CRISTINA OPRIȘENESCU: NOAPTEA DE ÎNVIERE

Cristina Oprisenescu PORTRET

Doamna Cristina Oprișenescu revine cu un comentariu sensibil, armonios, așa cum sunt și lucrările sale de artă plastică. Mulțumiri din partea Agenției de Presă Culturală și îi urăm sărbătoarea Învierii cu bucurii…

 

 

 Îmi amintesc si acum acea noapte de Inviere , demult, dintr-un cartier de blocuri unde locuisem candva, si unde era o bisericuta atat de mica si de umila, ascunsa sub umbra unor copaci uriasi care inaltau o padure de ramuri dese peste zidurile ei scorojite…


 Plecasem in acea noapte de acasa, destul de tarziu, caci pentru mine Invierea inseamna sfarsitul noptii si trezirea pamantului, cand mironositele au venit in zori la mormant .
Doream de fiecare data sa comunic cu marea Taina , sa ma impartasesc din ea, in simplitatea linistii si a singuratatii.
Tin minte si acum cand , intrand in micul locas , mi-a captat atentia dintr-o data si cel mai puternic, un vechi crucifix care trona inca intr-un colt al bisericii…Era pictat atat de stangaci , si totusi avea ceva atat de dramatic…si de maret. Trupul acela emaciat, cu rani deschise etern…parea suspendat inafara maruntei mele intelegeri…
si desprins parca de lemnul acela inegrit , afumat…Ma oprisem sa ascult …
Lumea canta Hristos a inviat…
Ma gandeam cum de incapuse toata lumea aceea intr-un spatiu atat de mic …
Si cum de nu era totusi inghesuiala ? … Cateodata si cel mai umil lacas pare cat o catedrala …
Nu-mi mai ramasese decat o lumanare din cele doua cu care venisem de acasa, pentru ca iar uitasem sa-mi cumpar o candela din acelea cu capac …Am luat lumina , ferind-o sa nu se stinga , cu o foita de staniol, si am iesit afara cu gandul sa duc acasa sfanta Lumina a Invierii . Locuiam pe atunci foarte aproape de acea bisericuta , la nici 200 de metri de ea, intr-un bloc din vecinatate.
Briza noptii incepuse sa bata dinspre camp …si incercam cu greu sa apar micuta flacara care se zbatea in palma mea. Dar cand am trecut strada , o pala ratacita de vant s-a abatut parca dinadins ,si am privit lumanarea stingandu-se , neputincioasa .
Eram necajita , dar ma gandeam sa iau din casa un pahar din plastic , si sa ma intorc la biserica pentru a lua lumina din nou.
Intrasem in bloc , urcand grabita scarile
, iar cand am dat sa scot cheile sa descui,
o lumina s-a aprins atunci pe neasteptate , in mana mea , scanteind pe luciul usii ! Pe fitilul stins al lumanarii , flacara palpaia din nou !!
Se aprinsese singura ! Dumnezeule ! Incremenisem !….
Cum , din ce ? De unde ?…? Vazusem mucul fumegand atunci cand lumanarea se stinsese in strada, vazusem cum se stinsese ! Si atunci cum…?

….Am pastrat acea lumanare care purtase Lumina unui Miracol, intr-un sipet dintr-o cutie pictata de mine. Si acum se afla in acelasi loc. Cat as vrea sa ma pot intoarce in casuta mea parasita , sa caut micuta lumanare , s-o aprind …si sa ma rog…

Autor= CRISTINA OPRIȘENESCU

cristina oprisenescu foto prelucrata

O lucrare de mare intensitate. Este o imagine prelucrată de doamna Oprișenescu, cu marele său talent artistic…

Mulțumim frumos!

Aristotel Bunescu

jos-palaria-640x426

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s