Un debut promițător în pictură

Suntem în pridvorul Sfintelor sărbători de Paști. Alături de marea bucurie a Învierii, iată că înaintea ei este o altă satisfacție. Descoperirea unui talent autentic în lumea armoniilor cromatice.

-Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început…

-Bună ziua. Sunt Diana Hondrea, am 46 ani și profesia mea este cea de asistentă medicală. Sunt mama unui băiat de 23 ani și a unei fetițe de 12 ani. Sunt de origine din Gura Humorului, dar locuiesc în Iași. De mică, fiind o fire sensibilă și retrasă, am simțit o atracție deosebită pentru lumea culorilor și a formelor. Părinții, fiind ambii intelectuali mi-au încurajat și susținut această pasiune. Mama Aspazia, a fost educatoare, iar tatăl, Valentin Leancă, a fost învățător, apoi, din cauze politice, a lucrat până la pensie la Mina Leșu Ursului, dar a fost și maseur, în timpul liber. Ambii pictau în timpul liber, cumpărau albume de artă și mi-au trezit dragostea pentru natură. Au investit mult în cărți și în copii lor, pentru că mai am o soră și un frate, mai mici. Pentru mama am realizat multe planșe colorate, pentru a le arăta, la servici, copiilor, în timp ce le citea povești. Pe vremea aceea nu era internet, de unde să descarce imagini și cărțile aveau puține poze, de mici dimensiuni. Am pictat și o gazetă de perete, unde să fie afișate lucrările mai deosebite ale copiilor, care a rămas la grădiniță și după ce a ieșit mama la pensie. Contrar aptitudinilor mele, am terminat, în anul 1993, liceul din Gura Humorului, profilul mate-fizică, apoi, după o pauză de doi ani, în care am încercat să reușesc la Facultatea de Psihologie, m-am orientat spre Școala Postliceala Sanitaă, din Iași. În Iași mi-am aflat și soțul, apoi am găsit și loc de muncă, la Clinica a lll-a Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon”. Ani de zile talentul meu a fost uitat, dar, ajutându-mi copiii la proiectele pentru diverse materii mi-am redescoperit pasiunea. De asemenea, până la 5 ani, fetița mea desenase, după posibilitățile ei, sute de foi (pe unele le păstrez și acum). M-am gândit să o ajut și cu lecții de la un profesionist și în acest sens am cunoscut o studentă la facultatea de artă, Adelina Apetrei, care ne-a predat amândurora noțiunile de bază în culori și hașura. Fetița nu a fost foarte atrasă de aceste noi cunoștințe, dar mie mi s-a reaprins pasiunea, după ce, sub îndrumarea profesoarei, am realizat un prim tablou în ulei și prima icoană pe sticlă. De pictura pe sticlă m-am îndrăgostit la prima vedere, dar, după ce am început să investesc în culori acrilice, ojă, sclipici și paiete, am realizat niște tablouri în care am încercat să ilustrez contrastul între lumină și întuneric, între sclipirile paietelor și vopseaua mată. Am cochetat și cu pasteluri cretate, după o vizită la expoziția din Iași a maestrului Adrian Stoenică. Și acuarelele mi-au bucurat ochii, după ce am realizat un calendar, la servici, sau lucrări pentru copii. Dar am dorit ca talentul meu, apreciat de familie și colegi, să fie dezvoltat la nivel mai profesionist și în acest sens am ales să urmez Școala Populară de Artă, sub îndrumarea maestrului Dorin Lehaci. Sunt acum în anul 2 și deja am câștigat un premiu 2, la o expoziție.

 – Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?

 -Am cântat în corul școlii, la școala generală, apoi doi ani în corul bisericii, până am plecat la Iași. Am observat că mulți artiști plastici sunt și buni cântăreți și scriitori talentați. Îmi place și să scriu și să cânt, dar pictura rămâne marea mea dragoste, pentru că se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte.

– Care sunt tehnicile utilizate de dumneavoastră ? Deocamdată, fiind la început, cochetez cu mai multe tehnici, fiecare din ele având avantajele și dezavantajele ei. Totuși, pictura în ulei rămâne cea mai durabilă în timp și poate fi combinată și cu alte materiale, pentru a ilustra mai bine ideea din realitate sau din imaginație. Încă nu am sculptat și nu am modelat în lut, deși îmi doresc să încerc și aceste tehnici.

1

– Vă simțiți bine în lucrări de dimensiuni mai mici, ori preferați suprafețele mari ?

Încă nu am încercat lucrări de mari dimensiuni, deși visez, îmi imaginez, că aș putea realiza și astfel de lucrări. Deocamdată, în funcție de subiectul abordat, am realizat lucrări de mici și medii dimensiuni.

– Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de arta plastică ?

 -Viața mea e cea a oricărei femei din România și nu numai: mă împart între familie și servici. Totuși, ținând cont de specificul serviciului și de contextul pandemiei actuale, cel puțin anul trecut, a fost un an dificil și foarte stresant, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și susținerea familiei l-am depășit.

– Unde vă vedeți peste 10 ani ?

-Greu de spus, în contextul actual. Sper să fim sănătoși cu toții, să putem munci la realizarea viselor noastre. Eu mi-aș dori să ajung la un înalt nivel profesional în artă, să realizez opere care să placă și să inspire alți oameni, eventual să renunț la jobul actual, pentru a-mi dedica total timpul și energia artei și familiei.

 – Este o altă întrebare la care doriți să răspundeți ? Care este? Formulați răspunsul…

„Care credeți că este menirea artei în lume, de ce artiștii investesc timp, energie și nu în ultimul rând, bani, pentru a-și dezvolta și fructifica talentul?” Într-adevăr, pictura și arta, în general, sunt pasiuni destul de costisitoare, dacă vrei să realizezi lucruri de calitate. Dar, se poate începe și cu materiale mai ieftine, pentru exersarea tehnicilor de bază. Arta stă la baza oricărui produs, chiar dacă nu conștientizăm tot timpul munca unui proiectant, arhitect, grafician, etc. Majoritatea artiștilor simt o chemare, un impuls irezistibil de a imortaliza felul cum percep realitatea sau sclipiri deosebite ale imaginației. În ultimul timp, datorită dezvoltării internetului, foarte mulți artiști reușesc să-și promoveze și să distribuie produsele direct spre publicul care le agreează. Poate majoritatea nu ajung în muzee, dar, pentru mine, cel puțin, e suficient că unei persoane i-a plăcut atât de mult un tablou, încât să-l cumpere, la un preț pe care îl consider adecvat pentru investiția materială, munca depusă și originalitatea unui produs unic, hand-made.

– Înainte de a vă mulțumi neformal pentru acest dialog interesant vă rog la final să adresați un gând pentru cititorii acestui interviu care vă descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic.

– În primul rând le doresc sănătate, apoi să se iubească între ei cu bunătate, toleranță pentru defectele inerente firii umane, să-și dezvolte talentele, indiferent de domeniu și să aprecieze, să respecte munca oricărui om. Să protejeze natura în care trăim, pentru sănătatea urmașilor noștri. Și să se roage și pentru mine, când privesc o icoană sau un tablou ieșit din mâinile mele, care le înfrumusețează și binecuvântează căminul.

GALERIE CU LUCRĂRI SEMNATE DIANA HONDREA

Multumim frumos pentru răspunsuri, pentru imagini! Desigur , ne vom ruga pentru sănătatea întregii familii!

Interviu realizat de Aristotel Bunescu, Uniunea Ziariștilor Proresioniști din România

Un gând despre „Un debut promițător în pictură

  1. Va mulțumim perntru răspunsul la emailul nostru anterior!

    mie., 28 apr. 2021, 07:32 APCS – Agentia de Presa Culturala si Sportiva a scris:

    > agentiadepresaculturalasisportiva posted: ” Suntem în pridvorul Sfintelor > sărbători de Paști. Alături de marea bucurie a Învierii, iată că înaintea > ei este o altă satisfacție. Descoperirea unui talent autentic în lumea > armoniilor cromatice. -Pentru cei care vă cunosc mai puțin, ” >

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s