Dragi prieteni,
Vă invit, cu mare plăcere, să citiți și altceva decât comentarii politice pentru formarea echipei guvernamentale, ori dinamica noilor cazuri de infectări….
O superbă amintire de la un alt Crăciun, autorul este doamna STELUȚA BOGATU…
Dragoste pentru iarnă
Cred că am iubit iarna de când eram mică. Cu timpul m-am îndepărtat nițel de ea din diverse motive. Poate pentru că am devenit mai sensibilă la frig, poate pentru că locuiam departe de zone muntoase și păduri adorate dintotdeauna. N-am putut să uit cum strălucesc ninsele păduri de brad și prind viață sub mantia argintie, atât de frumos amplasată de o mână nevăzută, creație divină, plină de splendoare… Da, m-am retras puțin, preocupată fiind de traiul zilnic și de lucruri obișnuite și cu necaz pe mine pentru că nu găseam destul timp să mă bucur de zăpadă, de jocurile specifice și de rostogolirea prin nămeți! Iarna din ultimii ani nu ne-a mai adus ninsori de vis și de poveste spre supărarea și nemulțumirea celor mici și chiar a celor mari care și-au păstrat suflet de copil!
Cu toate acestea, sunt recunoscătoare pentru o amintire de iarnă, o întâmplare petrecută cu cei dragi acum vreo trei ani! Era Crăciunul, sărbătoare sfântă și îndrăgită și un ger de crăpau pietrele! Eram cu soțul meu și cu frații lui. Ne-am bucurat împreună de tradiții și de bunătăți, am împodobit bradul, ne-am oferit cadouri, am râs mult și am cântat colinde. Totul era alb strălucitor, era iarnă adevărată, era de vis! Nimic neobișnuit!.
A doua zi dimineața când ne-am trezit parcă eram pe altă planetă! Din cer căzuseră picături devenite polei și astfel, totul era învăluit într-o pojghiță de gheață subțire și transparentă, o feerie de gheață, un regat al zăpezii înghețate… Și, o surpriză, ne aștepta la poarta casei cumnatului meu – o sanie cu doi cai superbi înzorzonați cu ciucuri roșii! Cu nările fremătânde și cu nerăbdare păreau pregătiți de plimbare! Călăuza noastră vorbea cu ei, îi peria, îi pregătea serios pentru frigul de afară. Mereu mi-am dorit să mă plimb cu sania trasă de cai și iată că visele se pot împlini!Mie chiar mi s-a părut că visez! Îmbrăcați gros, cu mai multe rânduri de haine, cocoțați pe baloți de paie, înveliți cu pleduri și în mare veselie ne-am lăsat pe mâna lui Marin vecinul, conduși într-o aventură albă! Aveam în dotare câte un termos cu vin fiert, preparat ca la carte, cu miere și scorțișoară, vinul casei, rețeta familiei!Traseul parcurs de sania noastră a fost impresionant! Am ieșit din comuna Chirnogi pe lângă drumul cu plopi și am traversat toată Lunca Dunării în lung și-n lat până spre Cantonul pădurarului! Se auzeau doar copitele cailor și scârțăit de zăpadă! Și atunci, noi fetele ne-am pus pe cântat colinde:Clopoței, Clopoței… și Moș Crăciun cu plete dalbe! Nu încetam a ne uimi de frumusețea naturii, eram zgribuliți dar fericiți! Cred că ne simțeam cu adevărat liberi!
Am mai avut sentimente asemănătoare în copilărie, când alunecam în ritm de vals, pe gheața naturală a unui patinoar din Brașov, situat sub Muntele Tâmpa, înconjurată de pădure!
Mi-amintesc plimbarea cu sania de-a lungul digului de pe marginea pădurii de salcie și plop, străjuite de corcoduși tineri de ambele părți, îmbrăcați în straie de gheață – un spectacol al naturii. Această amintire mă conduce ușor către una și mai grozavă, dintr-o primăvară însorită cu albe înfloriri parfumate de corcoduși la maxima lor înflorire, la marginea aceleiași păduri superbe. Dacă ocolești puțin întâlnești niște ochiuri de lac cu apă limpede și dai de mai multe drumuri și poteci ca să poți ajunge la Dunărea Albastră! Și de partea cealaltă a Dunării se vede Turtucaia (Tutracan), orașul de pe malul bulgăresc, înfrățit cu localitatea despre care v-am vorbit! Dar asta este deja o altă poveste! Crăciun fericit tuturor!
Mulțumim mult autoarei pentru urare, dar mai ales pentru acest subiect scris cu adevărat talent. Mai așteptăm și următoarele rânduri.
Cu respect,
Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 