
Marea surpriză plăcută a acestei toamne din anul 2021 este apariția domnului care răspunde la numele DAN BÂRHOATĂ.
Veți vedea imediat că în afară de un fin mânuitor al culorilor, protagonistul acestor rânduri folosește cu dibăcie cuvintele pentru a scoate noi și noi înțelesuri pentru noi din trecutul fascinant al omenirii în general, al românilor în special.
Dar, să intre în scenă pictorul și gânditorul, două personalități contopite într-un singur Om cu o mare.
-Vă rugăm să vă prezentați
-Mă numesc Bârhoată Dan. Am 44 de ani. Locuiesc în Oradea. Pictura o practic din plăcere de aproximativ 10 ani. Până atunci am învăţat singur, de pe canalele media gen You Tube sau din cărți de specialitate, cum se face. Asta, deoarece mă fascina cum prinde contur un gând pe un spațiu perfect alb, în speţă, pânza.
-Pentru ce pictura și nu muzica?
-Am ales pictura pentru că o consider „ arta perfectă”. Îmi dă posibilitatea să mă exprim atât în planul formelor prin perfecţiunea şi perfecţionarea formelor şi culorilor cât şi în cel mai abstract al ideilor şi sentimentelor.
-Ce teme preferați?
-Pictez orice de la peisaje la portrete şi icoane, totuşi mă atrag în mod special temele fantastice şi etnografice. M-a interesat mai puţin genul abstract sau cubismul. Consider că ele alterează perfecţiunea formei. Cred că cea mai mare problemă a unui artist atunci când stă în faţa şevaletului este aceea că mâna nu poate reda perfecţiunea ideii pe care vrea s-o transpună pe pânză.
-Preferați lucrările de mici, ori mari dimensiuni?
-Am făcut şi lucrări la dimensiune mare dar şi la dimensiune mică. Prefer însă dimensiunea medie (50X60). În cazul unei comenzi mă străduiesc să găsesc dimensiunea optimă la care se pretează lucrarea.
– Ce ne puteți spune de dumneavoastră, dincolo de artă?
-Deoarece am la bază o formaţiune universitară – am studiat istoria şi geografia la facultatea din Oradea – am cochetat şi cu cercetarea, iar rezultatele cercetărilor mele s-au concretizat atât în articole scrise pe un blog ce-mi aparţine (https://quadratus.wordpress.com) cât şi într-o carte intitulată “De dincolo de timp. Moşteniri străvechi în mitocredinţele românilor”.
– Unde vă vedeți peste un deceniu?
-La întrebarea cam unde mă văd eu peste 10 ani aş fi tentat să vă răspund cum ar zice bunicul meu: “ Nu sântem noi gazdă la alea. Numai Dumnezău şti”. Unde voi fi ? Acolo unde mă vor pune cei care mă apreciză şi mă iubesc!
-Păi noi vă iubim și vă punem deja de pe acum în rândul artiștilor adevărați care au ceva de spus prin culoare. În rândul gânditorilor acestui neam.
GALERIE DE TABLOURI














Cu prețuire,
Aristotel Bunescu