Locuind în iubire, la Breaza – doamna Elena Surdu Stănescu, de Anca Popescu

 Doamna Elena Surdu Stănescu

MOTTO: Bucuria de a asimila, de a învăța, de a dărui celor din jur gândurile, trăirile, emoțiile mele, filtrate prin mintea și inima mea, alături de permanenta strădanie de a realiza ceva autentic și puternic, este pentru mine un crez, o datorie, este CREZUL MEU – Elena Surdu Stănescu.

 

Breaza este valoroasă nu numai prin frumusețea locului, sau datorită aerului comparabil cu cel din stațiunea Davos (Elveția), dar și prin oamenii care trăiesc aici, împreună cu cei care au înnobilat-o și au învelit-o de-a lungul timpului, cu o aură de distincție.

Oameni care aduc valoare Brezei trăiesc și în ziua de azi într-o discreție absolută, făcând lucruri speciale pentru alți oameni și pentru posteritate.

 

Unul dintre acești reprezentanți ai frumosului este doamna Elena Surdu Stănescu, un sculptor de înaltă valoare al vremurilor noastre, căreia îi mulțumesc pentru că ne-a primit cu atâta căldură în universul pe care l-a creat de cca. 30 de ani, la Breaza; aici locuiește pe timpul verii, într-o casă complet integrată în natură, împreună cu o bună prietenă, „doamna Mariana” – Ana Maria Buzea – regizor la Animafilm-ul care ne-a bucurat copilăria și pentru care voi dedica un articol separat.

Acesta este capătul drumului parcurs să ajungem la atelierul în aer liber de la Breaza. Aici…ce bucurie mare! (NOTA Explicațiile foto aparțin redacției)

Sculpturile la care lucrează doamna Elena Surdu Stănescu, în curtea atent aranjată – cu un mare respect pentru mediul înconjurător, au fiecare, câte o poveste: a anotimpurilor, a iubirii, a Lunii și Soarelui; povești ale armoniei, emoției și iubiri universale, sub cerul senin de deasupra noastră, a celor care am fost invitați să-i trecem pragul. Sculptează cu har și temeinic în piatră, bronz, marmură, lut și lemn.

 

 

 

De un magnetism cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în jumătate de secol, doamna Stănescu are, pe lângă rafinamentul și modestia native, o activitate profesională uimitoare: tabere de creație pe care le organizează anual la Sulina, nenumărate expoziții, cu premii de mare valoare în țară și în străinătate, lansări de albume, sculpturi în lucru, despre care vorbește cu multă pasiune și emoție.

Florile care au bucuria de a tări într-un loc al creației 

Distinsă cu Marea Medalie de Aur de la Cannes în anul 2012, doamna Stănescu a predat cursuri de specialitate la instituțiile de învățământ de profil din București și a realizat, pe lângă Memorialul din bronz și piatră închinat victimelor de la Colectiv, portretul în bronz al compozitorului Dumitru Capoianu din în holul Ateneului Român București, bustul din bronz al poetului Ovidiu – Publius Ovidius Naso, de la Universitatea Ovidius din Constanța, iar lista continuă fără falsă modestie, cu o viziune absolut remarcabilă.

 

Sculptor cu grație divină și om frumos, doamna Elena Stănescu mi-a oferit la sfârșitul vizitei un album de o valoare inestimabilă – A locui în iubire, pentru care îi mulțumesc din suflet și despre care voi scrie nu peste mult timp, dar și o îmbrățișare. Una dintre acele îmbrățișări scurte, însă despre care știi că durează de o viață, pentru că fac parte din întâlnirile rare din existența unui om și îți dau sentimentul că ești cu adevărat iubit și vegheat de sus, de către cei dragi.

Acesta este albumul la care s-a lucrat trei ani de zile. Un monument tipografic, o operă de valoare în sine 

Aștept cu nerăbdare expoziția de la începutul lunii septembrie din București, pentru care mă voi programa din timp, datorită pandemiei care limitează accesul într-o astfel de locație.

Mâinile artistei văzute chiar de posesor . Ele au modelat, au cioplit, au turnat, au creat, au imortalizat, au impresionat, iar apoi au semnat: Elena Surdu Stănescu 

 

Oamenii care inspiră pot fi oriunde în jurul nostru, important este să îi vezi, să vrei să îi privești în adâncuri și să fii recunoscător că ești contemporan cu ei.

 

ANCA POPESCU

Semnatarul articolului care tocmai s-a terminat. Pe curând, dragi cititori !