DOAMNA SANDA- GABRIELA TALABĂ, PICTORUL SCRIITOR – EPISODUL 5, NOAPTEA DE AJUN

Suntem în 21, 12, 21. Adică data de 21, luna numărul 12, anul 21. Sincer să fiu cu dumneavoastră, stimați cititori, îmi doresc azi pentru dumneavoastră, dar și pentru mine, 21 de surprize plăcute.

Eu am și primit una în zori de zi. Este vorba despre un nou episod de sezon scris de marea mea descoperire în domeniul artei de a aranja culorile, dar și în cea de a pune cuvintele, cu har, unul după altul. Este vorba despre distinsa Doamnă SANDA- GABRIELA TALABĂ.

Am primit de la Doamna Talabă un nou episod, cel cu numărul 5, din șirul diamantin al amintirilor sale. Este desigur un subiect de sezon, deoarece de câteva zile la fereastra mea se aude zvon de colinde.

Deci, episodul numărul 5 cu titlul

Noaptea de ajun

Povestea este despre noaptea frumoasă de ajun….

 „Primiți cu colinda?”, se aude strigând la poartă. „Da mă, intrați”. Și copiii intră și încep a cânta:

„Am plecat să colindăm,

Domn, Domn să-nălțăm,

Când boerii nu-s acasă,

Domn, Domn să-nălțăm,

C-au plecat la vânătoare,

Domn , Domn să-nălțăm,

Să vâneze căprioare,

Domn, Domn să-nălțăm,

Căprioare n-au vânat,

Domn, Domn să-nălțăm,

Ci-au vânat un iepuraș,

Domn, Domn să-nălțăm,

Să facă din pielea lui,

Domn, Domn să- nălțăm,

Veșmânt frumos Domnului,

Domn, Domn să-nălțăm.”

În timp ce copiii cântă colindul, în pragul casei stau patru frați. Două fete și doi băieți. Este noaptea de ajun a Crăciunului. Toți patru sunt bine îmbrăcați pentru frigul de afară. Din gurile cântătoare ale colindătorilor, ies aburi când aerul cald expirat întâlnește aerul înghețat al iernii. Toți au căciulile băgate pe frunte până li se văd doar ochii. Hăinuțe groase și cizmulițe grele îmblănite. Fulare tricotate și mănuși croșetate. Că doar este iarnă în toată puterea cuvântului. Și numa ce au terminat de cântat că gazda, mama celor patru copii, a și venit cu ligheanul cu gogoși calde chiar fierbinți, căci așa îi așteaptă ea pe colindători, cu gogoși, cu nuci și mere, și împarte la fiecare. Copiii deschid traistele să primească darul și în același timp gurile ca să înfulece gogoșile calde și gustoase. Cu gurile pline o întreabă pe femeie „Tanti Paula, îi lăsați pe Gabi, pe Costel și pe Laura și pe Iulică cu noi la colindat?” Cei patru frați se uită cu ochi rugători la mama lor. „Bine mă, îi las” și se întoarce către copii și le zice „Sunteți îmbrăcați ca lumea mamă?” Se uită și îi verifică să vadă dacă au fularele și mănușile și căciulile puse bine. După care dă fiecăruia câte o traistă și le spune ” Să fiți cuminți, ați auzit? Și să veniți devreme până se întoarce taicătu de la serviciu.” „Săru’mănaaa” au spus toți copiii odată și colindătorii și frații și-au zbughit-o cu toții fericiți la colindat. S-au adunat cu totul vreo zece copii. În noaptea întunecoasă și geroasă, zăpada le scârție aspru sub ghetuțe. Vreo doi, trei dintre ei sunt mai mari, cam la paisprezece, cinsprezece ani, restul sunt mai micuți. Cei mai mici se bucură că cei mai mari merg cu ei, că îi protejează. Și hărmălaie mare în liniștea serii. Copii merg din poartă în poartă și strigă „Primiți cu colinda?” și oamenii le deschid porțile și le umplu traistele cu mere, cu nuci, cu eugenii, cu covrigi și covrigei, cu biscuiți, cu bomboane și unii mai dădeau și câte un bănuț. Copiii râd fericiți, se dau pe ghețuș, se mai bat cu bulgări de zăpadă, se mai îmbrâncesc și râd unii de alții. Și merg din portă în poartă și strigă și cântă și traista li se umple cu merinde din colindă. Dar ce să vezi, că unele porți rămân închise atunci când ei anunță colinda și copiii zvăpăiați le cântă la poartă „că se urcă pe coș și le fac un caltaboș” și repede o rup la fugă râzând cât îi ține gura de isprava făcută. Seara se lasă tot mai adânc, iar ei drăguții au cam început să înghețe. Traistele cei drept s-au umplut de la atâtea colinde și merinde și atârnă cam greu mai ales, pentru cei mai mici. Încet, încet mai potoliți de frig și de la atâta umblat se retrag către case. Fiecare pe la căsuțele lor, la căldura de la gura sobei. Tot așa și cei patru frați. Intră pe poartă  înghețați dar fericiți. Este o altă frumoasă noapte de ajun. În fața casei își scutură ghetuțele, le descalță ajutându-se unii pe alții. Mama lor îi întâmpină bucuroasă și încântată de cât de multe merinde au primit copiii. De acum pentru o bună bucată de timp poate să îi răsfețe cu mere, cu eugenii și bomboane. A doua zi este Crăciunul și cea mai mare bucurie a lor este să fie cu toții în jurul mesei lor modeste de poveste.  Poveste care este despre bucuria copilăriei din noaptea de ajun când străzile orașelor și ulițele satelor se umpleau de cântecele și urările lor. Este o poveste care tare frumos este să se mai repete. Căci triste și pustii sunt străzile și ulițele fără copiii. Și știu că toți ne dorim ca noaptea de ajun să fie cea mai frumoasă poveste a copilăriei fiecăruia și-a tuturor.

Aici este finalul.

Așteptăm cu mare nerăbdare episodul 6.

Când credeți că va veni?

Până atunci, să admirăm tablourile sale dragi. Dragi pentru pictoriță, dragi pentru privitori, dragi pentru comentatorii de artă, în numele cărora semnează

Aristotel Bunescu

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s