SILVIA STAMATESCU: ,,Odată ce-ți intră pictura în sânge rămâne acolo pe vecie”

sta pilot ssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss105286095_320723938923123_2712369810651450408_n
Bun găsit dragi oameni buni. Eu sunt Sivlia și vă poftesc să vă opriți puțin din goana drumurilor și să priviți tablourile mele. Tot mai jos veți găsi și ,,tablouri” din viața mea…Vă doresc lectură plăcută….(Nota redacției. Toate explicațiile la fotografii aparțin editorului)
Breaza, 18 iunie, anul de grație 2020. Ploi interminabile. Îmi este tare dor de soare, de mare, de lumină, de bucurie.
Toate acestea le găsesc în picturile doamnei Silvia Stamatescu.
De mult umblu printre pictori, dar mai rar am descoperit un om atât de sincer, în atitudine, în pictură, în scris. O să va dați singuri seama admirând tablourile sale, scriitura, precum și figura sa.
Dar, pentru început, să facem prezentările. A fost posibil în cadrul unui bugat interviu pe care doamna Stamatescu l-a acordat, cu multă amabilitate, agenției noastre de presă.
– Pentru cei care vă cunosc mai puțin, ce este bine să cunoască despre dumneaoastră?
– În primul rând… țin să vă mulțumesc pentru invitația la acest interviu pe care mi-ați făcut-o cu câteva luni in urmă…și pe care abia acum reușesc să o onorez. Mie-mi vine foarte greu să vorbesc despre mine…dar voi încerca să o fac în rândurile ce urmează.
 Numele meu este Silvia Luminița Stamatescu și m-am născut în 19 august 1956…localitatea fiind undeva între Ardealul de unde provin pe linie maternă și țărmul mării…unde aveam să-mi petrec cea mai mare parte a vieții… Deci…copilăria și adolescența mi-am petrecut-o pe țărmul mării cu talazuri în schimbătoare culori , miros de alge și țipăt de pescăruși…și fascinația tulburătoare a mării…m-a urmărit toată viața… simțind uneori că mă sufoc dacă nu petrec un timp in preajma ei…. „Ea”…dându-mi o incredibilă energie și poftă de viață…și de a o picta în infinitele ei ipostaze…
  Copil fiind… acasă am trăit printre pânze pictate ori lucrări în piele, în metaloplastie… tușuri , vopsele desene pe hârtie „ciocan” și rotocoale de fum de țigara…care avea să-l ucidă la numai 51 de ani….pe marele artist supranumit „mână de aur” care a fost tatăl meu… Stamatescu Constantin. Îmi cer scuze că amintesc de el în interviu…dar nu puteam să nu aduc un mic omagiu celui care ne-a transmis talentul atât mie… cât și fiicei mele… Tot aici…mai trebuie să îl amintesc pe pictorul Ionel Mătăsăreanu…care fiindu-mi profesor la liceul de artă…a fost cel care a „văzut” că am „ștofă de pictor” cum îi plăcea să afirme…insistând că „acela”era viitorul și destinul meu…. După moartea tatei…dat fiind că în timpul vieții îl ajutam la felicitările pe care el le realiza în piele și metaloplastie pentru Consiliul județean si președintele de atunci…am continuat munca tatei pe parcursul a zece ani…asta pe lângă profesia mea de tehnician proiectant arhitect la Atelierul de Proiectare al Gospodăriei comunale. Dar…deși nu am pictat la intensitatea și frecvența la care acum pictez… întotdeauna am pictat…pictura fiind pentru mine un mod de viață…de bucurie…de a fi fericită cu adevărat…de a depăși chiar…momente foarte grele în viață…
–  Pentru ce ați ales pictură și nu muzica ?
– De fapt…alesesem baletul , părinții mei dându-mă de mică și la balet și la pian…. Pictură era clar că eram”sortită”să fac toată viața…dar pentru a fi balerină sau cântăreață…ar fi trebuit să nu fiu atât de timidă…acest neajuns urmărindu-mă de fapt toată viața… Totuși…am cântat o perioadă în corul „Vox Maris”condus de dirijorul Boris Cobasnian…iar de dansat….am făcut-o ori de câte ori am avut ocazia… De fapt…muzica se împletește atât cu dansul cât și cu pictura…care este tot un fel de „dans al culorilor pe muzica divină a îngerilor”.. ce vin să-ți aducă liniște și inspirație….
 – Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră ?
–  Nu pot spune că aș avea sau „prefera” o tehnică anume… Până în anul.2013 am pictat doar in vopsele de ulei… Dar de când am descoperit vopselele acrilice care se usucă rapid și nu au miros… pictez doar in acrilice… Bine…. dacă în foarte rarele cazuri…nu am la mine cu ce și pe ce să pictez…atunci o fac cu „orice”…pe orice… Astfel am pictat cu pământ,cafea, dude, sfeclă…pe hârtii…cartoane de ambalaj, bucăți de cearceaf…etc. Cred de altfel… că atunci când îți dorești ceva cu adevărat…nu există limite în a ajunge chiar să faci acel „ceva”…. Și oricum…pictura este că un „drog”…pentru care nu există „antidot” ! Odată ce-ți intră în sânge …rămâne acolo pe vecie ….
 –  Vă simțiți mai bine în lucrări de dimensiuni mici , ori preferați suprafețele mari
– Pentru că eu pictez mai mult după natură…și îmi doresc să pictez mereu…oriunde merg iau în geantă sau rucsac pânze pe șasiu mai mici ori pânze cașerate pe carton,PFL etc. Sau măcar un bloc de desen cu hârtie specială pentru pictura în vopsele acrilice. Astfel… mă pot opri oriunde văd un colț frumos din natură,să îl pictez. Și peste tot sunt locuri frumoase de pictat. Când însă ies in mod special să pictez în natură…mă „echipez”cu șevalet , pânze mai mari pe care de obicei le transport în coșul tricicletei mele cu care am parcurs mii de kilometri…mai ales în decursul celor șapte ani cât am trăit și pictat în Spania…în zona Valenciei și la Barcelona. Dar…cea mai fericită sunt când pictez mural…câte un perete imens de zeci de metri pătrați…unde pot să mă”desfășor”așa cum simt ….unde pot crea la scară largă… fără limite…
 –  Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră dincolo de pictură ?
 –  Poate până acum câțiva ani…viața mea mai „însemna ceva” dincolo de pictură… Acum însă…nu îmi pot vedea viața fără să pictez… Pictura…mai ales în mijlocul frumuseții de neegalat a naturii… îmi dă o stare de bine…de bucurie…..de unică fericire… Pentru ce nu mi-aș dori…să fiu mereu….la fel de fericită… ? Însă totuși…este foarte adevărat că „dincolo de pictură”…am bucuria de a fi bunică de o fetiță tare dulce și isteață …și mama unei fiice deosebit de talentate atât în pictură , grafică … cât și în specialitatea pentru care s-a pregătit la facultatea de artă: foto-video…. Sunt tare mândră de ea…și îmi potolesc dorul de ele văzându-le ca toți bunicii de copii și nepoți aflați departe : pe video….și nu atât de des pe cât mi-aș dori… Și atunci….tot „pictura” îmi potolește dorul… și mă mângâie…..
 –  Unde vă vedeți peste zece ani ?
–   În primul rând…sper din tot sufletul….să îmi ajute Dumnezeu să mai „fiu”… să fiu un pic mai liniștită…și să am o oarecare stabilitate…. Și dacă voi fi sănătoasă și capabilă să merg în călătorii…sper să fiu undeva prin lumea asta atât de frumoasă… unde să pot picta ceea ce mă impresionează mai mult… să pot ține un fel de”jurnal pictural” pe care să îl încep de acum…pictând zilnic câte un peisaj al țării noastre cu peisaje ce îți taie respirația…și să continui să țin acest”jurnal pictural”…chiar și peste hotarele țării. Să fac lumea să privească toată această frumusețe a naturii….prin ochii mei…care oricum nu percep decât frumosul…chiar și acolo unde alții nu îl văd…
 – Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți ? Care este ? Formulați răspunsul. Cred că m-aș întreba…pentru ce anume prefer să nu particip la expoziții colective… În primul rând pentru că am impresia că cele două trei ori patru tablouri cu care participi de obicei la aceste expoziții…nu pe pot defini pe tine că artist….și cei care le privesc…pot fi induși în eroare. Aș prefera o expoziție personală cu măcar o parte dintre picturile care simt eu că mă caracterizează și definesc ca și artist. Deocamdată ! Că voi evolua cu siguranță… „exercițiul” zilnic…fiind cel care își va spune cuvântul… Iar pasiunea, plăcerea și iubirea cu care eu pictez…se vor oglindi cu siguranță în picturile mele viitoare…. Până atunci…la o eventuală expoziție personală…prefer expozițiile „stradale”…în care eu pictând în același timp… interacționez in mod direct cu trecătorii… simțindu-le „pulsul” și mă încarc pozitiv cu admirația lor… Pe unii dintre ei îi simt că și-ar dori o pictură …dar că nu își permit să o cumpere…deși eu pictând atât de mult…și relativ „ușor și repede”…nici nu îmi evaluez prea scump munca …ba dimpotrivă din păcate…ceea ce duce uneori la o lipsă de respect…sau cum ajunseseră să declare spaniolii în mijlocul cărora am trăit o perioadă…”nu scoatem bani din buzunar să îți cumpărăm picturile…pentru că tu oricum ți le dăruiești tuturor…” Și este adevărat ! Îmi place să fac bucurii…iar încărcătura pozitivă a momentului respectiv….este inegalabilă…
Aici se termină întrebările și răspunsurile. Dar nu se termină datele despre doamna Stamatescu.
Pentru istoria picturii din România, iată viața sa în principalele date:
CV
– 19 august 1956 , data nașterii. – 1963 – 1965 școala generală Nr. 12 Constanța. – 1965 – 1971 școala generală Nr. 30 Constanța. – 1971 – 1975 Liceul de Arte Plastice Constanța. -1975 – pictor artistic Muncă și Artă ( secția Mobilă jucării export) Constanța. – 1976 – 1980 – tehnician proiectant TCIF Constanța. Atelierul de Proiectare CH. (expoziții de pictură în cadrul întreprinderii ) – 1976 – 1986 – artist desenator al Consiliului Județean Constanța (colaborare pe lângă profesia de bază ) – 1981 – 1993 – tehnician proiectant arhitect (principal) la Gospodăria Comunală Constanța – Atelier de Proiectare ( expoziții de pictură în cadrul întreprinderii ) – 1993 – Desenator artistic la Facultatea de Medicină , Constanța. ( expoziții de pictură în cadrul Universității ) – 1994 – Proiectant la Societatea comercială de scafandri „ONACVA” Constanța. ( expoziții de pictură la firmă ) – 1995 – premiul I la concursul organizat de Administrația Portului Constanța cu privire la alegerea siglei Portului Constanța. – 1996 – desenator artistic / ilustrator la revista săptămânală „Telegraf Magazin” Constanța. ( în paralel , contract de colaborare cu fabrica de confecții Turkiș Moda- Constanța , ca designer vestimentar , confecționer de tipare și manechin ) – 1998/1999 pictor liber profesionist și colaborator proiectant autorizat ( Înstrăinări , Partajări , Expertize ) cu diverse firme particulare din Constanța – 2000 – 2005 – pictor liber profesionist ( pictură murală , pictură artistică , reclame , ilustrații carte ) Timișoara . – 2001 – Premiul I la Concursul Național de Ilustrații Carte de la Târgul Mureș cu ilustrația cărții „Hoții de zâmbete” de Emil Șain , (editura ”Excelsior” Timișoara) – 2003 – câștigat concurs pictură murală organizat de beneficiar german – executat pictură murală interioară de mari dimensiuni la Clubul de noapte ” Just Paradise” din Timișoara. – 2005 – 2008 – grafician la SC „TIM PAUL” SRL. Timișoara. – 2008 – 2011 – pictor liber profesionist de icoane la biserica ortodoxă Petru și Pavel din Gandia Grau – ( Comunitatea Valenciană) Spania . – 2011 – 2012 – pictor liber profesionist pictură murală , artistică și grafică . – 2013 – 2016 – pictor liber profesionist Cullera ( Comunitatea Valenciană ) și Barcelona – Spania . – 2014 – 2015 – expoziții cu vânzare autorizate de primăria din Cullera pe timp de vară în Paseul Maritim Cullera . – 2015 – Expoziție personală la o lansare de carte organizată de revista ROBARNA in Barcelona. – 2016 (august/decembrie) pictor liber profesionist la Buziaș ( expoziție la Festivalul Vinului – Buziaș ) – 2017 – 2018 pictor liber profesionist Arad – 2018 (iulie/decembrie) pictor pe ceramică la „Ars Decorandi” Arad . – 2018 – expoziție pictură în cadrul „Made in Arad” din Parcul Pădurice. – 2019 – pictor liber profesionist la Eforie Nord – expoziții pe faleză la Eforie Nord ( iulie/august 2019) – 2-19 septembrie 2019 , am participat la tabăra internațională de pictură „International artwork” din Șarkoy , Turcia. – 2020 – pictor liber profesionist la Băile Herculane.

GALERIE CU IMAGINI
Salutări oameni dragi !
Eu în fața unor tablouri care poartă semnătura mea
Mereu vă invit la o nouă expoziție.
Alături de marea mea dragă…
Tot marea, dar într-un tablou
Cerul făcut cu pastă groasă de culoare. Vedeți, iese și puțin in relief…
Locuri pentru reculegerea sufletelor noastre
Turla arată direcția unde trebuie să ne îndreptăm toate speranțele. La Dumnezeu
Apă, civilizație, cer, iar în dreapta jos o semnătură
După formula teatru în teatru, aici este imagine în imagine
Semnează un nou admirator fidel, Bunescu Aristotel.
PS
Am postat aici doar o mică parte din numeroasele tablouri făcute de doamna Stamatescu. Sperăm să mai avem ocazia de a scrie despre ele, dar și despre fata sa foarte talentată. Să aveți o zi cu bucurii autentice. Eu am avut deja ….
A. Bunescu 

2 gânduri despre „SILVIA STAMATESCU: ,,Odată ce-ți intră pictura în sânge rămâne acolo pe vecie”

  1. Sunt profund recunoscătoare atât Agenției de presă cultural sportivă APCS pentru publicarea acestui interviu…cât și domnului Aristotel Bunescu , căruia îi mulțumesc nespus de mult pentru frumoasa prezentare și pentru cuvintele deosebit de calde , laudative și apreciative…la adresa mea.
    Vă mulțumesc din suflet !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s