
Am trecut cu bine intersecția anilor 2020 și 2021. Ne întoarcem la oile noastre, adică la artiștii care caută, în mod permanent, frumusețile universului, le pun în evidență prin culori, armonii sonore, ori versuri bine ticluite și le oferă sărmanilor muritori. Asta pentru a vedea și ei ce splendori sunt în jurul lor, dar nu le prea observă fiind presați de facturi, fracturi, cumpărături și alte… murături, ca să rimeze.
Personal, am fost marcat la finalul anului trecut de descoperirea marelui pictor Ion Drăgan, care a avut deja mai multe apariții în agenția noastră de presă culturală, iar din data de 18 decembrie am început un spectaculos serial dedicat vieții sale.
Pentru a relua șirul minunatei povești, voi reaminti finalul primului episod.
Printre primele lucrări pe care le amintesc acum înfățișau o pasăre numită ,,Puritate”, iar alta ,,Gradina Edenului”.
Mai amintesc faptul că m-a inspirat o melodie a lui Marian Nistor
,,Eu creanga ta de aur , tu frunza mea albastră”.
Am aflat deci cum se numeau primele sale două tablouri. L-am întrebat, evident, pe maestru ce a urmat? Iată ce a răspuns cu mare amabilitate:
Am mai pictat încă opt lucrări, în total au fost 10 tablouri. Am vrut să fie văzute de un specialist în domeniu, așa că am chemat-o pe doamna Eugenia Florescu. Apreciat critic artă și muzeograf, doamna Florescu a venit cu strângere de inimă. Explicația este următoarea. Între timp aflase că am boala Parkinson. Se temea mult să nu vadă la mine niște chiciuri, iar apoi să fie pusă în situația de a explica adevărul, asta ar fi complicat și mai mult situația mea.
Cu toate acestea ea a venit. Din fericire pentru amândoi, verdictul a fost altul. A spus că îi place mult de am pictat, iar lucrările au o mare valoare.
A venit cu propunerea să fac o expoziție personală de pictură la Palatul Parlamentului. Dar, pentru asta era nevoie de 35 de tablouri. În timpul prevăzut eu am făcut …54. A venit din nou să vadă lucrările. A fost uimită să vadă cât de rapid am lucrat 54 de tablouri, unele dintre ele de dimensiuni destul de mari. Pe scurt, am reușit să deschid prima expoziție după șase luni de la data în care începusem să pictez.
Acum facem o paranteză. Eu, autorul acestor rânduri care mă plimb de mai multe decenii prin expoziții, galerii, ateliere, muzee, vă mărturisesc faptul că nu am întâlnit până acum un artist care la numai jumătate de an de la startul activității sale să aibă o expoziție personală de pictură. Și unde încă? La impresionanta sala a Palatului Parlamentului din București.
Revenim la relatarea artistului Drăgan.
A fost foarte frumos, din partea doamnei Florescu. Eu eram la începutul bolii și stăteam atunci în picioare. Au venit și băieții mei la vernisaj. Au mai fost și alți oameni, dar din păcate nu prea mulți, eu fiind puțin cunoscut. Eu m-am descurcat, dar acum nu mai pot să stau decât în scaunul rulant. Așteptă să rezolv cu primăria, să pot să îmi obțin banii după procesele câștigate și să fac un tratament pentru a ameliora starea mea actuală.
Au urmat, pe firul poveștii, alte două expoziții, de data asta în Austria, la Viena. Este vorba despre Galeria Adriana Art.
În acest moment, îmi tresare inima pentru motivul că autorul acestor cuvinte înșirate are un act în care scrie că mama sa a fost Adriana Bunescu. Asta nu e tot. Mama mea a fost pictoriță, iar eu am crescut în atmosfera tablourilor, a albumelor de artă, a culorilor de ulei, tempera și creioanelor colorate. Mai pluteau în aer mirosuri ciudate de la diluanți. În atmosfera asta am căpătat eu microbul de a admira picturile oamenilor din jurul meu.
Ion Drăgan spune apoi că doamna curatoare din Viena s-a dovedit a fi un personaj foarte ocupat.
Mi-a reținut pentru galeria sa cinci tablouri. A spus că restul lucrărilor nu se ridică la nivelul meu, iar pentru asta a ales câteva care nu erau cele mai bune ale mele.
Aici se termină episodul doi al mărturisirilor domnului Ion Drăgan.
Așteptăm cu nerăbdare urmarea.
Al dumneavoastră prea plecat și prea supus
Aristotel Bunescu
Galerie cu lucrări semnate inconfundabil Ion Drăgan.




