Cristina Sârbu vă invită la sărbătoarea culorilor

Un zâmbet pentru fiecare dintre dumneavoastră !

Pentru unii elevi este sărbătoare că vin la școală. Pentru alții e finalul vacanței. Pentru mine este însă sărbătoarea culorilor provocată de întâlnirea cu un maestru al nuanțelor, așa după cum vă veți convinge singuri.
Dar, să începem cu începutul:
-Vă rugăm să vă prezentați.
-Salutări luminoase dvs și cititorilor dvs, numele meu este Cristina Sârbu, pe facebook sunt cunoscută ca Ioana Mureșan, am 35 de ani și am avut privilegiul oferit în dar de Providență de a păși în lumea culorilor. Consider că este un har divin această bucurie resimțită în momentul în care aștern culorile pe pânză. Această nouă și neașteptată oportunitate a apărut într-un moment de introspecție profundă, o sondare a ființei mele în căutarea esenței, aceea ce sunt de fapt. Ajunsesem într-un punct în care mă înstrăinasem de mine, tumultul vieții mă cuprindea ca un vârtej în care nu îmi mai recunoșteam identitatea, nu mai reușeam să accesez bucuria. Am avut șansa de a mă descoperi sau de a-mi recrea un nou sens, arta pentru mine a fost prilej de vindecare și reconciliere și aceasta energie este intenția cu care pictez aceea de a crea contextul vindecării pentru privitorii care rezonează cu modul meu de exprimare artistică. Nu există cuvinte suficiente pentru a putea reda complet recunoștința ce o port în suflet pentru această renaștere și pentru cei care au dorit să-și împodobească spațiul cu picturile mele, este o validare frumoasă a propriilor mele trăiri în rezonanță cu a lor.
-Pentru ce pictura și nu muzica?
-Am ales pictura sau mai bine spus ea m-a ales pe mine, inițial am intrat în lumea meșteșugurilor artizanale creând obiecte decorative, de sezon sau cu intenție. Am pictat pe orice suport, ghivece ceramice, pastă de modelaj, sticlă, mobilă, am construit cascade artizanale alături de soțul meu care a fost încântat să participe cu lucrul în lemn și piatră. Încurajată fiind, cu 5 luni în urmă am încercat și pictura pe pânză. În viața reală am nevoie de siguranță, de un colț liniștit căruia să-i spun acasă dar în pictură nu, aici fiecare pânză este o cameră plină de mister și propice pentru experimentare.
Iubesc pictura pentru că îmi oferă posibilitatea de a trăi libertatea deplină, de a crea din nimic, de a construi o poveste alta de fiecare dată. Mă simt ca o actriță căreia fiecare rol îi dă posibilitatea de a scoate la suprafață fiecare fațetă ale eului propriu fără remușcări, cu intensitate. Exprimarea creativă este luxul necesar ființei umane o nevoie ne-conștientizată pe care rar ne permitem să o mai experimentăm. Culorile în lumea mea sunt acompaniate de ritmuri sonore, sunt alese în funcție de ideea temei realizate, pentru „Miscare creativă” am audiat meditația preferată pentru a completa energia creată de conștientizările eului profund. În acest tablou vorbesc despre tainele psihicului uman induse pe pânză sub forma zidurilor de apă dispuse circular, sunt zidurile de apărare create de contexte în care ne condiționăm, comparăm , constrângem, sunt zidurile din mintea noastră care nu ne lasă să ne exprimăm liber să evoluam și ne permite să ne învârtim doar în cerc nerealizând un progres notabil. Mesajul este unul optimist nu doar de observație pentru că în continuare surprind deblocajul realizat prin dispersarea zidurilor de apărare ce nu mai folosesc psihicului atunci când devine conștientizată trauma ce le-a produs, are loc vindecarea. Aceasta a fost descrierea tabloului „Mișcare creativă”. În general se stabilește singur titlul tabloului în funcție de mesajul ce-l poartă.

Tabloul „Mișcare creativă”


-Ce subiecte preferați ?
-Deși experimentez cu plăcere și curiozitate teme diverse ca peisaje, natură statică, flori, însă subiectul preferat este marea, poate și pentru că m-am născut la malul ei și crescând aproape de ea aproape am personificat-o într-un mod tainic a fost pentru mine ca o prietenă care m-a mângâiat când am avut nevoie de alinare, dar și mobilizat când m-am pierdut în stagnarea epuizantă. Acolo, în ritmul valurilor ei ce le asemuiesc bătăilor inimii mele dialoghez cel mai profund cu mine, o simt parte integrantă din mine. Asociez energia ei cu cea a spiritului feminin conștient de propria frumusețe și putere, liber în expresie, sălbatic și de nestăvilit, peren, vibrant, oscilant dar cinstit și autentic în manifestare.

-Preferați tablourile de dimensiuni mari, ori mai mici?
-În ultima vreme, prefer să lucrez pe pânze mai mari de 50/70 cm pentru a putea surprinde cât de multe detalii și nuanțe simt că are nevoie să conțină tabloul pentru a putea livra mesajul cu acuratețe către privitor.

-Ce ne puteți spune despre dumneavoastră dincolo de artă?
-Sunt un om în căutarea sensurilor profunde ale existenței, în viața căruia arta sub toate manifestările ei a apărut ca un suport terapeutic din care și-a făcut un refugiu din calea consumerismului, trivialității, a banalului expus cu rang de valoare atât de actual din păcate. Un om a cărui lume interioară este mai bogată și mai complexă ca cea a realității externe în care trăiește, probabil definiția unui caracter introvertit, îndreptat spre introspecție, cunoaștere și autocunoaștere, dar care vrea să cuprindă în expresia lucrărilor sale contribuția personală pentru crearea unei lumi mai conștiente de sine ce va conduce implicit spre accesarea unei conștiințe colective mai înalte cu o perspectivă superioară.
Inspirația creativă o poate declanșa orice stimul mă atinge, poate fi mesajul unei cărți, unei poezii, poate chiar din versurile scrise de mine, dinamica relațiilor între oameni, psihicul uman, natura este un univers în sine din care îmi trag seva, peisajele sunt un omagiu adus Creatorului pentru atâta frumusețe impresionantă în diversitate de forme și culori.

-Cum vă vedeți peste un deceniu?
-Cum mă văd peste 10 ani e greu de intuit deoarece viața mi-a demonstrat cât de imprevizibilă dar și subtilă poate fi. Tot ce pot să spun este că în ultimul an simt că tot ce a fost ferecat, blocat și inaccesibil zeci de ani și-a reluat sau recreat un curs către firesc , împlinire, abundență în toate dimensiunile ei și mai mult de atât o relație mai profundă și intimă cu propriul sine. Îmi doresc pentru mine, cât și pentru întreaga omenire să trăim în sănătate deplină, în compasiune, claritate și empatie căci dezvoltând aceste abilități ne vom feri de conflicte interne cu propria ființă, dar si externe căci ele se oglindesc se proiectează în energia colectivă. Năzuiesc că vom trece peste această întunecată stare de fapt, ne vom descoperi în unitate și uniune apelând la atributele umanului ce există în noi, vom debloca tot ce ne ține prizonieri în starea de stagnare și poate chiar regres și vom păși cu un spirit întregit ajutați și de partea creativă ce trăiește în noi toți. Eu pictez idei și opinii pe pânză poate pentru că nu le pot reda într-un mod care să creeze o diferență în alt context, e clar nu toți comunicăm prin cuvinte rostite, unii o facem în scris, alții prin mișcarea corpurilor noastre, alții iau o pânză noua și își pictează un început curat bucurându-se de exprimarea creativă, important e să putem comunica propriul adevăr lumii ca ea să-l poată integra.
Mă văd într-un atelier de creație în sânul familiei mele alături de soțul, copilul și părinții mei dragi cărora le mulțumesc pentru sprijin și înțelegerea de care au dat dovadă ori câte ori mi-am luat timp pentru mine să pot crea.
-Mulțumim, noi năzuim tot așa. La final vă rog să adresați câteva cuvinte celor care vă admiră în spațiul virtual.
-Nu pot să închei acest interviu fără a adresa mulțumiri sincere dvs și tuturor celor care m-au susținut și încurajat în mediul online, pe facebook, sunt onorată să fac parte din grupurile de pictură de a căror membri m-am atașat emoțional și reușita oricăruia dintre ei este și bucuria mea. Datorită lor am avut ocazia de a expune o lucrare în mod public în expoziția care a avut loc la Bacău în 13 august anul curent și pentru asta le mulțumesc din suflet.

Amalfi (tabloul care a participat la expoziție)

Iar lumii întregi îi doresc să descopere ceea ce face să bată inima mai tare, ceea ce aduce iarăși la curiozitatea și bucuria copilărească de a fi. Având în suflet bucurie ne menținem un spirit viu, curios, tolerant, exuberant în dorința de a experimenta. Devenim capabili de a privi toate aspectele vieții dintr-o perspectivă mai largă care nu mai judecă semenii, nu condamnă, nu separă și nu discriminează, ci doar unește în numele vieții, al iubirii și al artei.

GALERIE DE IMAGINI

Flori de soare 

Spre casă

Trandafiri
Manarola
Roze


Fuioarele înflorite


Lebăda mamă
Maci
Vă mai aștept în lumea culorilor mele
O îmbrățișare pentru toți !

Felicitări, foarte frumos. Am asistat la o adevărată sărbătoare a culorilor bine alese. La final, o urare și o speranță. Sănătate dumneavoastră, întregii familii și sperăm vă vedem cât mai rapid versurile dumneavoastră. După cum gândiți, după cum pictați, după cum scrieți, nu pot fi decât reușite pe deplin.
Cu admirație crescândă, Aristotel Bunescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s