MIRUNA CORNESCU a pornit spre celebritate

Miruna Cornescu lilebuba portraits-87 trei carti

Bun găsit! Eu sunt Miruna. Iar acesta sunt trei exemplare din prima mea carte…Vă invit să cunoașteți ce poate face un elev din prima clasă de liceu, aici, la noi în România

(Notă: Excplicațiile fotografiilor aparțin redacției)

 

Doamnelor și domnilor,

Domnișoare și cavaleri

Îmi face o mare plăcere să vă prezint azi o revelație, un om aparte, care deși este abia în prima clasă de liceu, are multe realizări incredibile.

A publicat prima carte, cântă la chitară, compune melodii, face echitație și multe altele.

Miruna Cornescu ne-a acordat, cu multă amabilitate, un interviu în exclusivitate pentru cititorii care urmăresc APCS – Agenția de Presă Culturală și Sportivă.

  • Pentru cei care te cunosc mai puțin, te rog să te prezinți pentru început….
  • Mă numesc Miruna Cornescu, sunt elevă în clasa a IX a la liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Pe lângă activitățile de elev, îmi place să scriu, să citesc, să cânt la chitară- bass, voce, să compun melodii și să fac echitație. Am scris o carte intitulată „ A Chase for Glory” care face parte din trilogia „The Spartan Chronicles”, iar în prezent lucrez la cea de-a doua. Îmi place să citesc literatura de ficțiune scrisă de scriitori străini, dar și proză, teatru și poezii scrise de autori români. Pasiunea mea pentru cai este una foarte specială și a apărut de la o vârstă foarte fragedă. Îmi place să călătoresc și să descopăr locuri noi în țară și străinătate.

În timpul liber particip la cursuri pentru dezvoltare personală, mă implic în activități de voluntariat organizate de liceu și mă plimb cu bicicleta.

  • Pentru ce ai ales literatura și nu muzica, ori pictura?

  • N-aș putea spune că am ales literatura, ci mai mult că ea m-a ales pe mine.

Din totdeauna mi-a plăcut să citesc și să scriu compuneri și povești, pe care le-am păstrat ca amintire de la fiecare concurs de literatura la care am participat încă din clasa I.

Totul era pentru mine doar o pasiune și nu m-am gândit niciodată că voi ajunge atât de departe, la o carte întreagă. Când eram mai mică, obișnuiam să schimb finalul unei

cărți dacă personajul meu preferat avea un destin neagreat de mine, lăsând o foaie cu varianta mea de deznodământ în interiorul coperții.

  • Care sunt scriitorii tăi preferați ?
  • Cel mai mult îmi plac J. RR. Tolkien, pentru originalitatea lumii create care nu se identifică deloc cu poveștile fantasy obișnuite, Pierce Brown, pentru complexitatea psihologiei personajelor și Dan Simmons, pentru modul în care prezintă evoluția sau involuția personajelor, dar nu în ultimul rând, scriitori români precum Barbu

Ștefănescu Delavrancea, pentru dinamismul operelor de teatru, George Călinescu, pentru romanul realist, Nichita Stănescu pentru poeziile de excepție.

  • Cum a început această pasiune ?
  • Acum patru ani, cu ocazia unui proiect la istorie, am avut ocazia să mă documentez mai mult despre mitologia greacă și să descopăr cât de fascinantă este. Am început prin a mă imagina ca parte a acelei lumi antice, ceea ce a coincis cu o tabără de vară la care am participat în vacanță, care, după programul strict de trezire, masă si culcare, îmi imaginam că eram într-o tabără de război. Aveam mereu cu mine un carnețel mic, cu coperți negre din piele, în care îmi proiectam toate aventurile zilei în Grecia Antică. Aveam abia 13 ani, nu m-am gândit niciodată că va ajunge o carte întreagă; si totuși pentru mine era ceva mai mult decât un jurnal. Astfel, după ce m-am întors din tabără, povestea era aproape terminată, iar primul cititor a fost tatăl meu, căruia îi voi rămâne veșnic recunoscătoare pentru faptul că a privit dincolo de exprimarea copilărească și scrisul de mână aproape indescifrabil, punând primele speranțe în ceea ce a devenit, peste o vară „A Chase for Glory”, prima carte a trilogiei pe care o scriu, lansată în ianuarie 2020. Desigur că o singură părere nu a fost de ajuns pentru mine, iar pe drum am întâmpinat multe îndoieli și incertitudini, dar aici a intervenit susținătorul meu cel mai drag, mama mea, care a crezut în mine și în ideea mea până la capăt.

Miruna Cornescu lilebuba portraits-11 carte

Autorul interviului, Aristotel, se bucură în mod neformal pentru faptul că Miruna a descoperit valorile civilizației antice elene. Nimic nu este întâmplător…

  • Ce ne poți spune despre tine în general, ce discipline îți plac la scoală, ce profesie dorești să urmezi?
  • Îmi plac foarte mult limbile străine, engleza, franceza si germana, dar și fizica si matematica, materii care îmi satisfac latura pragmatică, deși am ales sa urmez un

profil uman, știinte sociale. Tot la liceu, mă bucur că fac parte din clubul de dezbateri, care mă pasionează prin dinamismul unei confruntări de idei și mă pregătește pentru ce mi-ar plăcea să fac în viitor. În afara liceului, după cum am spus și mai devreme, îmi găsesc relaxarea în muzică, cânt și compun melodii, așteptând cu nerăbdare concertele la care particip împreuna cu colegii mei de trupă, organizate de școala de muzică Boem Club, sub îndrumarea profesorului nostru minunat, Mihai Lupu. În viitor, mi-ar plăcea să merg la facultatea de Drept, să practic avocatura, meserie care cred ca îmi cuprinde cel mai bine personalitatea, dar totuși să păstrez contactul cu muzica și scrisul, care, pentru mine, nu reprezintă doar un hobby, ci o oportunitate.

    – Unde te vezi peste 10 ani ?

  • Peste 10 ani, mă văd cea mai bună versiune a mea în momentul respectiv, în echilibru cu toate pasiunile mele, țelul meu de acum, la fel cum și persoana mea de acum este țelul meu de acum câțiva ani. Mi-ar plăcea să continui cu scrisul și publicarea cărților, nu doar în genul historical fiction, pentru că am foarte multe idei care așteaptă să fie puse pe hârtie. Cu siguranță, îmi voi păstra echitația ca cel mai de preț hobby, practicat săptamânal ca scut împotriva stresului și a problemelor de zi cu zi. De asemenea, vreau să-mi pun în practică planurile de călătorie, să vizitez cât mai multe țări, să cunosc diferite perspective de cultură și să obțin cât mai multe experiențe extraordinare. Mi-aș dori să dau concerte cu prietenii mei din trupa The Strangers, poate chiar să facem un mic turneu prin România și să scoatem câteva albume…cine știe?

Va mulțumesc pentru răbdarea cu care m-ați ascultat!

  • Eu mulțumesc mult pentru dialog și drum bun spre celebritate!

Aristotel Bunescu / UZPR – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s