Dor și Simbioze în expoziția Chipuri din ape semnată Elena Surdu Stănescu.
MOTTO: Frumosul este echilibrul absolut. Arta nu face decât să înceapă continuu. Arta – poate cea mai desăvârșită a fost concepută în timpul copilăriei umanității,căci omul primitiv uita de grijile cele domestice și lucra cu multă voioșie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aș vrea să redeștept sentimentul acesta în sculpturile mele. Când nu mai suntem copii, suntem deja morți. Voim întotdeauna să înțelegem ceva, însă nu este nimic de înțeles. Tot ceea ce puteți contempla aici, în Atelier, are un singur merit: că este trăit…
Căci ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată. Contemplați lucrările mele până când le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut. În artă, ceea ce este important este bucuria – Constantin Brâncuși.
Pe 1 septembrie a avut loc la Galeria Simeza, vernisajul expoziției personale de sculptură Chipuri din ape al doamnei Elena Surdu Stănescu.
Într-o lume preocupată de pandemie, toamna anului 2020 a început inedit, cu un eveniment plin de vitalitate al unui om frumos care, în numele artei face minuni. Una dintre minuni este aceea că a reunit în același loc nepoți, părinți și bunici, ocolind cu măști sentimentele de panică datorate contextului în care se găsește întreaga omenire; ne-am adunat cu mic, cu mare,la ceas aniversar, pentru a-i fi alături omului Didi Stănescu, într-un moment de renaștere deplină.
Apă-mister, cer-zbor, piatră-etern, bronz-foc sunt simbolurile care dau timpului alunecarea firească spre continua evoluție și maturitatea operei artistei în această expoziție,care se poate vizita până pe 15 septembrie, în București.
Apa-element al Genezei,reprezintă viața, nemurirea și continuitatea,metamorfoza. Lumea apelor, cu adâncuri și tărâmuri necunoscute are conotații mistice, iar lucrările doamnei Stănescu cuprind sculpturi în bronz, marmură și piatră,cioplite cu un rafinament și profesionalism desăvârșite:Peștii, Simbiozele, Sunetul pădurii, Așchiile, Metamorfozele, Chipurile din adâncuri, Surâsurile,Dorul, sunt însuflețite parcă de gratitudinea artistului pentru opera ce i se înfățișează în actul propriei creații.
Doamna Stănescu ne povestește că a avut ocazia să admire cursurile multor fluvii în călătoriile prin lumea întreagă, însă cel mai drag dintre râuri îi este Dunărea, la vărsarea în mare, la Sulina, fapt ce vorbește despre întoarcerea omului la origini. Făurit la început din lut, omul însuși devine o miniatură a lumii întregi, prin armonizarea pământului cu apa. Peste toate acestea, zborul – vis al celor mai îndrăzneți pământeni și intuit cu măiestrie în lucrările doamnei Stănescu, arată aspirațiile sale înalte și comuniunea cu o lume superioară, cea a veșniciei clipei și a armoniei. O taină nemuritoare.
Lemnul, material viu care se hrănește cu energia noastră,servește drept bază de susținere lucrărilor artistei care, cu sensibilitate ne mărturisește emoția care a cuprins-o, odată cu sosirea noastră în expoziție.
Piatra, simbolul permanenței și stabilității, al sacrului și al vieții, închide în ea multe efigii și secrete, dar deschide calea către spiritualitate, prin cei ce o șlefuiesc și îi dau valoare inițiatică.
Pe de altă parte, strălucirea bronzului conferă lucrărilor calități cevorbescfără cuvinte despre munca imensă, complexă din atelier, cea din spatele operei finite, dar și despre energia cu care plasticianul îmbracă fiecare milimetru al creațiilor sale.
Admirăm în această expoziție portretul, care conferă lucrărilor atitudine, spațialitate, rotunjime, direcții realiste, dar și idealiste. Pentru că acest tip de artă surprinde adevărul dinlăuntrul omului, liniștea, bucuria, serenitatea și expresia chipului în lumini și umbre bine proporționate, echilibrate.
Fiecare dintre lucrări are o poveste, poartă un vis și te apropie de nemărginirea naturii care ființează în perfectă simbioză cu Universul.
Expoziția Elenei Surdu Stănescu este bucurie pură, adunată cu multă muncă și cu iubire într-un cadru discret, elegant și exprimată cu căldură și respect.
M-au impresionat în mod deosebit mâinile artistei, care parcă spun povești fără început și fără de sfârșit, dar și sufletul senin, de o sensibilitate aparte, pentru că doamna Stănescu este o femeie cu o receptivitate emotivă subtilă.
Cum altfel ar putea vibra un artist de un asemenea calibru, la tot murmurul naturii cu care coabitează în asemenea echilibru, desăvârșind o bucată de bronz într-un sentiment de dor, pe chipul unei statui?
În elegantul catalog al expoziției, doamna Elena Surdu Stănescu notează: Momentele trăite – bucurii, tristeți, înfrângeri și victorii, de fapt Iubirea și Nădejdea – mi-au fost Barcă pe valurile vieții păstrând în suflet Dragostea pe care am sădit-o în Creația mea, pentru a o dărui Oamenilor
Îi mulțumim doamnei Stănescu pentru neobosita muncă pe care o depune, pentru minunile care se nasc din mâinile sale și pentru faptul că împarte cu noi iubirea universală și frumosul, de la stadiul de concept, până la ultimul finisaj.
Respect și prețuire pentru tot ceea ce faceți!
Anca Popescu
NOTA REDACȚIEI.
Dorim să mulțumim doamnei Anca Popescu pentru valoarea noului articol expediat pe adresa agenției noastre de presă.
După câteva texte publicate cu bucurie, în care am observat calitățile autorului, conducerea agenției are onoarea de a oferi doamnei Popescu, calitatea de redactor în cadrul Departamentului Cultură – Artă – Spiritualitate.
Așteptăm cu nerăbdare următoarele contribuții semnate de autorul cronicii plastice de azi.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 
Mulțumesc din suflet! Nu sm cuvinte..
ApreciazăApreciază