Doamna Sanda – Gabriela Talabă, pictorul scriitor. Episodul intitulat ,, La Dumnezeu rugă îndreptat”

Vă prezentăm astăzi un nou episod din textele semnate cu har de Doamna Sanda – Gabriela Talabă.

La Dumnezeu rugă îndreptat

Povestea poate fi povestea orișicui…”Mirela, ia vezi mă ăsta este pisicul tău?” „Care, tanti Mărie?” „Uite, ăsta de-aci din șanț.”Mirela traversează drumul și privește în șanț. „Aaa, este pisicul lui nea Gigi, vecinul”. Tanti Măria ia pisicul rănit din șanț și cu el în brațe merge la poarta vecinului Gigi. Strigă și după o scurtă așteptare apare fiul acestuia. Ea îi arată pisicul lovit de mașină și îl întreabă pe băiat dacă acesta le aparține. Băiatul confirmă că este al familiei și îl ia în primire mulțumindu-i femeii pentru gest. Purtându-l atent pe brațe copilul le arată a lor lui ce a pățit motanul casei. Toată familia este șocată de ce i s-a întâmplat acestuia și de gravitatea rănilor. Stăpâna, chiar a început a plânge. Sângele de pe cap și blana murdară de praf și nisip, picioarele din față inerte, le dovedeau că a fost lovit de o mașină. În timp ce pisicul mieuna slab și fără vlagă, cei ai casei îl mângâiau și se întrebau cum să îl ajute. Este duminică și cabinetele veterinare sunt închise. Fiul împreună cu soția sa caută pe internet o adresă de cabinet veterinar. Cu greu găsesc adresa unuia la câțiva kilometri depărtare de casă. Pun pisicul în cutia lui specială și pleacă dorindu-și să îl salveze. După câteva ore se întorc aducând cu ei vestea că acesta are șanse să trăiască. Marele lui noroc, dacă se poate numi așa, este faptul că traumele deși însemnate, sunt departe de a-i pune viața în pericol. A doua zi după incident stăpânii merg cu el la un alt cabinet  veterinar. O doamnă doctor drăguță le consultă animalul. Le sugerează că este bine să meargă cu el la radiografie ca să se constate mai exact unde sunt localizate fracturile. Fac și acest lucru. Dorința lor este atât de mare să salveze animalul, încât depun toate eforturile. La examenul radiologic află că pisicul are maxilarul rupt, umărul piciorului drept zdrobit și umărul piciorului stâng luxat. Li se propune operația. Operația bineînțeles are un cost pe care sunt foarte departe de a și-l permite. Dezamăgiți se întorc spre casă. Se uită unul la altul și își spun „Cu Dumnezeu înainte”. Stăpâna se tot gândește cum să îl ajute. În primul rând îi cumpără mâncare specială. Știe că mâncarea lor conține tot felul de vitamine care îi pot întării organismul în starea în care se află. Apoi mai realizează că pisicile își ling blana. Asta le ajută să se mențină curate și în același timp este ca un masaj pentru ele. Așa că începe și de trei patru ori pe zi, cu mare atenție, piaptănă pisicul.

Apoi se gândește că trebuie neapărat să facă mișcare și cu mare, mare îndemânare apucă pisicul de subțioara picioarelor din față astfel încât să evite să îi provoace durere și îl ajută să meargă în două labe. Știe că mișcarea ajută la circulația mai bună a sângelui și asta înseamnă o vindecare mai rapidă. Fiind accidentat grav pisicului îi este greu să își facă nevoile și face pe el, cum ar veni. Stăpânii amândoi îl spală și îl curăță ajutându-l să fie curat tot timpul. Seara, până să meargă la culcare, femeia pune pisicul în coșul lui special. Se așează în leagănul din grădină, pune coșul pe genunchi și începe a mângâia motanul. În timp ce îl mângâie spune: „Fălă-i Doamne sănătos pe pisicul meu frumos”. Și uța, uța leagănul și femeia tot zice în timp ce îl mângâie „Fălă-i Doamne sănătos pe pisicul meu frumos”. Zilele trec cu același ritual. Pieptănat, spălat, plimbat, hrănit și legănat și la Dumnezeu rugă îndreptat. Are ea credința că această rugăciune are să îi salveze pisicul. Și după fix două săptămâni de la nefericitul accident, mare le este uimirea să îl vadă mergând. Îl ia fiecare în brațe și îl dezmiardă și îl pupă pe botic și îi mulțumesc lui Dumnezeu că le-a salvat prietenul. Fără el casa ar fi rămas tristă. Cine s-ar mai fi culcușit lângă ei noaptea? Cine s-ar mai fi frecat de picioarele lor? Cine ar mai fi tors în timp ce este mângâiat? De cine s-ar mai fi împiedicat prin casă și cine le-ar mai fi adus șoareci ca să le arate cât este de harnic?

Este el pisicul rănit care datorită omeniei, credinței și iubirii, s-a vindecat. Și într-o zi nea Gigi o întâlnește pe tanti Măria și îi mulțumește pentru că le-a salvat motanul. Dacă acum se pot bucura de el este pentru că femeia cu inimă bună le-a adus animalul rănit, fără să treacă nepăsătoare pe lângă el. Bunătatea, iubirea și rugăciunea a salvat viața pisicului și a făcut niște oameni fericiți. Și povestea este adevărată și merită citită și pe la alții povestită.

Foarte frumos! Aici se termină episodul de astăzi!

Mai așteptăm și altele.

Să vedem ce pictează artista noastră care scrie și proză.

Aristotel Bunescu  

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s