M-am gândit să vă povestesc cum am descoperit dintr-o întâmplare Dealul cu trovanți la Breaza. Citeam nu demult că întâmplarea este rădăcina libertății! Așa ne simțeam și noi, liberi, într-o zi superbă, însorită și liniștită. Soarele lumina întreaga lume și dacă erai mai îndrăzneț și priveai în sus te pierdeai cu totul în azuriul fermecat al boltei cerești!
Am plecat în drumeție cu prieteni dragi și ne-am propus să nu ne uităm deloc la ceas ci doar să ne bucurăm împreună. Urcam pe un drum neasfaltat, mai puțin circulat, în ideea de a ne opri într-un loc potrivit pentru picnic cu o priveliște minunată, unde prietenii noștri mai fuseseră odată demult cu fetițele lor.
Pe ambele părți vedeam multe case și vile bine întreținute și împrejmuite de frumoase grădini și livezi pline de rod! Trandafirii erau în plină înflorire iar unii mai obraznici ieșeau pe sub garduri sau se urcau în pomii de pe la porți. Priveam crinii imperiali superbi cu cupe albe imense, mixandre adunate în straturi, straturi roz-mov sau albastrui ! Margarete vesele ieșiseră pe la porți purtând inflorescențe mult mai mari decât la margaretele de câmp și păreau că se iau la întrecere cu razele soarelui.
Urmând drumul nostru care șerpuia spre vârf de deal ne opream să admirăm peisajul și încercam să ghicim unde ne situam în raport cu localitatea de care ne-am atașat atât de mult, Breaza. În spatele unor tufe de cătină care străjuiau drumul am văzut doi tineri care lucrau la fân! Ea grebla la fân iar el construia o capiță din pale de fân adunate grămadă și suite cu meșteșug peste cele deja așezate la baza parului central. Cei doi păreau a fi dintr-o poveste de-a bunicilor!. Mi s-a oprit degetul pe camera de la telefon! Nu, nu trebuia să-i deranjez! Trebuia doar să-mi amintesc de ei și poate, să cuplez imaginea aceasta cumirosul proaspăt de fân cosit și cu zgomotul îndepărtat al unor talăngi de văcuțe care pășteau în apropiere!.
Noi adunam cu frenezie flori, crenguțe, coada șoricelului, țintaură și sunătoare, sânziene, margarete și clopoței de munte și nu știam cum să ne exprimăm bucuria pentru ceea ce simțeam!
Odată terminată urcarea, ni se înfățișa o priveliște panoramică încântătoare asupra localității Breaza și a împrejurimilor și, deodată, iată-ne ajunși la Dealul cu Trovanțilângă dealul Gurga! Nu puteam să credem! Până atunci doar auzisem despre existența unor trovanți în România! Și, ce noroc cu tehnologia! Doream să aflăm pe loc răspunsul la întrebările care ne-au invadat brusc! Prietenul nostru a găsit imediat informațiile căutate pe telefon! A explicat cu glas puternic și talent de orator, de parcă ar fi trebuit să audă chiar și trovanții comentariul său:
Sunt formațiuni geologice, de diverse forme predominând cele sferice fiind de fapt niște gresii sferice. Aceste formațiuni iau naștere prin cimentarea nisipului și se formează precum bulgării de zăpadă, pe pante, în prezența apelor dure, bogate în carbonați de calciu sau magneziu. Trovanții sunt răspândiți în zonele de deal sau podiș acolo unde există pantă, nisip și liantul dat de prezența calciului.
Completez și eu câteva informații menite să vă atragă interesul pentru acest obiectiv turistic deosebit! La Breaza trovanții au forme bizare care au fost ”botezate” cu nume haioase: Străjerul, Burtosu și Burtica, Băieții de cartier, Gemenii. Nu degeaba li se spune în popor pietre vii! Timp de două ore ne-am învârtit jur-împrejurul dealului, am făcut poze, am purtat un dialog imaginar cu trovanții care păreau că ne transmit lucruri din vechime, secrete geologice din alte ere! Am ținut în mână, pe rând un pui de trovant cât un pumn omenesc!
Trovantul pitic ședea în palma mea și mi-era teamă să nu ajung la inima lui, să nu deranjez straturile lui vii, așezate cu migală, de Creatorul trovanților, de Vântul vânturilor și Mai-marele aîpelor îmbogățite de calciu! Eram sigură că percepea emoția noastră! Peste ani mulți cineva ca noi se va așeza cu grijă și se va bucura de piatra vie, sculpturală, devenită un trovant în toată regula!
Să știți că pentru o clipă am simțit o vibrație, o unduire fină, de viață împietrită care avea să crească și să se dezvolte în fiecare milisecundă în următoarele mii de ani!
În timp ce admiram trovanții un grup mare de turiști au trecut pe lângă noi căutând Crucea de pe Dealul Gurga, ridicată în memoria eroilor pe care i-a dat Breaza pentru îndeplinirea idealurilor naționale de independență și libertate! Crucea cu o înălţime de 10 m a fost ridicată în anul 1929, la 743 m altitudine, în cel mai înalt punct al stațiunii Breaza și de atunci, dealul Gurga a fost numit și „Micul Caraiman”. Impresionant monumentul, și să știți că nu ne-am lăsat până nu am ajuns la el, chiar a doua zi!. Priveliști admirabile, unice aș zice! Dar asta este o altă poveste! Ce doream să vă spun, este că prietenul nostru a intrat în vorbă cu turiștii și fiind de ceva vreme un împătimit al locului, i-a atras spre Dealul cu trovanți și le-a citit cu glas sonor informațiile despre aceștia, ca un adevărat ghid! Au urmat mulțumiri și chiar aplauze, zâmbete, fotografii și, dealul a fost înconjurat de noi toți cu admirație și uimire. În timpul acesta Steagul României flutura cu putere deasupra trovanților și a noastră!
P.S. La puțin timp după excursia noastră oameni inimoși au refăcut indicatorul care marchează acest punct de atracție – Dealul cu trovanți – și au reamenajat locul redând imaginea trovanților în toată splendoarea lor.
Steluța BOGATU
NOTA REDACȚIEI
Mulțumim doamnei Steluța Bogatu pentru textul interesant, pentru fotografiile inspirate, pentru consecvență. Așteptăm și alte contribuții la fel de frumoase. Nu întâmplător, azi 9 septembrie este .. Ziua Mondială a Frumuseții.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 
Sensibil articolul, frumoase gânduri, locuri de vis. Mulțumim!
ApreciazăApreciază