ANCA POPESCU despre ,,Copiii din Goruna și stejarul de 500 de ani”

Doamnelor și domnilor,

   În dorința de a răspunde numărului mare de cititori care au subliniat valoarea textelor semnate de acum inconfundabil ANCA POPESCU, ne face mare plăcere să vă oferim astăzi o nouă creație a sa.

   Chiar dacă s-a terminat ziua de ieri, Ziua Inimii, sensibilitatea este prezentă mereu.  Azi e Ziua Mondială a Marinei.

   Vă urăm deci să navigați sănătoși pe valurile articolelor semnata de doamna A.P.

Atenția mărită! Începem…

,,Copiii din Goruna și stejarul de 500 de ani

MOTTO:

Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu priveşte în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieţii… Copilăria şi satul se întregesc reciproc alcătuind un întreg inseparabil…Căci, pe cît de adevărat e că mediul cel mai potrivit şi cel mai fecund al copilăriei e satul, pe atît de adevărat e că şi satul la rîndul lui îşi găseşte suprema înflorire în sufletul copilului.” – Lucian Blaga

Această scenă inițială, deși pare goală, nu este. Este o scenă din România anului 2020, unde niște copii frumoși duc jocul popular la nivel de artă națională și internațională, cu ajutorul domnului profesor Cristi Colezea din Goruna. O scenă care își așteaptă copii înapoi și care îi așteaptă pe toți iubitorii de muzică să îi descopere, să îi admire și să îi susțină, măcar cu un zâmbet sincer.

Ansamblul Folcloric Mărțișorul din Goruna (Cocorăștii Mislii) se desfășoară într-un inedit loc al satului românesc, unde tradițiile se transmit de la o generație la alta cu respect, cu grijă și cu multă iubire. Împreună cu ansamblul Stejerelul din Cocorăștii Mislii, acesta a câștigat premii atît în țară, cât și în Europa, în Republica Moldova. În Goruna – Cocorăștii Mislii se organizează expoziții de costume populare, copiii învață arta țesutului la războiul de țesut, torsul, cusătura pe etamină, pictura pe lemn, pe sticlă, ducând astfel mai departe îndeletnicirile și tradițiile înaintașilor. Există o asociație locală, Visul Verde care promovează portul popular românesc prin activități care îndrumă tinerii să-și cunoască originile și tradițiile prin acest tip de artă. Am primit o frumoasă felicitare realizată de copii, dintr-un carton pe care se află lipit un petic de etamină brodată de gingașele mâini și pentru care îi mulțumesc încă o dată doamnei care ne-a fost ghid, alături de domnul profesor Colezea.

Toate acestea se întâmplă azi în comuna Goruna, din județul Prahova, care împreună cu Țipărești și Cocorăștii Mislii alcătuiesc localitatea Cocorăștii Mislii. Aceasta datează din anul 1441, de pe vremea lui Vlad Dracul, dar există atestări din 1538 – Radu Paisie, 1550 – Mircea Ciobanul și 1616 – Radu Mihnea; zona este străbătută de 2 pâraie : Mislea și Doftănețul.

Satul Goruna este liniștit, are văi line și case mândre, biserici și oameni calzi, senini.

La Căminul Cultural din Goruna, oameni de omenie au strâns obiecte vechi, de la opinci, putinei, vârtelniță, lămpi cu gaz, la lăzi de zestre și un război de țesut într-un Muzeu al Satului, în care te simți într-o lume aparte. Lumea copilăriei pe care părinții și bunicii noștri au trăit-o și care începe cu „a fost odată ca niciodată„, ca în poveștile nemuritoare.

Auzi tălăngile? Dangătul lor alcătuieşte o simfonie. E întâia pe care am memorat-o în copilăria mea, în vatra părintească. Acolo, în satul meu natal, la Ograda, în Bărăganul ialomiţean. În sunetul lor m-am născut şi am crescut. Ai văzut vreodată turmele de oi şi cirezile de cornute înapoindu-se de la păşune? În asfinţit, spectacolul e de-a dreptul mirific .Cuvintele aparțin compozitorului și dirijorului Ionel Perlea, care ne introduce în atmosfera acestui univers unic.

Pe strada principală aflăm o casă cu cerdac, o adevărată bijuterie de secol XIX, având un farmec în fața căruia rămâi fără cuvinte. Satul românesc, în toată splendoarea lui se așterne în fața călătorului uimit de strălucirea peisajelor. Trecutul și tradițiile, surse ale identității noastre, păstrează și duc mai departe spiritualitatea poporului român ca neam, indiferent de vremuri. Cum spunea Mihai Eminescu, tradițiile satului românesc sunt adevărate izvoare de apă vie.

Dincolo de frumusețea acestui loc, în Cocorăștii Mislii  poți simți energia unui stejar de peste 500 de ani, declarat monument al naturii. În această pădure de stejari și fagi există un gorun atât de bătrân pe care, doar dacă îl privești, te întrebi…oare cât de mare îi este inima? Cu câte păsări s-a împrietenit în 500 de ani, câte curcubeie i-au colorat înălțimea dar și cât oxigen a dăruit Planetei? Și, nu demult s-a mai descoperit încă un stejar de aproape 400 de ani, frate cu cel mai bătrân de aici. În Dumbrava Gorunei există o pajiște naturală de o frumusețe rară, unde se înalță semeți, în jur de 15 stejari, cu vârste cuprinse între 150 și 200 de ani. Este impresionant să te afli în fața unei asemenea măreții a naturii și realizezi că ești un om binecuvântat.

Binecuvântați sunt și toți localnicii acestor locuri, pentru care viața curge liniștit, curat și frumos, într-un sens în care chiar lasă în urma lor…o lume mai bună.

                             x x x

GALERIE FOTO SEMNATĂ ANCA POPESCU

Scena, copiii, ticolorul
Lucru pe etamină. Emoționant (NOTA – Explicațiile foto aparin redacției)
Biserica. Locul de întâlnire cu lumea divină
Gorunul de 500 de ani.
Casa cu cerdac. Oamenii au trăit mulțumiți aici !
Războiu. Luptele duse pentru pacea căminului…
Pe câte drumuri au mers oare aceste opinci ?
O zi frumoasă tuturor !
Anca Popescu cu un prieten adevărat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s