, îmi devoalez competențele profesionale, încep o discuție deja de la un alt nivel, iar acel pacient îmi va deveni prieten, pentru că am fost acolo când a avut nevoie de un colac de salvare. Acela este momentul în care îi mulțumesc Bunuțului pentru darurile și harurile pe care mi le-a oferit cu atâta generozitate și sunt fericită că a ales să mă ocup eu de acea persoană aflată într-o situație critică. Am câteva exemple pe această temă în cartea Inforenergetica din suflet pentru suflete – Cum să-ți vindeci trupul, emoțiile și relațiile… https://www.facebook.com/www.franturidesuflet.ro/?ref=your_pages .
Iar în calitățile mele de scriitor, poet, pictor, povestitor și de ce nu chiar actriță, am patru conturi de Facebook 1.
https://www.facebook.com/neluta.staicut ,
2.
https://www.facebook.com/staicut.neluta ,
3.
https://www.facebook.com/people/Neluta-Bunicuta/100010651901478 4.https://www.facebook.com/franturi.desuflet ), un cont al soțului meu pe care îl gestionez tot eu 5.https://www.facebook.com/vasileconstantin.staicut , două conturi de you tube https://www.youtube.com/channel/UCsTXhvKzZH2TarTeCui5Rjg/featured și https://www.youtube.com/channel/UCJfb0PY9-Xe8ESDyv7mt6ig , un site www.franturidesuflet.ro, patru pagini:
1.
https://www.facebook.com/www.franturidesuflet.ro/
2.
https://www.facebook.com/Intalniridinsufletpentrusuflet/
3.
https://www.facebook.com/Neluta-Bunicuta-516179935420462/ ,
4.
https://www.facebook.com/Franturidesuflet.ro/
și un grup:
1.
https://www.facebook.com/groups/Staicut.Neluta/ .
evident și un site în conservare din cauza multitudinii proiectelor mele și a lipsei de timp fizic:
1.
http://www.franturidesuflet.ro/

d

Reproducere 30 x 30 (pictura clasica)

Aceasta este forma mea de promovare, în afară de evenimentele la are sunt invitată și unde evident că vorbesc așa cum este firesc de toate abilitățile mele.

Probabil că îmi veți adresa întrebarea firească de altfel:

– Nu credeți că vă lăudați prea mult?

Reproducere 30 x 30 (pictura clasica)

Reproducere 30 x 30 (pictura clasica)

Stimate domn, de 22 de ani lucrez cu oamenii, de tot atâția ani văd diverse situații care mi-au dat de gândit. Oamenii care ies la pensie, în general, cad într-un soi de depresie până se obișnuiesc cu noul statut, se simt inutili, nu își mai găsesc rostul și motivația vieții, devin triști și chiar dacă nu au avut probleme de sănătate, până în momentul în care au ieșit la pensie, brusc se îmbolnăvesc și își fac program de patrulare pe la ușile medicilor.

Eu am probleme de sănătate de la 23 de ani, am trăit aproape normal și am muncit 40 de ani în această situație. Nu spun că mi-a fost ușor, spun doar că se poate. Da, la tinerețe boala o duci cu totul altfel, însă mă voi uita în propria mea grădină și voi spune oricui este dispus sa mă ia de exemplu, că și în condițiile în care în 2002 am trecut printr-o operație destul de grea, în 2011 am fost operată pe cord deschis, ulterior în 2015 am mai avut încă o operație pe ficat, iată că se pot face lucruri, iată că noi suntem cei care alegem cum să ne manifestăm și cum să ne raportăm la etapele vieții noastre.

d

Fundite 60 x 40 (pictura clasica)

În 2011, după operația pe inimă, puteam să aleg să mă urc în vârful patului, să mă lamentez și să patrulez zilnic pe la cabinetele medicale.

Am ales să am o discuție cu mine însămi și să mă pun de acord cu mine, ce am de făcut, cum doresc să trăiesc, ce doresc să fac în continuare cu viața mea.  Aleg să fac NIMIC sau aleg să trăiesc la maxim fiecare clipă, să realizez lucruri care să rămână după plecarea mea în alte sfere, să ajut oameni, să călătoresc, să cunosc oameni, să mă bucur alături de oameni.

d

Neluța

Nu mi-am propus nimic spectaculos…nu sunt în competiție cu absolut nimeni, eventual sunt în competiție cu mine însămi, deoarece în fiecare moment mă străduiesc să dau varianta mea cea mai bună în oricare dintre proiectele mele, singurul lucru pe care mi-l doresc este să fiu un bun model pentru toți cei care spun că nu se poate.

BA DA DRAGII MEI … SE POATE !!!

SE  POATE SĂ VĂ  REALIZAȚI VISELE, DORINȚELE ȘI SĂ VĂ ATINGEȚI ȚELURILE!!!

SE POATE SĂ VĂ LĂSAȚI CREATIVITATEA LIBERĂ… ȘI SIGUR VEȚI FI UIMIȚI CE LUCRURI MINUNATE VEȚI PUTEA REALIZA!!!

SE POATE SĂ FACEȚI TOT CEEA CE NU AȚI PUTUT SĂ FACEȚI O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ, DEOARECE V-AȚI CRESCUT COPII, AȚI MERS LA UN LOC DE MUNCĂ PE CARE L-AȚI DETESTAT, ÎNSĂ ERAȚI MULȚUMIȚI  CĂ AVEAȚI UN SALARIU CARE VĂ OFEREA SIGURANȚA ZILEI DE MÂINE!!!

ACUM, COPII VOȘTRII SUNT LA CASELE LOR, DEJA SUNT PĂRINȚI, NEPOȚII AU CRESCUT ȘI NU LE MAI PLACE SĂ ÎI TOT DĂDĂCIȚI… CĂ DOAR SUNT MARI ȘI ÎNCEP PROPRIA LOR VIAȚĂ ÎN CARE NOI…BUNICII…DIN PĂCATE NU PREA MAI AVEM LOC, AVEȚI TIMP SUFICIENT PENTRU VOI ÎNȘIVĂ, BUCURAȚI-VĂ DE EL!!!

CĂUTAȚI ÎN VOI ÎNȘIVĂ, SUNT CONVINSĂ CĂ FIECARE ARE UN DAR DE LA BUNUȚUL,  ARE UN CEVA DOAR AL LUI, O CALITATE DE CARE POATE CĂ NICI EL NU ȘTIA PÂNĂ NU A COTROBĂIT ÎN FORUL SĂU INTERIOR.

APOI TRECEȚI LA TREABĂ!!!

VEȚI SPUNE CĂ NU AVEȚI BANI!!!

DACĂ VĂ VEȚI DORI CU ADEVĂRAT, VĂ ASIGUR CĂ VEȚI GĂSI SOLUȚII ȘI DE CE NU LA UN MOMENT DAT VEȚI VALORIFICA DARUL VOSTRU!!!

OK…SĂ PRESUPNEM CĂ CINEVA CHIAR NU GĂSEȘTE NIMIC CE AR PUTEA FACE, SAU POATE NU ARE CHEF SĂ SE APUCE DE TREABĂ !!!

NU ESTE RĂU NICI ÎN AEASTĂ SITUAȚIE, DEOARECE VEȚI PUTEA SĂ MERGEȚI SĂ VĂ PLIMBAȚI, SĂ MERGEȚI LA ÎNTÂLNIRI CU ALȚI PENSIONARI (apropo sunt o grămadă de restaurate care organizează astfel de întâlniri de socializare pentru pensionari, la prețuri cât se poate de accesibile).

d

Flori de camp 40 x 60 (RRR)

NU STAȚI ÎN CASĂ!!!

NU RĂMÂNEȚI PIRONIȚI ÎN FAȚA TELEVIZORULUI CARE ESTE CEL MAI BUN PRIETEN CU ALZHEIMER… DA…DA  ACEA BOALĂ CARE PUR ȘI SIMPU NE TRANSFORMĂ ÎN LEGUME, SUNTEM VII ȘI TOTUȘI NU GÂNDIM, NU REACȚIONĂM LA STIMULI, NU RECUNOȘTEM PE NIMENI, UȘOR… UȘOR NU MAI ȘTIM SĂ VORBIM, SĂ MÂNCĂM, SĂ MERGEM LA BAIE… ȘI ASTFEL ÎNTR-O INCONȘTIENȚĂ TOTALĂ, PLECĂM ÎN ALTE LUMI.

VĂ ASIGUR CĂ TOATE ACESTEA LE ȘTIU PENTRU CĂ AM AVUT ÎN CASA MEA TIMP DE 6 ANI, O ASTFEL DE SITUAȚIE DE NEDORIT NIMĂNUI.

DRAGII MEI, NU V-AȚI  NĂSCUT SĂ FIȚI PERFECȚI, SĂ LUSTRUIȚI MOBILELE, TACÂMURILE, VESELA, PARCHETUL ȘI TOTUL SĂ STRĂLUCEASCĂ DE CURĂȚENIE… V-AȚI NĂSCUT SĂ FIȚI FERICIȚI!!!

TOATĂ VIAȚA V-AȚI DĂRUIT-O FAMILIEI ȘI SOCIETĂȚII ÎN CARE AȚI TRĂIT!!!

OK!!!

d

Pasiune 40 x 30 (pictura clasica)

ACUM ESTE RÂNDUL VOSTRU!!!

HAIDEȚI,  CURAJ!… VĂ ASIGURCĂ SE POATE DACĂ VREȚI CU ADEVĂRAT!!!

Și iată că fără să-mi propun v-am răspuns și la ultimul punct din acest interviu…

Le-am transmis cititorilor dumneavoastră gândurile mele, convingerile mele ferme, dorințele mele sincere!

Îmi doresc sincer ca oamenii să facă lucruri minunate pentru ei, să se caute și să se regăsească într-o ipostază de care poate că nu aveau habar, sau poate doar au lăsat-o la dospit…până și-au făcut timp pentru ei înșiși!!!

Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi lua acest inteviu și pentru răbdarea de a mă asculta!!!

Îi salut și-i îmbrățișez cu mare drag pe toți cititorii dumneavoastră! Neluța Stăicuț

 

Auuuu!  Ce mai putem spune? Ar mai fi ceva. După un dialog dedicat în mare parte artelor vizuale, sperăm să obținem un nou episod despre scriitor, apoi despre povestitor, actor, terapeut, etc….

Aristotel Bunescu

 

CV

  1. Expoziție de debut – Culoare, gând și cuvânt – eveniment unde am avut și lansarea cărții Inforenergetica din suflet pentru suflete – Cum să-ți vindeci trupul emoțiile și relațiile – Asociația Artiștilor plastici  din București 6 – 31 mai 2015
  2. Expoziție personală – Culoare, gând și cuvânt (am lansat cartea )– Sala Dalles 1- 20 iunie 2015
  3. Expoziție de grup – Concurs de Pictură Marină – Sala Herăstrău din parte Ligii Navale Române 1- 25 august 2016 – Premiul trei pentru lucrarea Titanic – Marină – Diplomă premiul III
  4. Expoziție personală – Acorduri Cromatice – Sala ARTUT 9 dec.2016 – 31 ianuarie 2017 – diplomă participare
  5. Expoziție concurs – Vox Maris la Atheneul Român – 30 decembrie 2016 – Premiul 2 – Enescu și marea!!! Diplomă premiul II
  6. Centrul Cultural Eminescu 25 ianuarie 2017 – 30 martie 2017 Odă lui Eminescu
  7. Expoziție Colectivă – Arta de a fura timpului o clipă – Galeria Romană 21 – 27 ianuarie 2017
  8. Expoziție colectivă – Eveniment caritabil – Din inimă de copil – Galeria Labirint 28 ianuarie – 11 februarie 2017
  9. Expoziție colectivă la Romexpo – 11 – 12.03.2017
  10. Expoziție colectivă Manifest cultural – 18.02. – 17.03.017- Galeria Artut – Diplomă participare
  11. Expoziție caritabilă cu vânzare organizat de Events „ Donează zâmbete și viață”26 martie 2017 Palatul Universul – Centrul Kryia

12.Expoziția colectivă din cadrul Galeriei ARTUT – Fețele Câmpiei – De la arhaic la tehnologie 27 martie – 27 aprilie 2017

  1. Expoziția”Salonul de Primăvară al Artei Naive Ediția

a   – XXVI-a Bacău.

  1. Expoziție colectivă la Asociația Artiștilor Plastici din București – Salonul de primăvară 06 – 20 aprilie 2017
  2. Expoziție colectivă la Drobeta Turnu Severin pe 3 – 4 iunie 2017
  3. Festivalul de Artă Naivă de la Katovice Polonia din 9 iunie – 18 august 2017
  4. Expoziție colectivă Casa Schiller 6 – 20 iulie 2017
  5. Târgul de Artă populară de la Râmnicu Vâlcea 29 – 30 iulie 2017
  6. Expoziție colectivă Liga Navală Română în Parcul Herăstrău 16.08.2017 – Premiul 1 pentru lucrarea ”Furtuna”
  7. Expoziție colectivă Liga Navală Română la Palatul Parlamentului 27.08.2017- Diplomă de excelență
  8. Expoziție colectivă la Centrul Militar Sala Rondă, Cromatica de Vară 16 – 28 august 2017
  9. Expoziție personală în cadrul evenimentului Sărbătorind Limba Română de la Moneasa 31 august 2017
  10. Expoziție colectivă Trăiri Cromatice la Sala Brâncuși din Palatul Parlamentului 07 – 30 septembrie 2017
  11. Expoziție colectivă Artă și cafea la Cafeneaua Gloria Jean’s 19 septembrie – 10 octombrie 2017
  12. Expoziție personală în cadrul unei expoziții colective la Palatul Brătianu 17 – 31 octombrie 2017
  13. Expoziție personală 16 – 20 februarie 2018 la Restaurantul Mara, în cadrul unui eveniment privat.

 

ISNeluta este numele meu de artist plastic.

Înainte de căsătorie mă numeam Istudor și astfel am decis să folosesc inițialele numelor mele de familie și de botez.

d

Fereastra 40 x 30. Viitorul se vede superb prin această fereastră…

.

 

–––––––––––

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s