Marinela Măntescu rămâne o artistă solară

.

O discipolă a maestrului Corneliu Baba (cum frumos o descria curatorul noii
expoziţii de la Artoteca, Radu George Serafim), Marinela Măntescu a revenit pe
simezele bucureştene, ca protagonistă a unui proiect derulat de câţiva ani de
Fundaţia Adevăr şi Centrul Cultural HDU, cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici
din România: Salonul Naţional de Artă Plastică “Temeiuri”.

Marinela Măntescu pare că aduce primăvara cu această expoziţie, dominată de
natură. Oamenii, atâţia câţi sunt, se diluează în peisaj. Singura excepţie, un portret
ne întâmpină chiar la intrarea în galerie, în care mi s-a părut a recunoaşte tuşa
maestrului Corneliu Baba. Desigur aici este altceva decât Baba. Invitat la vernisaj,
jurnalistul Corneliu Vlad remarca abilitatea artistei de a pătrunde cu mână sigură,
“bărbătească”, modelul pentru a oferi o viziune tridimensională. Tot un semn al
forţei mi se pare a fi preferinţa Marinelei Măntescu pentru lucrările de mari
dimensiuni. Si în expoziţia de la Artoteca, lucrările mici sunt puţine şi izolate.
Tonurile de roşu (cu variantele roz sau violet) încălzesc privirea. Această
propensiune este, după cum remarca distinsul curator, veche în creaţia Marinelei
Măntescu. La ea mai trebuie să adaug o observaţie proprie, despre plăcerea cu care artista aruncă pe pânză cealaltă culoare caldă, galbenul, iarăşi cu variantele muştar, oranj etc.

Desigur, Marinela Măntescu este un nume bine cunoscut iubitorilor de artă de la
noi, după 150 de expoziţii pe care le-a umplut de la debutul ei, în anii 70. Merită să
consemnăm, totuşi, expoziţia de aici, din câteva motive: mai întâi, artista este de
fiecare dată nouă. Apoi, stagiunea “Temeiuri”, păstorită de curatorii Ana Maria
Nilă şi Radu George Serafim, are de anul trecut un nou sediu, Artoteca Bibliotecii
Metropolitane Bucureşti (Şoseaua Mihai Bravu No.4), probabil încă puţin cunoscut
chiar amatorilor de artă. In fine, toată lumea simte nevoia, “dup-atâta frig şi ceaţă“,
să păşească în primăvară. Din păcate nu ştiu cât de noi sunt lucrările (nici una nu
este datată, iar artista vorbeşte puţin de felul ei, lăsând să grăiască penelul), m-am
riscat totuşi să presupun că sunt noi şi să spun că Marinela Măntescu “rămâne” o
artistă solară.
Salonul “Temeiuri” îşi onorează, în vremuri care şi aici la vernisaj au fost
recunoscute ca “ingrate” (parcă mai trebuia spus?), misiunea de a aduce pictori din

toate generaţiile, îngemănaţi în expoziţii colective sau singularizaţi în personale ca
aceasta, care va rămâne deschisă pe tot parcursul lunii februarie.
Tudor Lavric