Invitațiile Doamnei Pictura: Dennis Teodorescu urmează drumul tatălui său

Cu câteva zile în urmă, agenția noastră de presă a avut onoarea de a găzdui un interviu cu un artist aparte, domul Dennis Teodorescu, din Brăila…Un destin fascinant pentru un creator, o experiență deosebită. Rezultatul – niște tablouri foarte expresive.

Impactul foarte puternic în rândul cititorilor tradiționali, ori ocazionali, a condus la dorința legitimă de a cunoaște mai bine acest univers.

d

Lucrare semnată Dennis Teodorescu. Dialogul între doi copaci din generații diferite…

Am avut marea bucurie de a cunoaște nu numai noi zone ale tezaurului său artistic, dar și o descendență care explică multe. Tatăl său este pictorul Marius Teodorescu, autorul unor superbe tablouri unde tema predilectă este… muzica.

Un specialist în psihologie, care a fost răpit de muzele irezistibile ale artelor vizuale a răspuns, cu mare amabilitate întrebărilor noastre…

d

Dennis Teodorescu a plecat în călătorie spre noi subiecte pentru tablourile sale

Care sunt pictorii români care vă plac în mod special ?

Întotdeauna am considerat această întrebare ca fiind una dificilă. Sunt multe nume şi îmi este greu să mă opresc la cineva sau să fac o selecţie. Inevitabil aş omite pe cineva şi ar fi nedrept. Totuşi, pentru a nu ocoli întrebarea, voi nominaliza câţiva pictori români care îmi plac, cu menţiunea ca este o simplă înşiruire de nume şi nu o selecţie. Aşadar, dacă este să fac referire la clasicii picturii româneşti, îi voi aminti pe Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Ion Andreescu.

 De asemenea, în mod deosebit apreciez pictura maeştrilor Corneliu Baba şi Alexandru Ciucurencu. Şi pentru a menţine relativa cronologie, voi menţiona abia acum pictori aparţinând generaţiei contemporane şi aici îi amintesc pe Eugen Raportoru, Vasile Popa, Florin Şuţu, Gheorghe Coman, Marius Teodorescu (tatăl meu).

d

Lucrare semnată Marius Teodorescu

Dintre pictorii de peste hotare, numele cele mai importante pe care le apreciați sunt ….

Discutând despre pictorii străini, lucrurile se complică şi mai mult, având în vedere numărul acestora, datorat raportului spaţiu-timp. Fireşte, am preferinţe, dar sunt foarte mulţi. Voi începe prin a aminti pictorul ale cărui lucrări mi-au încântat copilăria şi care ocupă în continuare un loc aparte în sufletul meu, Vincent Van Gogh. Apoi, în ordine pur aleatorie, îi amintesc pe Goya, Manet, Toulouse-Lautrec, Monet, Cezanne, Degas, Dali, Renoir şi lista se poate lungi foarte mult.

Lucrare semnată Renoir

În momentul de față, ce lucrare este pe șevalet ?

Chiar astăzi am schiţat o compoziție cu trei personaje, pe o pânză de 100×100 cm. Sunt personaje cu figuri şi în ipostaze încărcate de dramatism, care ocupă întreg spaţiul compoziţional. Dar, despre o lucrare abia începută, cam atât.

Cel mai recent tablou finalizat este ?

Cel mai recent tablou finalizat, este un peisaj ce înfăţişează un crâmpei din Brăila de altădată, locuri ce astăzi nu mai există în forma respectivă, atmosferă ce nu se mai regăseşte în contemporan, clădiri dispărute, poveşti uitate. Face parte dintr-o viitoare serie de lucrări pe această temă. De fapt, între această lucrare şi compoziţia la care am făcut referire anterior, mai există o lucrare, nefinalizată, tot o compoziție figurativă, „momentan lăsată să se odihnească puțin”.

În ce măsură colecțiile de muzeu sunt o sursă de inspirație, o etapă de acumulări, locul unde doriți să tezaurizați și dv peste vreme cele mai importante lucrări ?

d

Lucrare semnată Dennis Teodorescu

Colecţiile muzeelor, în mod evident, reprezintă o puternică sursă de inspiraţie pentru artist. Nu văd cum poate fi altfel. Cred însă, că muzeele reprezintă cu mult mai mult decât atât. Nu se rezumă la a fi doar un loc de tezaurizare, o sursă de inspiraţie pentru artişti, un spaţiu şi un prilej de contemplare pentru întreg publicul. Ele reprezintă locul care îţi dă prilejul, îţi oferă şansa, de a cunoaşte în mod direct artistul, autorul operelor, este un loc de întâlnire între public şi artist, chiar un loc plin de intimitate aş spune. În ceea ce mă priveşte, nu mi-am pus niciodată problema tezaurizării propriilor lucrări undeva, la un muzeu şi nici nu cred că mă voi gândi la asta vreodată. Nu am motive. Dacă lucrările mele vor merita această cinste, cu siguranţă se va găsi un loc potrivit pentru ele, în caz contrar, Dumnezeu ştie…

d

Lucrare semnată Dennis Teodorescu

Ce sfătuiți un părinte care are în față un copil cu înclinații la desen, dar îi place să și danseze, ori să pună pe hârtie povesti? Să încerce și alte arte, ori să insiste pe o direcție ?

d

Lucrare semnată Dennis Teodorescu

Aceasta este o chestiune în care, în opinia mea, mulţi părinţi acționează în mod exagerat. Observ o supraîncărcare a programului copiilor, implicarea acestora în fel de fel de activităţi extraşcolare, în detrimentul timpului petrecut afară, printre alţi copii. Este o modă. Cred că aceşti copii nu mai au timpul necesar stabilirii unor relaţii interumane sănătoase, nu mai au o copilărie autentică, ajungându-se la situaţia hilară, aberantă, în care părintele ajunge să îşi ducă copilul la cluburi unde, contra cost, să înveţe să joace jocurile copilăriei generaţiilor anterioare, ceea ce însuşi părintele a învăţat pe maidanul din apropiere sau la colţul străzii. Este nefiresc. Aşadar, în contextul dat, părintele al cărui copil dovedeşte aptitudini în mai multe direcţii, probabil va avea tendinţa de a specula la maximum tot acest set de înclinaţii. Cu privire la aceste aspecte, opinia mea este aceea că, cel puţin la început, copiii trebuie lăsaţi să se implice în activităţile de creaţie, după bunul lor plac, părintele asigurând contextul şi suportul necesar. Ulterior, în funcţie de aria în care se întrevăd perspective mai clare de a face performanţă, dar şi de preferinţele copilului, acesta poate fi direcţionat, în mod discret, de către părinte. Este doar o opinie personală, într-o problemă extrem de delicată, în care, cu certitudine, nu există reţete.

Ce vă doriți mai mult pentru anul 2018?

Mai în glumă, mai în serios, vă voi răspunde că sunt precum un copil: îmi doresc foarte multe, în general cam tot ceea ce nu am. Făcând abstracţie de lucrurile mai puţin importante, în primul rând îmi doresc să evoluez în plan artistic şi asta nu este o dorinţă doar pentru 2018, ci una permanentă.

Ce le doriți oamenilor care vă admiră lucrările ? Ei speră, aici mă număr și eu, să aveți multă sănătate, inspirație și putere de muncă….

Tuturor le doresc să aibă puterea de a-şi atinge visurile.

Pentru cei care nu au citit interviul anterior, este bine să cunoască cine este interlocutorul ….

,,Numele meu este Dennis Teodorescu, sunt născut în Brăila, la data de 12.02.1975, deci am 43 de ani. Din punct de vedere al formării profesionale, parcursul meu este unul destul de sinuos. Pe scurt, după absolvirea Liceului de Arte „Hariclea Darclée” din Brăila, specializarea sculptură, mi-am continuat studiile într-o cu totul altă direcţie, motiv pentru care, în prezent, sunt licenţiat și master în psihologie, domeniu în care îmi desfășor activitatea profesională,,.

Ulterior Dennis Teodorescu a fost capturat definitiv de pictură….

Multă sănătate, timp și putere de lucru…

Aristotel Bunescu, președinte al Departamentului Critică și Istoria Artei al Uniunii Artiștilor Plastici UAP www.uniuneaartistilorplastici.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s