DANIELA AIORDĂCHIOAIE: ,,Aduc aceste gânduri și trăiri ca omagiu în memoria mamei mele ARGENTINA !”

ARGENTINA (Notă . Toate explicațiile de la fotografii aparțin redacției)

Scriu aceste rânduri când fila de calendar arată data de 29 septembrie, anul de grație 2020. 29 septembrie este Ziua Mondială a Inimii.

Este potrivit să vă ofer, din toată inima, un interviu de… inimă.

Interlocutor este Doamna Daniela Aiordăchioaie. 

 – Vă rugăm să rememorați figura ei de artistă

– Eu sunt o ființă care mă exprim cursiv și cu ușurință, dar atunci când mă  întorc în spațiul sacru ( pentru mine ) al copilăriei, familiei, părinților, de cele mai multe ori, cuvintele nu mai curg la fel de lin, pentru că izvorăsc din adâncuri, unde încărcătura emoțională este maximă .

  Astăzi vreau să vă vorbesc despre “ universul “ în care am deschis ochii, despre familia, părinții și în special despre mama mea Argentina, să aduc un omagiu celor care mi-au dat viață, m-au crescut și m-au format așa cum au știut ei mai bine. Tot ceea ce am devenit de-a lungul anilor și ceea ce sunt astăzi le datorez lor  părinților mei   ARGENTINA și DUMITRU  GHEORGHE și mentorilor care m-au îndrumat pe această cale: Anișoara Popovici și Gabriel Vasile.

 Am crescut într-o familie armonioasă, în care tata, ofițer fiind „ imprima” căminului ordinea, disciplina și siguranța necesară, iar mama , prin blândețe și naturalețe, completa cu căldura ei  fiecare zi.

                Peste ani, destinul, soarta sau cine știe…… poate chiar “puterea nevăzută” a mamei, l-a făcut pe tata să îmbrățișeze cariera de cadru didactic.

                Astfel, am crescut într-o familie în care ambii părinți aveau aceeași menire, didactică și de la care am luat, zic eu, ceea ce mi-a trebuit :  de la tata disciplina, spiritul de organizare, principialitatea și corectitudinea, iar de la mama am adăugat  :  sensibilitatea, înclinația spre arte plastice și poate cei care mă cunosc, pot completa lista, sau chiar o pot corecta, cine știe?

–  Câteva date despre viața mamei dumneavoastră ARGENTINA.

– Deși copilăria mamei a fost una zbuciumată ( războiul și un accident legat de ochiul drept), care pot spune că au lăsat urme adânci , creându-i multe neplăceri ulterior, prin pierderea parțială a vederii, ea  s-a dedicat la maturitate , cu toata forța spiritului ei, formării și modelării a numeroase generații de copii. De alt fel , numele ei , ARGENTINA, apărut în forma sa feminină în secolul al VIII-lea și având o dubla origine atât latină cât și greacă, înseamnă de fapt strălucire albă ! Cu adevărat a strălucit în dăruirea cu care și-a practicat meseria și a continuat să strălucească prin tot ceea ce a creat ulterior cu atât mai mult cu cât ochiul drept o ajuta doar parțial !

Fiind un spirit vesel și sensibil în același timp îi plăcea să cânte (mai ales romanțe), fiind inima petrecerilor și întâlnirilor de familie.

Îi plăcea de asemenea să intre în jocul cuvintelor și rimelor, din care s-au născut adesea poezii vesele pentru copii. Spre anii de înțelepciune….a adunat toate poeziile într-un frumos volum de rime scurte pentru copii, pe care l-a dedicat nepoatei sale Irina.

Nu pot să nu-mi aduc aminte cu plăcere de atmosfera caldă a sărbătorilor de iarnă, când așteptam de fiecare dată, cu emoție să auzim Plugușorul personalizat. Fiecare membru al familiei se regăsea în câte un vers șugubăț, toate compuse în pripă și împreună cu clinchetele de clopoței, nășteau efervescența sărbătorilor. Ce clipe frumoase…. peste care timpul a trecut !!!!

– Ce a reprezentat arta pentru mama dumneavoastră?

 – Cred că ceea ce a definit-o cel mai bine pe mama în artă a fost pictura în ulei.

Un nume  pe cât de neobișnuit, pe atât de frumos: ARGENTINA, a ales să-și exteriorizeze frumusețea interioară, prin transpunere pe pânză într-o armonie de culori, uneori triste….alteori pline de energie și viață. Picturile ei îi definesc “portretul sufletului” dea lungul  anilor.

Când intri în casa părintească…unde tablourile ei te poartă în timp….nu poți să nu trăiești un sentiment neobișnuit…. de admirație….de respect…pentru că în spatele lucrărilor se ascunde un om care nu a avut o educație plastică de specialitate, dar care a reușit să transmită atâta emoție și sensibilitate în jurul ei.

Un univers de trăiri în fiecare temă abordată! E un miraj să atingi ușor tabloul și într-o mângâiere de mătase…să te conectezi instant cu energia creației, cu energia clipei, cu sufletul ei!

Pentru mama, arta a însemnat creație în armonie cu sufletul ei!

-Considerați că se transmite acest fior pentru artă din generație în generație?

-Da, cu siguranță am primit tot ceea ce mi-a fost necesar dezvoltării mele. Este cam dură exprimarea, nu-i așa? Aici s-a manifestat pregătirea mea tehnică, sau poate economică.

Să revenim un pic de la tonul glumeț de mai sus…

Marele pictor Gustav Klimt spunea:

“Arta este o linie împrejurul gândurilor tale”

Da, pictând, mama era EA, culorile, pânza…și evident DARUL DE SUS….și eu pe lângă ea, hrănindu-mi fiecare părticică din mine….

Când mă întorceam acasă de la școală și în casă se simțea o ușoară aromă de ulei de in, îmi spuneam în sinea mea: oare ce a lucrat azi mama? Iar ea citindu-mi nedumerirea ușoară îmi răspundea:

Am lucrat doar fondul ,te-am așteptat să lucrăm împreună vaza cu liliac…..și eu ca un mic învățăcel, mă așezam în dreapta ei și urmăream , analizam, ba chiar îi mai dădeam la mână….așa am început să prind câte ceva din culori , nuanțe, umbre și emoții , mai ales, adică ….acel FIOR…..

Aduc aceste gânduri și trăiri ca omagiu în memoria mamei mele ARGENTINA

Da, fiorul se transmite și se transmite chiar cu putere acolo unde porțile sunt larg deschise !

– Și acum, despre lucrările sale….câte mai aveți? …unde sunt? …unde se pot vedea?

-Fiecare compoziție are în spatele ei o adevărată istorie : fie că vorbim de petuniile din grădina bunicii, sau de  vasul cu cyclame primit cadou de la primul băiat, fie că ne bucurăm de fructele toamnei  sau de cărările umbrite ale pădurii, toate sunt născute din emoții trăite cu adevărat.

Nu am numărat niciodată lucrările sale; multe au fost dăruite ;  o parte dintre ele mă  „privesc” zi de zi , scăldându-se în razele soarelui din locuința mea, o altă parte îi încălzesc sufletul surorii mele, în locuința ei, iar celelalte sunt marturii ale vremurilor frumoase în casa părintească, unde cu drag deschidem ușa periodic pentru a ne “regăsi” în familie!

Vă invit  în continuare la o mica incursiune în lumea creată de mama mea ARGENTINA !

Casa cu povești de dragoste, viață și moarte
Cele mai frumoase petale de floare se află aici și aspiră mereu în sus
Coș cu florile bucuriei
Cu gândul la fetele din sat . După un tablou renumit de Nicolae Grigorescu
În casa dragă plină de amintiri emoționante. Doamna Argentina în vizită la Balcic. La castelul Reginei Maria
Moment de odihnă în drumul prin Paradis
Roade în coș și două vietăți cântătoare
Toamna în toată splendoarea sa
Vă privesc drept în ochi. În spate drumul de ape spre nemurire
Vas cu vise de adormit îngerii
De la pictură trecem la literatură. Ca să rimeze. Așa intrăm în universul poemelor
Un cățel și un purcel / Și un mândru brotăcel / Stau la sfat pe înserat/ La o margine de sat. Lectură plăcută!

Destine exemplare desfășurate în mirajul inegalabil al armoniilor cromatice, al volumelor, vibrațiilor, perspectivelor, dar mai ales încălzite cotidian de o dragoste din ce în ce mai mare, care trece prin vămile morții spre viața veșnică, în cântare și laudă pentru Creator.

Despre interlocutoarea noastră puteți afla mai multe detalii la următoarea adresă:

https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/2020/09/15/invitatiile-doamnei-pictura-daniela-aiordachioaie-omule-trezeste-frumustea-din-tine/

Acum, vă rog să dați voie și reporterului să fie emoționat și emoționant la rândul său. Din mai multe motive.

Și eu am avut o mamă pictoriță – Adriana Bunescu. Și ea ne-a lăsat multe tablouri risipite prin toată lumea, dar câteva și la noi. Și ea a folosit acest gen de rame care erau utilizate încă din deceniile trecute. Și noi avem în casă o carte intitulată ,,Povești pentru Ileana”.

Cu alte cuvinte, o întâlnire emoționantă între generații pe care le unește pictura, dar și literature.

Mamele noastre vor fi mereu icoanele care ne ocrotesc în viitorul fără sfârșit. .

Aristotel Bunescu

Un gând despre „DANIELA AIORDĂCHIOAIE: ,,Aduc aceste gânduri și trăiri ca omagiu în memoria mamei mele ARGENTINA !”

  1. Richard Wurmbrand spunea: Născându-și copilul, mamă dă mai întâi un om, iar pe urmă tot în el trebuie să dea cerului un înger.
    Frumoase gânduri, emoționante…mulțumim pentru interviu! Mama rămâne începutul nostru fără de sfârșit…Ați avut o mamă plină de har și în ale picturii, dar și în cuvintele pline de iubire pe care le-a așternut, sub formă de versuri, pentru copii. O armonie de culori, de bucurie, de frumos. O copilărie binecuvântată. Vă veghează cu drag de acolo de unde pictează, în continuare din culorile curcubeului. Ați reușit să transmiteți fiorul, acesta este cel mai cald sentiment. Și da, mama strălucește în continuare, chiar dacă cerul este uneori plin de nori. Știți că este acolo o stea, care vă va lumina viața mereu. Dumnezeu să o odihnească în pace pe măicuța dumneavoastră!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s