Dan Iacob despre credință

Figura lui Iisus Hristos domină o fotografie a scriitorului Dan Iacob

15 octombrie 2020

– Domnule Iacob, antologia despre Iisus Hristos este dovada faptului că sunteți preocupat de creștinism. Mai mult, intervențiile dv la radio, de fiecare duminică, ilustrează, la rândul lor, importanța credinței pentru omul Dan Iacob.

Binecuvântând…

– Sunt, așa cum îmi place să mă definesc, un neodihnit de Ființă, iar în antologia de care aminteați am încercat să înțeleg cine a fost acest tânăr bărbat pe nume Iisus, care a trăit acum 2000 de ani și care a pus bazele religiei creștine. De fapt, ca să fim corecți, el n-a venit pe lume spre a aduce o nouă religie, ci un nou fel de a fi. Sunt preocupat mai ales de creștinismul primar, deoarece, dacă înțelegi primele trei secole ale creștinismului, de la anul 33 la anul 325, când are loc Sinodul de la Niceea, înțelegi și evoluția ulterioară a acestei religii.

– Cum a început lărgirea acestui orizont religios ?

– Din „Jurnalul de la Păltiniș”, publicat în anul 1983 de Gabriel Liiceanu, dar mai ales din „Îndrumarul în filosofie” scris de Mircea Florian –  o ediție din perioada interbelică, pe care am cumpărat-o de la un domn ce vindea cărți așezate pe asfalt, pe drumul spre facultate – , am aflat multe despre creștinism. Prin anul 1986, am citit „Dogmatica” scrisă de teologul Dumitru Stăniloae, iar după 1989, mai precis în anul 1992, am urmat un an de teologie, la Facultatea de Teologie din Iași. Cum pe rafturile librăriilor titlurile legate de religia creștină se înmulțeau, am început să cumpăr și să citesc multe din aceste cărți, astfel încât, antologia pe care am conturat-o în anul 2013, în care sunt antologate în jur de 500 de titluri, s-a bazat în proporție de 95 % pe cărți pe care le aveam în biblioteca personală.

– Ați amintit într-o înregistrare filmată, prezentă pe pagina dumneasvoastră din mediul virtual,de Mitropolitul Bartolomeu Anania. Și eu sunt marcat de destinul său, care intră la capitolul realitatea întrece ficțiunea. Ce părere aveți de acest om special, de predicile sale memorate în spațiul virtual?

Un destin uimitor. Bartolomeu Anaia.

– În anul 1992, mai precis în luna februarie, am făcut un drum la Mănăstirea Văratec, unde avea un apartament, spre a mă sfătui cu el, dacă să dau sau nu examen la proaspăt înființata Facultate de Teologie de la Iași. M-a primit în camera de lucru, în care erau răspândite variantele de traducere la Vechiul și Noul Testament. Trudea el însuși la o traducere, iar în urma unui dialog în care am vorbit despre creștinism, m-a sfătuit să dau examenul. A fost, într-adevăr, un om special, teolog și scriitor în același timp, acoperind mai multe genuri literare: roman, nuvelă, eseu, teatru, poezie, memorii. L-am urmărit, fără să-l mai pot întâlni față către față, până când s-a mutat la Domnul, i-am cumpărat și i-am citit cărțile, dar și volumele care au început să fie scrise despre viața și opera lui. Când am timp revăd emisiunea în care a fost invitat de Eugenia Vodă, la „Profesioniștii”, dar și alte fragmente filmate, prezente în mediul virtual. Să nu uităm că, pe vremea când era Mitropolit al Clujului, era numit „Leul Ardealului”.

– Care au fost oamenii speciali pe care i-ați descoperit pe acest drum al crucii?

– Pe Drumul Crucii, cum spuneți, i-am întâlnit, față către față, pe Părintele Cleopa, de la Mănăstirea Sihăstria, pe Părintele Teofil Părăian, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pe Părintele Justin, de la Mănăstirea Petru Vodă, pe Părintele Argatu, de la Mănăstirea Cernica, pe Părintele Arsenie Papacioc, de la malul mării, pe Părintele Petroniu, de la Athos, iar prin scris, pe Părintele Andrei Scrima, Benedict Ghiuș, Sofian Boghiu, pe Părintele Jean-Yves Leloup, Părintele Alexander Schmemann, pe mulți alții.

–   În antologia Ecoul Vasile Lovinescu relatați intrarea în universul lui René Guénon. Care este locul creștinismului în acest nou orizont?

-René Guénon

Plecând de la ideea existenţei unei Tradiţii primordiale, revelată în Paradisul Terestru, tradiţie ce s-a ramificat de-a lungul mileniilor în câteva mari tradiţii autentice, ce au născut, mai apoi, civilizaţiile, René Guénon (1886-1951) a readus în atenţie simbolurile care conturează unitatea „transcendentă a religiilor”. Împotrivindu-se sincretismului, el a respectat caracterul providenţial al fiecărei tradiţii, având convingerea că toate drumurile autentice converg întru Principiul unic, transcendent şi imuabil, care poartă  nume diferite în diferitele tradiţii şi care a fost revelat de Dumnezeu odată cu crearea umanităţii. Gândirea tradiţională   afirmă existenţa unor confrerii iniţiatice medievale, singurele conştiente de importanţa şi semnificaţia mesajului Tradiţiei, ajuns la sfârşit de ciclu în uitare, trebuind, de aceea, să fie turnat în opere literare spre a face posibilă restaurarea lui într-un alt ciclu. Pe cale de a se oculta din cauza decadenţei ciclului istoric, aceste confrerii folosesc canalul artei şi literaturii spre a-şi transmite mesajul, cum a fost cazul Romanelor Graalului, al „Divinei Comedia” în veacul al XIII-lea, sau  al operei lui Shakespeare, iar la noi, așa cum a încercat să demonstreze Vasile Lovinescu, cazul operei lui Ion Creangă și Mihai Eminescu. Teologia creștină nu poate accepta în totalitate orizontul deschis de René Guénon, și, la noi, de Vasile Lovinescu, pentru că în creștinism totul se poziționează în jurul nașterii, vieții, morții, învierii și înălțării la cer a Mântuitorului Hristos, în timp ce Studiile tradiționale năzuiesc să contureze firul roșu care unește, în adânc, toate marile religii. În antologia Ecoul Vasile Lovinescu este un text cu titlul „Măreția și slăbiciunea lui René Guénon”, scris de marele teolog catolic Jean Daniélou, în care este limpezită problema raportării teologiei creștine la opera inițiatului francez.

– Aveți o întrebare, două pentru mine, legat de subiectul credinței ?

– În căutările dumneavoastră legate de religie, ați citit autori care vin din orizontul romano-catolic și protestant al creștinismului? Dacă răspunsul este da, care sunt aceștia?

– Sigur, dar înainte vă mai spun niște nume importante pentru mine din orizontul ortodox. Poetul Ioan Alexandru, am fost la cursurile lui de cultură și civilizație ebraică unde se studia doar Biblia, preoții Constantin Sârbu și Toma Chiricuță, nu numai că erau înzestrați cu darurile lucrării în biserică și ctitoririi de biserici, dar au tipărit multe broșuri și cărți pentru răspândirea Evangheliei. O figură istorică greu de uitat, nu știu dacă ați aflat istoria ei , din perioada Rusiei țariste, Ecaterina Feodorovna. Nu se poate uita figura Serafim de Sarov, unul dintre marii sfinți ai ortodoxiei rusești. O etapă specială în evoluția noastră creștină a fost reprezentată de legăturile cu Ostea Domnului, cu revista lor. Am participat la câteva câteva tabere cu ei. Prin intermediul lor am cunoscut scrierile părintelui Iosif Trifa, dar și ale poetului Traian Dorz.

Din lumea catolică: Sfântul Francisc din Assissi, a cărui viață a marcat începutul căutărilor noastre religioase. Apoi Padre Pio. De la români, prinț Vladimir Ghika. Prin el am cunoscut mai bine Biserica Romano – Catolică. Prin Asociația Familiilor Catolice Vladimir Ghika am participat la multe evenimente organizate în special la  Mănăstirea catolică a Părinților Carmelitani de la Ciofliceni (Snagov). Din lumea protestantă unde am făcut primii pași îndrumați de profesoara Valeria Blaga de la Slănic Prahova, am fost impresionați de pastorul german Georg  Müller care a făcut o lucrare impresionantă în Anglia cu copiii orfani. În România este Richard Wurmbrand. În zilele noastre este de remarcat impresionanta lucrare a doctorului cardiolog Ion Socoteanu.

 –  Ce vă doriți pentru tânăra generație în contextul universului descris de Biblie?

– Biblia este o carte sfântă, sacră, și doresc tinerei generații să se apropie mai mult Cartea Cărților, prin lectură directă, dar mai ales prin studiile ce i-au fost dedicate de-a lungul sutelor de ani, înainte de a decreta că nu mai are nevoie de ea.

– Vă mulțumesc.

– Eu vă mulțumesc.

Galerie cu imagini …

Drumul Crucii
Ascultând vorbe de duh
Cu bucuria cunoașerii pe față
La lansarea impresionantei antologii despre Iisus Hristos. În fața lui Dan Iacob se află caietele sale de cospectat cărți, precum și jurnalele.

Dan Iacob alături de un cititor care a pus mâna pe comoară. Să o prețuim și noi !

Aristotel Bunescu

Un gând despre „Dan Iacob despre credință

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s