Meloterapie versus pandemie

Mayumi Sakamoto și Ryuzo Seko

            Spiritul uman resimte o stare de insecuritate și stres din cauza neputinței omenirii în fața virusului care a luat deja peste un milion de vieți.

Ezitant, într-o asemenea conjunctură, mi-am luat inima-n dinți și am audiat „pe viu” recitalul sopranei Mayumi Sakamoto, la reședința ambasadorului japonez din București. Prestația artistei, dublată de virtuozitatea promițătorului pianist Ryuzo Seko, mi-a servit drept balsam sufletesc pe durata spectacolului și mult după aceea.

Un repertoriu variat, atent ales, de la clasicul Franz Schubert la românul Tiberiu Brediceanu, sau „Valurile Dunării”, totul într-un crescendo emoțional, mi-a scos din minte grija pandemiei.

Încadrat în ambianța niponă, compozitorul ToruTakemitsu (1930 – 1996) nu putea să lipsească, cu al său „Cer mic”, în tonalități tradiționale, dar cu influențe scoțiene, unduirile vocale ale sopranei izvorând parcă din clapele pianului. Versurile, scrise tot de Takemitsu, curgeau din melodie:

„Priveam în sus cerul. Nori ca de vată legănau neaua. Mi-am amintit copilăria, când mă certau pentru boacăne; am plâns. Am privit în sus cerul înserării. Vitraliile bisericii aprindeau un roșu intens. Mi-am amintit… Am privit cerul nopții. O steluță licărea ca lacrima. Mi-am amintit…” (traducere aproximativă din…traducerea în engleză).

Binefăcătoare, poezia se disipa ca tămâia dintr-o cădelniță în elegantul salon, scurtând distanțele dintre spectatori și scrutând spiritul auditoriului, cu un iz de sublim filtrat prin măștile ce ne acopereau fața.

La început, o voce cristalină ca pârâul de munte ne-a susurat povestea păstrăvului capricios („Die forelle”) a lui Schubert. A doua piesă, „Heidenröslein”, tot de Schubert, m-a purtat prin amintiri, pe vremea când, în Japonia, eram întrebat de floarea națională a României, trandafirul sălbatic. Prospețimea vocii reflecta dialogul tânărului din legendă cu trandafirul, riscând înțepătura iubirii.

„Improvizația” aceluiași compozitor austriac a pus apoi în valoare talentul tânărului pianist Seko.

A urmat faimosul îndemn allui Liszt, „Iubește, atâta timp cât poți iubi”, una din cele mai cunoscute piese ale compozitorului, care ascunde o frumoasă poezie de Ferdinand Freiligrath, transpusă în vocea sopranei nipone.

Elegantul „Vals nr.7” dedicat de Chopin doamnei Nathaniel de Rotschild i-a oferit pianistului șansa să-și onduleze degetele pe clape etalându-și talentul, care mi-a evocat frumusețea simplă a concertelor în aer liber din parcul varșovian Łazienki, unde mulți virtuozi niponi își exercită măiestria.

Prin sincronia între cei doi artiști, zbuciumatul „Cântec al bijuteriilor” (din Faust), ne-a transmis din energia și pasiunea celebrei piese a lui Charles Gounod. Pasiuni și dorințe mefistofelice transpăreau din inflexiunile vocale, într-un vibrant crescendo sentimental, întrerupt brusc, pentru a lăsa loc aplauzelor.

„Clarul de lună” ce a urmat, cea mai îndrăgită piesă a lui Debussy, ne-a legănat pe firul influențelor baroce, dar și al poeziei lui Verlaine, cu o notă de calm, tristețe și mister.

Câtă bucurie a indus apoi „Floricica de pe apă” de Tiberiu Brediceanu, pronunția sopranei în limba română surprinzând auditoriul, ca și armoniile claviaturii, continuate cu săltăreața „Doină a stăncuței” în cel mai dulce stil popular românesc!

Ambianța folclorică a deschis apoi apetitul pentru „Dansurile populare românești” ale lui Bela Bartok, care au cules îndelungi aplauze.

Dozat gradual cu energii emoționale, spectacolul a culminat cu „Valurile Dunării”, ridicând în final sala în picioare și chemând la „bis”. Merită amintit faptul că, în 1920, în timpul vizitei Principelul Carol în Japonia, o orchestră militară intonase „Valurile Dunării”, după cum reiese din memoriile generalului Găvănescul.

O remarcă anecdotică aș adăuga, din experiențele trăite în Japonia. Acolo, când am vizitat satul Gokayama din munți, înscris în patrimoniul UNESCO, am sesizat asemănarea cuvântului japonez „sato” cu „sat”, ambele având același înțeles. Care e legătura cu MayumiSakamoto? Una din melodiile repertoriului ei, „Furusato”, înseamnă „satul natal”.

Alături de mângâierea armoniilor muzicale ale serii, câteva cuvinte se impun despre cei doi talentați artiști.

Mayumi Sakamoto, după absolvirea Universității de Arte din Tokyo, și-a continuat studiile la Frankfurt, ajungând solistă exclusivă a bisericii „Dreikönig” din Berlin. În România a concertat încă de cinci ori până acum, începând cu anul 2005. Prezențele sale în Singapore, Germania, Rwanda și Japonia au delectat publicul cu un repertoriu bogat, incluzând Simfonia a 9-a a lui Beethoven, piese de George Enescu, Richard Strauss etc.

O altă remarcă anecdotică se impune, despre un concert al ei la Kigali, unde, din greșeală, se anunțase un spectacol de… jazz. Surprinzător, mulțimea rwandezilor veniți pentru jazz a rămas, totuși, pe întreaga durată a concertului, savurând muzica de Mozart, Schubert, Schumann și Chopin.

Ryuzo Seko, născut în Japonia în anul 1988, povestește cum, din joacă, a ajuns să ia lecții de pian la vârsta de numai cinci ani. A studiat mai întâi economia la Universitatea din Tokyo, după care, dintr-o chemare lăuntrică, a studiat pianul la München. La rândul său, a ajuns să predea lecții de pian, iar din anul 2017 este sponsorizat de asociația „Live Music Now”, înființată de Yehudi Menuhin.

Mayumi Sakamoto și Ryuzo Seko

x x x

Dacă oamenii de știință au „sonificat” coronavirusul, atribuind fiecărui aminoacid component o notă muzicală spre a-l transforma într-o partitură muzicală, eu am trăit o seară relaxantă, o seară de vis fără virus, pentru care îi mulțumesc Excelenței Sale, domnului Noda, iubitor de frumos și prieten al României. Prin acest spectacol ne-a reamintit că emoția muzicii reale depășește cu mult înregistrările ascultate în stare de izolare la domiciliu, chiar dacă și noi eram la „domiciliul” domniei sale, dar sub oblăduirea unei „măști” a meloterapiei.

Radu Șerban

București, 9 octombrie 2020

NOTA REDACȚIEI : Mulțumim mult domnului ambasador Radu Șerban, pentru sprijinul de a ridica permanent calitatea materialelor publicate de agenția noastră de presă..

În așteptarea de a citi noile sale volume, vom primi mereu, cu bucurie sinceră, tot ce ne va trimite.