Cursul vieții – interviu cu Nicolae Zîmbroianu de Anca Popescu (partea a doua)

nicu 34 NZ 2

 Un artist plastic, un gânditor, un povățuitor (Notă- explicațiile fotografiilor aparțin redacției) 

Motto: Sunt foarte mândru de faptul că, acum mai bine de 10 ani, am avut multă încredere în tine. Sunt foarte mândru că nu m-am înșelat și ai găsit adevăratul drum în viață. Consider că abia acum ai ajuns și nu-i târziu să dai lumii adevărata măsură a talentului tău. Dumnezeu să te ajute!– Nicolae Zîmbroianu.

            Acum mai bine de o săptămână, domnul Nicu Zîmbroianu a avut bunăvoința să-mi ofere un interviu. I-am pus câteva întrebări despre sensul vieții, iubire și despre Dumnezeu:

  1. Ce reprezintă pentru dumneavoastră iubirea?

            N.Z. Cu iubirea nu te joci. În momentul când ai ajuns să crezi acest lucru, fii sigur că acel moment, nu are nimic comun cu iubirea. Iubirea poate veni ca o năvală peste tine și te topește, fără să poți controla nimic. Un creator, un artist tocmai din acest motiv este un artist adevărat, pentru că își poate controla stările, dar poate să-și transmită prin arta sa mai departe în timp, oamenilor, emoția pe care a trăit-o el la un moment dat.

nicu 5 SFATUL-INTELEPTILOR-Copy

 

Sfatul înțelepților

2 Cât de anevoios este drumul spre fericire?

            N.Z. Fericirea depinde foarte mult de sensibilitatea fiecăruia din noi. Vrem nu vrem, putem fi fericiți când suntem adulați de cei din jur, când avem mulți bani sau case mari, dar nu mai mică este fericirea cuiva care a descoperit cum crește iarba, sau a descoperit în propria ființă pe Dumnezeu. Uite așa descoperim diferențele dintre oameni. Aceste diferențe au existat întotdeauna iar noi, ca ființe inteligente, ne poziționăm acolo unde sensibilitatea noastră o cere, în mod firesc.

  1. Care este relația dumneavoastră cu Dumnezeu?

            N.Z. Relația cu Dumnezeu este o atitudine foarte personală, poate fi determinată de ignoranță, de familie prin mimetism, sau prin cunoaștere. Pentru mine relația cu Dumnezeu a venit ușor și firesc din familie. Biserica a fost primul muzeu din viața mea, eram fascinat de tot ce se întâmpla acolo. Preotul fiind rudă cu mama, văzând cât de aplecat sunt spre biserică, a propus părinților mei să urmez cariera de preot, dar nu a fost o idee bună, pentru că aveam o voce care nu prezenta nici un interes. În schimb, biserica și relația cu Dumnezeu au fost puternice. Se spune că Dumnezeu trebuie descoperit în propria ființă. Nu am avut niciodată obrăznicia să cred că L-am descoperit pe Dumnezeu, dar L-am simțit mereu aproape, pentru ca am apelat la EL cu multă determinare.

nicu 1 CAMPURI-ENERGETICE

Câmpuri energetice

  1. Care credeți că este sensul vieții?

            N.Z. După părerea mea, sensul vieții este strâns legat de ceea ce vrem fiecare de la viață. O colectivitate de câteva zeci de oameni diferiți vor avea fiecare, un alt sens propriu. Pentru că sunt din naștere diferiți, sunt diferit educați, din aceste motive cererile lor de la viață pot fi diferite, deci și sensurile vieții sunt particulare pentru fiecare. Noi nu ne dăm seama de asta, dar dacă am putea sesiza acest lucru, pur si simplu ne-am speria. Trăim fiecare în lumea noastră și o judecăm cu propriile noastre mijloace. Mijloacele de care dispunem sunt determinate de gradul de cunoaștere și de gradul de educație. Pentru mine viața înseamnă un imens șir de întrebări, iar scopul vieții este să găsesc răspunsuri la cât mai multe din ele. Nu am aruncat vieții întrebări fără răspuns. Cred că odată voi găsi răspunsurile potrivite.

  1. Credeți că arta mai are discipoli pentru generațiile care vin din urmă?

 

            N.Z. Am avut și eu îndoieli privind viitorul artei. La un moment dat am întrebat un coleg, profesor la Academia de Artă dacă mai sunt populate secțiile cu studenți. Am fost plăcut surprins de faptul că, nu numai că există studenți, dar există și concurență la admitere. Am urmărit tineri prezenți în diferite expoziții, am cunoscut tineri care fac comentarii și critică de artă, foarte convingători. Eu cred că arta și artiștii vor exista în continuare, pentru că acesta este sensul vieții unor oameni; aceștia sunt ARTIȘTII, chiar dacă unii scriu versuri, alții sunt pur și simplu genii la pian sau vioară, alții sunt foarte buni plasticieni. Sensibilitatea este specific umană și, cu siguranță, așa cum nu au murit Artele Plastice atunci când a fost descoperită fotografia, așa cum n-au dispărut compozitorii când a apărut posibilitatea de a compune muzică pe calculator, tot așa e și cu cartea scrisă. Găsim pe Google orice dorim, despre cine dorim, dar din această cauză nu au dispărut nici cartea scrisă, nici bibliotecile, nici târgurile de carte. Timpul se va fi pliat cu eleganță peste situațiile specifice care se vor numi, muzica dodecafonică sau electronică, sunt deja multe scrieri online, la fel și expoziții, conferințe sau chiar sistemul de educație.

nicu 2 cursul-vietii

Cursul vieții

 

6 Un singur cuvânt care v-ar descrie.

            N.Z. ÎNCREDERE ÎN MINE.

  1. Un gând pentru muritori?

            N.Z. De murit murim cu toții. Este cel mai sigur lucru pe care ni-l oferă viața, încă de la naștere. De când ne naștem, începem să murim câte puțin. Moartea nu este ceva de care să ne temem. Asta o știm încă de la daci, moartea nu este sfârșit. Moartea, viața, au avut un început. Moartea este o nouă formă a existenței noastre. Prima formă a existenței noastre a fost în burta mamei. A fost bine acolo, au fost condiții ideale de dezvoltare a vieții. Acest ciclu durează între 7 și 9 luni, după care se renunță la acest mediu ideal de dezvoltare a vieții, și se intră în alt ciclu, de la 0 la 100 de ani, timp în care liberul arbitru din noi ne arată ce să facem cu viața ce ne-a fost dată. Terminându-se acest ciclu, începe un altul, care se numește moarte, după care sufletul  devine una cu Dumnezeu, închizând un cerc.

nicu 3 cele 70 de fire ale viselor (1)

Cele 70 de fire ale viselor

8 Un alt gând, pentru omenire.

            N.Z. Omenirea ar trebui sa fie mai puțin egoistă. Ar trebui ca fiecare să aibă mai multă grijă de sufletul său și să elimine, pe cât posibil, ura. Ar fi plăcut lui Dumnezeu, dar și benefic oamenilor, dacă ar exista un sentiment de ajutor real, dezinteresat între oameni.

            După asemenea cuvinte nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc din suflet domnului Nicu Zîmbroianu și să-i doresc din nou, multă sănătate!

ANCA POPESCU

NOTA REDACȚIEI: Mulțum mult doamnei Anca Popescu, pentru acest interviu. În afară de un artist plastic valoros, cu o viziune interesantă despre viață, am descoperit un om cu multiple virtuți în arta scrisului.

     Anca Popescu a demonstrat, după inspirate poeme, după surprinzătoare proze și o mare îndemânare în realizarea interviurilor.

ancaa aaaaaaa18407196_2658954974433701_2623459103199965566_n

Autoarea interviului

Aici intră  identificarea unui interlocutor care are dorința și putința de a comunica, are un bogat tezaur de trăiri ce pot să fie împărtășite, dar are și arta de a găsi cele mai potrivite semne de întrebare. Felicitări neformale!

Un gând despre „Cursul vieții – interviu cu Nicolae Zîmbroianu de Anca Popescu (partea a doua)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s