![]() . Eram student in primul an la ASE. Sesiunea de examene nu se terminase. Căminul il aveam pe colțul străzii Nicos Beloianis, așa se numea pe atunci, cu Bulevardul Magheru. Unul din colegi, cred ca Augustin Pantiș, a intrat agitat in cameră și a strigat la noi “Băi, voi sânteți bolunzi, stați aici și in Piața Republicii oamenii joaca “Hora Unirii”. Nici nu trecuseră câteva minute și căminul se golise…Intr-adevăr , pentru prima oară în viața mea, aveam 20 de ani, auzeam celebrul cântec, rostit din sute și sute de piepturi. ![]() . Nu știu și nu cred să fi fost vreo mobilizare la participare. Nu este exclus. Dar , in ce ne privește ,am zburat acolo fără a fi împinși de nimeni. Nu-mi amintesc să fi fost steaguri tricolore…Venit din provincie, cu cutume comuniste, cu disciplina proletară, băgate cu forța in mințile noastre, nu reușeam să realizez ce se întâmplă. Am intrat în horă, am jucat ,ne-am simțit pentru puțină vreme că suntem români. Acum,înainte de a așeza aceste rânduri, am sunat la unii din colegi și au confirmat cele de mai sus. ![]() . A fost atunci o prima sărbătorire a Unirii Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859, după ani și ani. Cântecul a fost interzis, după unele surse prin anii ‘47. Asemenea răbufniri populare avuseseră loc la Cluj ca și in alte localități. In Iunie-Iulie 1958, trupele de ocupație rusești părăsiseră România. Dupa cum am aflat mult mai târziu, autoritățile de la Moscova au avut critici dure față de manifestările populare de la 24 Ianuarie 1959. Poate speranța nu a murit și versurile nemuritoare ale lui Vasile Alecsandri și compoziția lui Alexandru Flechtenmaher vor fi capabile sa genereze ceea ce cei mai mulți dintre noi spera : Hai sa dam mână cu mână Iarba rea din holde piara! ……………………………….
IOAN TIMOFTE ![]() .
|