Invitațiile Doamnei Pictura – DANIELA AIORDĂCHIOAIE: OMULE…TREZEȘTE FRUMUSȚEA DIN TINE!

Una din marile descoperiri plastice ale anului trist 2020, adică una din puținele sale bucurii, poartă un nume Daniela Aiordachioaie.  Un destin exemplar, un artist adevărat născut din dragostea pentru …Argentina. Dacă veți urmări cuvintele de mai jos, veți înțelege despre ce scriu.

Suntem în fața unui exemplu clasic de om cucerit de arta armoniilor cromatice, dar care s-a putut dedica acestui vis, doar acum la a treia tinerețe pe care o trăiește intens la lumina reflectoarelor care acum se aprind.

Doamnelor și Domnilor,

Se ridică acum cortina. Intră pe scena actualității artelor vizuale Doamna … DANIELA CRISTINELA AIORDĂCHIOAIE

Vă supunem atenției, un interesant interviu, dar și niște tablouri superbe care rămân, mult timp în memorie. Începem: 3,2, 1, MOTOOOOOR!

Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început …..

Eu sunt Daniela Aiordachioaie; unii mă cunosc drept Cristina pentru că așa îmi place să mă prezint în relațiile profesionale deși al doilea nume de botez este Cristinela ( un „joc” de litere cu amprentă neobișnuităJ ). Sunt născută  la Galați, într-o frumoasă zi de iarnă cu puternică încărcătură emoțională :25 decembrie 1961.

Eu sunt Daniela. Iar în spatele meu se vede o reproducere după Grigorescu. Veți citi despre ea în câteva momente..

Mă consider binecuvîntată pentru că provin dintr-o familie de cadre didactice deosebit de talentați și dăruiți în domeniul educației și în plus artă plastică (pictură), vorbind despre mama.

M-am integrat în sistemul de învățământ al vremurilor „ceaușiste”, cu reguli, norme și nevoi stricte și mi-am desăvârșit pregătirea tehnică lucrând mulți ani ca inginer, ulterior completându-mi și studiile în domeniul economic, unde am profesat până mi-am gasit  „liniștea” la pensie !

Pasiunea pentru pictură a prins contur în anii adolescenței, când cu emoție în suflet și priviri o admiram pe mama  mânuind cu delicatețe și grație  pensula și vopselele; de cele mai multe ori, din dansul culorilor se nășteau flori vesele sau mai delicate (după cum era starea de spirit a mamei) , alteori peisaje liniștitoare, în care-ți doreai să te pierzi visând…..

Așa m-am decis să încerc și eu…. să-mi pun trăirile pe pânză!

Am pictat la început destul de timid, frecventam expozițiile din Galați , cu carnețelul în buzunar, luându-mi notițe și am pictat doar pe perioada studenției; am dăruit toate lucările cu excepția uneia ( o reproducere după Grigorescu, pe care o păstrez și acum cu multă grijă pentru că este „exponentul începuturilor mele “….

Torcând la firul vieții

A urmat apoi o pauză mare de tot, pentru că viața mi-a ridicat tot felul de provocări și încercări care mi-au schimbat ierarhia priorităților, dar …. acum … ajunsă  la pensie, consider că trebuie să-mi împlinesc visul din tinerețe!

Și mai mult de atât, simt că trebuie să duc mai departe tot ceea ce am în bagajul meu genetic, tot ceea ce am în suflet și tot ceea ce pot dărui celor ce apreciază  frumusețea, arta în sine! În plus, cred că acest nou drum și toate realizările care vor veni le pot închina cu smerenie mamei mele Argentina!

Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?

             Cum spuneam mai sus,  formația artistică a mamei mele, căldura și pasiunea  care izvorau din fiecare tușă de ulei, bucuria cu care așezam florile în glastră pentru a fi pictate, bucuria cu care duceam la înrămat fiecare lucrare, bucuria cu care le căutam în casă cel mai bun loc pentru expunere, toate acestea s-au conservat latent în mine și au ieșit la suprafață acum; ACUM e timpul să mă desfășor !

 Am decis să pot arata lumii altă fațetă a omului din mine și m-am înscris la Școala Populară de Artă din Galați. Sub directa îndrumare a D-nei. Prof. Olimpia Ștefan, căreia îi mulțumesc pe această cale, am început să lucrez și să abordez peisagistica, natura statică, diverse alte compoziții. Acum , studiez în anul II. Am realizat reproduceri, am pornit de la idei ale altor artiști și am adus nota mea personală, am lucrat după model.

Și pentru că îmi place să mă instruiesc continuu, nu a lipsit nici mediul on line, iar aproape tot ceea ce am învățat în portretistică, îi datorez maestrului Popa Laurențiu. Mulțumiri pe această cale !

Aș spune că muzica nu poate fi desparțită de pictură, ea este inspirația sufletului în dansul pensulei pe pânză ! (lecție învățată  de la Popa Laurentiu, și experimentată !)

 Care sunt tehnicile utilizate de  dumneavoastră?

               Lucrez cu mare drag în ulei pe pânză sau carton pânzat; am încercat și acrilice, dar nu mă regăsesc.

Pictura în ulei iți dă puterea de a „vorbi” cu vopselele , cu lucrarea în sine, iți oferă posibilitatea de a intra în subtiltățile cele mai fine, strat peste strat, gând peste gând, sentiment peste emoție !

             Vă simțiți bine  în lucrări de dimensiuni mici, ori preferați suprafețe mari ?

            Am început cu lucrări mici, chiar și miniaturi, dar cele mai multe lucrări sunt în plaja de dimensiuni  30×40,  până la 50×70.

Nu mă regăsesc deocamdată în lucrările cu suprafețe mari, dar ….nu este nimic exclus pe viitor!

Ce ne puteți spune despre dumneavoastră dincolo de arta plastică?

Înainte de toate, sunt un om normal, anul acesta am sărbătorit 35 de ani de căsnicie! Statutul de pensionar vine de regulă la pachet cu statutul de bunică, iar eu nu fac excepție, sunt o bunică „bogată” și fericită !

În zilele  prea încărcate de jobul  part time de consultant financiar la Metropolitan, încerc să-mi găsesc echilibrul și forța în pictură ! Este un salt  diametral opus, care mă relaxează total !

Iar  în weekend, îmi place sa mă retrag în natură, să ascult ciocănitoarea din nucul cel bătrân ce ne strajuiește căsuța de la țară, să îngrijesc trandafirii și brăduțul cel semeț, să mai grădinăresc un pic la legume.. să gust farmecul locului împreună cu soțul meu……și  de ce nu, să mă mai legăn un pic în hamac ….

           Unde vă vedeți peste 10 ani ?

           Timpul curge atât de repede acum …. dacă l-aș putea dilata …ca să încapă visul meu din tinerețe !

Da, îmi doresc din suflet să am o expoziție personală ! Anul acesta , am ajuns la expoziții de grup la Cluj-Napoca, București și Madrid)

Dar , cum zicea cineva mai înțelept decât mine : „viața  adevărată înseamnă să te depășești pe tine „…. mi-am propus ca EU, DANIELA CRISTINELA AIORDĂCHIOAIE,  să-mi văd visul  împlinit : o expoziția personală!

Și chiar mi-aș mai dori ca nepoții ( măcar unul dintre ei ) să ducă mai departe acest frumos „dar” primit de sus !

Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți ?

Cu tristețe și regret mă întreb de multe ori:  de ce nu mai „încape” arta  în această țară, care are rădăcini viguroase și care a dat valori și nume sonore dea lungul timpului? Oare poporul român nu mai are sensibilitatea și naturalețea de a se exprima în fața „frumosului din artă”? Oare suntem atât de robotizați și subjugați de  grija zilei de mâine, sau de cotidianul vulgar cu care ne lovim zi de zi ?

Cred cu tărie că răspunsul este în noi , în ceea ce alegem să facem , să gândim și să simțim !

Înainte de a vă mulțumi neformal pentru acest dialog interesant vă rog la final să adresati un gând pentru cititorii acestui interviu care vă descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic

Gândul meu este de fapt o invitație  la a ne reîntoarce în interiorul nostru, la frumusețea și sensibilitatea din noi, la energia  și sentimentele curate, pentru că astfel vom putea rezona, vibra cu  arta din jurul nostru ( arta în toate manifestările ei, pictură, sculptură, muzică, poezie..și lista poate continua)

OMULE… TREZEȘTE  FRUMUSEȚEA  DIN  TINE  !!!!!

GALERIE CU TALBOURI:

Căința
Pasiune și extaz
Gânduri
Casa pescarului
Doină românească pe vârf de munte
Natură statică
Portret

Waaaaaaaaaau ! Dar asta este grozav. Ce frumoase răspunsuri ! Ce frumoase lucrări! Îi dorim, din inimă, artistei noastre să se bucure de liniștea naturii, de hamac.

Vrem pentru familia ei, pentru arta care îi poartă pecetea un viitor pe care îl merită pe deplin!

În primul rând, să punem umărul la realizarea unui vis. Prima expoziție personală.

Apoi, drumul spre notorietate este deschis! Prin crucea de la gâtul primește mereu o binecuvântare!

Semnează un nou admirator fidel,

Adică Bunescu Aristotel

Un gând despre „Invitațiile Doamnei Pictura – DANIELA AIORDĂCHIOAIE: OMULE…TREZEȘTE FRUMUSȚEA DIN TINE!

  1. Felicitări! Un talent adevărat nu se pierde în timp, ci se câștigă, iar învățarea continuă este haina oamenilor aleși. Nu e niciodată „prea târziu” să începem să visăm frumos și să dăm lumii frumosul din noi, mai departe. Poate acesta să fie sensul vieții: să oferim necondiționat ce-i mai bun din noi, mereu. Cum bine spuneți, „răspunsul este în noi , în ceea ce alegem să facem , să gândim și să simțim”.  Multă putere și inspirație în continuare!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s