Doamna LARISIA POPESCU,  mare descoperire în pictură

Doamna Popescu privind cu încredere cititorii. Ne invită călduros să îi cunoaștem picturile sale valoroase, dintre care ne recomandă … macii. Să pornim la drum!

Nu au apărut încă zorii zilei de 21 aprilie 2021, iar eu mă grăbesc să scriu despre o mare descoperire în lumea artelor plastice. Este vorba despre Doamna LARISIA POPESCU,  84 de ani.

Mi-am luat libertatea și bucuria acestui subiect pentru un motiv simplu. Tot la 21 aprilie, dar anul 2009, a fost descoperită la Observatorul astronomic din Geneva o planetă din afara sistemului nostru solar. A primit numele Gliese 581.

Pentru a vedea cine este pictorița noastră, vă prezentăm în rândurile de mai jos un dialog lămuritor cu doamna Popescu.

-Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început…

-Mă numesc Larisia Popescu și m-am născut la data de 9 octombrie 1936, în târgul Sculeni, dincolo de Prut în frumoasa Basarabia. Părinții mei Mihai și Maria Janu dețineau în târgul Sculeni un mic restaurant și o manufactură. Munceau mult și ne-au înconjurat mereu cu dragostea lor. M-am născut într-o perioadă tulbure a istoriei și din spusele tatălui meu, familia noastră a încercat să se refugieze încă din anul 1940 fapt găsit peste ani în înscrisuri din arhivă, însă războiul și autoritățile de atunci le-au cerut să se întoarcă. Tatăl meu spunea meu că el este român și se mândrea cu acest lucru și dragostea de țară și de neam ne -a insuflat-o și nouă copiilor săi. În anul 1944 ne-am refugiat din nou plecând din Sculeni, cu o căruță cu 2 cai lăsând totul în urma noastră. Cel mai trist este faptul că neamuri și familii întregi au fost despărțite pentru totdeauna.

 Din păcate tot satul a fost bombardat, inclusiv casa părintească, iar acum acolo este un parc și un monument în cinstea eroilor căzuți în război. Am trăit vremurile grele ale refugiului până ne-am stabilit în târgul Ivești, alături de părinții mei și de frații mei Miluța, Lucica și Costică, eu fiind cea mai mare.

Anii au trecut și în timpul Liceului ,,Cuza Vodă” din Huși am avut șansa ca profesorul meu de desen, Petrencu Ștefan căruia îi pot un enorm respect și prețuire, să aprecieze talentul meu și să îmi dea primele lecții.

După terminarea liceului am continuat să pictez iar familia m-a sprijinit în procurarea materialelor. Îmi aduc aminte cu mare plăcere, cum matură fiind, tatăl meu mergea la Galați, să îmi procure ramele pentru tablouri.

-Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?

-Pot spune că pictura m-a ales pe mine. Consider că muzica și pictura sunt într-o strânsă legătură. În momentul în care pictezi și asculți o muzică bună, ea poate fi un plus în creativitate și în cromatica aleasă.

-Care sunt tehnicile utilizate de dumneavoastră ?

 -Am încercat diverse tehnici, dar m-am oprit la pictura în ulei. Când eram tânără pictam în acuarele peisaje și flori.

-Vă simțiți bine în lucrări de dimensiuni mai mici, ori preferați suprafețele mari ?

-Nu am preferințe. Am pictat și pânze de dimensiuni reduse, dar și pe suprafețe mari. Acum prefer dimensiunile mici, deh am o vârstă iar ochii mei au obosit puțin.

-Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de arta plastică ?

-Am fost căsătorită cu un om minunat Cristache Popescu care, din păcate, ne-a părăsit mult prea devreme. Am 2 fete Aurelia și Carolina, cea mare cu un talent deosebit fiind desenator tehnic (moștenit de la tatăl său), iar cea mică mi-a moștenit talentul și pictează și ea. Am doi nepoți minunați, unul cu talent în comerț, iar celălalt cu un talent nativ în grafică și pictură. Viața are în sine un model, așa că generațiile următoare au cu siguranță un talent înnăscut primar al părinților și mă bucur enorm de talentul nepotului meu Mircea care îl va transmite tradiția generațiilor viitoare.

În afară de a picta, îmi place să scriu și să colecționez diverse lucruri din vechime. Păstrez legătura cu foștii colegi de liceu (de la Huși) și ne sunăm săptămânal și depănăm amintiri și dacă sănătatea și timpurile ne vor permite poate ne vom reîntâlni din nou la 67 de ani de la terminarea liceului.

-Înainte de a vă mulțumi neformal pentru acest dialog interesant vă rog la final să adresați un gând pentru cititorii acestui interviu care vă descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic.

-Multe dintre lucrările mele sunt reprezentate de maci. Macul este floarea mea preferată și în general florile de câmp. Consider ca macul deși aparent gingaș are o vibrație aparte și o energie pe care îmi place să cred o transmit în fiecare tablou.

În această perioadă tristă, îmi doresc să transmit tuturor multă sănătate, să aveți credință în suflet și să fim buni, pentru că nu ne costă nimic. Sărbători pascale binecuvântate tuturor!

Aristotel Bunescu – UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Galerie foto:

Macii pe care îi iubește și îi recomandă mereu. Ce frumoși sunt! Iată în continuare și alte picturi realizate de doamna Popescu. Precum și câteva fotografii din arhiva sentimentală…
La inceput de drum prin viață !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s