Într-o lume în care se citește tot mai puțin, în care oamenii sunt din ce în ce mai grăbiți, o valoare aparte o au micile mari cărți ale umanității, este de părere scriitorul Dan Dumitru Iacob.
Noi subscriem la această opinie, drept pentru care vă prezentăm un dialog pe această temă:
Cum a apărut aceste concept de cărți mici care au o mare însemnătate pentru generațiile viitoare? Trebuie să subliniem faptul, pentru a respecta adevărul istoric, legat de apariția acestui subiect în cadrul temelor dialogurilor noastre: este o propunere formulată de Dan Dumitru Iacob.
– Care a fost prima carte mică / mare întâlnită de dumneavoastră ?
-Prima carte mică, vorbind de întinderea ei, dar mare ca importanță, care mi-a marcat devenirea, a fost ʺPescărușul Johnatan Livingstonʺ, de Richard Bach, o fabulă a zborului, carte după care doamna Liliana Dumitrescu a montat, în cadrul trupei de teatru studențesc ʺAlmaʺ, despre care am vorbit în interviurile noastre, spectacolul ʺZboruriʺ, în care am jucat rolul înțeleptului Chang. Mica nuvelă se afla, la acea vreme, tipărită într-un număr al revistei Secolul XX, din anul 1973, ea apărând în volum, după anul 1989. Tot aici trebuie amintit Micul Print, de Antoine de Saint Exupery.
– Dar următoarele ?
-Următoarele micile mari cărți ale umanității au fost, pentru mine, cărțile sacre: „Pentateuhul”, „Cartea lui Iov”, „Cântarea Cântărilor”, „Cele patru evanghelii”, „Bhagavad Gita”, „Cântarea lui Dumnezeu” sau „Cântecul divin”, un vechi text epic sanscrit din marea epopee hindusă, Mahabharata. Iar dintre cărțile laice amintesc Jurnalul de tinerețe și Mathesis sau bucuriile simple, de Constantin Noica, „Dacia hiperboreană”, de Vasile Lovinescu, „Profetul”, de Kahlil Gibran, volumul de poezii ale lui Eminescu, tipărit în anul 1883 de Titu Maiorescu, „Elegiile duineze”, de Rainer Maria Rilke, „Belgradul în cinci prieteni”, de Nichita Stănescu, „Plumb”, de George Bacovia, „Tratatul despre îndreptarea intelectului”, de Baruch Spinoza, „Homo ludens”, de Huizinga, iar enumerarea ar putea continua. Mă gândesc să fac o antologie cu titlul „Micile mari cărți ale umanității: de la ˂Upanișade˃ la ˂Profetul˃”, structurată pe domenii: căți sacre, cărți de poezie, de spiritualitate, de istorie, etc.
– Eu cred că volumul mic/mare este un concept de salutat, într-o lume a vitezei, când cititorii nu mai pornesc la o cursă printre sute și sute de pagini tipărite. Dumneavoastră ce credeți ?
– Și eu cred la fel. Esențele tari, s-a spus, sunt ținute în sticluțe mici.
– Care este viitorul acestui produs de fapt? Vă întreb ca om care ați studiat atâtea cărți și care lucrați efectiv cu sute și sute de volume prin natura meseriei actuale.
– Dacă aș dispune de mijloacele materiale, aș înființa o editură la care să apară doar aceste mici cărți care au influențat mersul umanității, de-a lungul miilor de ani. Omul contemporan trebuie să aibă acces la esențe, nemaiavând timp să citească sute și sute de pagini. Cred că o asemenea editură, structurată pe publicarea micilor cărți mari ale umanității aparținând marilor culturi ale lumii, ar avea succes.
– O întrebare pentru mine ?
-Care au fost, pentru dumneavoastră, micile mari cărți, și cum v-au influențat ele evoluția, cum v-au ajutat să fiți omul de cultură care sunteți astăzi ?
-Un răspuns mic, în care este cuprins cel mai mare adevăr: cele patru evanghelii din Cartea Cărților.
– Aveți în proiect un mic volum mare, semnat Dan Dumitru Iacob, cu esența cărților scrise de dumneavoastră ? Sau ar fi prea multe teme de atins în el ?Da, am un astfel de proiect, pe care vreau să-l finalizez în anul 2025, când voi împlini 65 de ani.
-Vă dorim să se realizeze proiectul, iar noi să fim printre cititorii săi în acel an. În plus, să sărbătorim alături de dumneavoastră evenimentul aniversării și al lansării. Că tot rimează .
Aristotel Bunescu – UZPR
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 