Dumitru Mirescu, cu gândul în Tenerife
Trec zilnic, de mai multe ori, prin fața unui bloc unde sunt mereu uimit de multitudinea florilor, de bogăția culorilor, de miresme și visări.
În cartier, fiecare bloc are un spațiu verde în față, iar el arată așa cum sunt oamenii de acolo. Unele au câte un gărduleț mic, elegant. Unele spații arată urât, altele, cum este acesta de care vă scriu, arata ca un mic paradis.
Într-o zi, o văd pe doamna care îngrijește zona și o felicit din inimă, pentru trandafiri. De atunci ne salutăm, iar acum ceva vreme ne-a dăruit un superb bujor alb. A spus spimplu: ,,Pentru soția dumneavoastră”. De atunci, salutul este însoțit de mici dialoguri, în care schimbăm cuvinte frumoase.
Elena și Dumitru Mirescu alături de un vecin în rolul lui Guliver…
A apărut și soțul. Așa am cunoscut familia Elena și Dumitru Mirescu. Au un fiu – Vicențiu – precum și două nepoate: Rebeca de 17 ani și Alice Maia de 11 ani. Abia aștept să le cunosc. Prin spațiul mic din fața ferestrelor au defilat, în funcție de sezon, lalele gânditoare, bujori în obrăjori, stânjenei care nu mai erau mititei, ci măricei.
Părinții lui Vicențiu
O întreb pe doaman Elena care este scopul muncii ei ? ,,Ca să fie frumos”.
În urmă cu ceva timp, Vicențiu a plecat cu familia în concediu tocmai în Tenerife. De acolo a adus părinților niște amintiri, printre care se află și un tricou pe care tata îl poartă foarte mândru. Nu prierd prilejul să fac niște imagini. Mă gândesc la un titlu potrivit. Să spunem de la Breaza la ….Tenerife.
Aristotel Bunescu
Banca pentru proiecte în Tenerife…
Soții Elena și Dumitru Mirescu în fața florilor pe care le îngrijesc foarte atent.