Mă uit, ca în fiecare zori de zi, la fila de calendar. Scrie foarte clar – ca să fac o rimă involuntară – suntem în 14 gerar. Asta înseamnă că sâmbătă este chiar 15 ianuarie. Ziua Culturii Naționale. Atunci, încerc să fac un cadru în tonul sărbătorii. Scot din bibliotecă un volum Eminescu. Dau drumul la Radio România Muzical. Scriu în agendă să dau telefoane la niște artiști importanți. Privesc lucrări din colecția mea de tablouri.
În plus, îmi propun să scriu în următoarele minute despre un pictor de valoare descoperit în urmă cu câteva zile.
Ca un gazetar de modă veche îi redactez textele cu atenție, iar apoi le valorific imediat. Spre exemplu, pe 8 ianuarie, am lansat și publicat la Cristoiublog.ro articolul intitulat semnificativ ,,Detectorul de talente: Valeriu Marin, pictorul naturii divine”. Multă lume a comentat acolo această descoperire în termeni luminoși, iar pe variantele de pe rețelele de socializare au curs nu numai reacțiile monosilabice, dar și aprecieri de valoare, dar și distribuiri massive. Asta înseamnă că oamenii au fost încântați.
Știu, unii vor strâmba din nas. Nu îl suportă pe Ion Cristoiu. Eu subliniez alt aspect. Și cei care îl citesc de plăcere și cei care îl urmăresc să îi dea la cap, dacă îi adunăm reprezintă un public foarte numeros. Ei, eu asta vreau, audiență. Atunci scriam așa:
În primăvara anului trecut, mai precis la finalul lunii martie 2021, Asociația Artiștilor Plastici București anunța o expoziție personală de pictură semnată de Valeriu Marin.
Titlul expoziției a fost mai rar întâlnit „Wet on wet”, adică ud pe ud. Citim pe pagina care anunță această personală de intrare în asociație că ne aflăm în fața unei tehnici care a fost adoptată și de pictorul Bob Ross. Ea își are originea în Flandra în secolul al XV-lea și a fost folosită de Frans Hals, Diego Velázquez, Caravaggio, Paul Cézanne, John Singer Sargent și Claude Monet, printre mulți alții.
Despre „Ud pe ud” se spune ca este o pictura alla prima (într-o singură ședință). Această tehnică este provocatoare în ceea ce privește compoziția, tonul, paleta de culori și manipularea vopselei deoarece, cel care adoptă tehnica trebuie sa fie foarte organizat și să știe cum abordează pictura sa, înainte de a începe să lucreze. După această introducere cam lungă pentru unii, insuficientă pentru alții, atacăm frontal subiectul. Valeriu Marin prezintă niște lucrări bine construite, peisaje în care simți dorința să te pierzi pentru eternitate. După mine, această pictură întinerește privitorii pur și simplu.
De la detectorul de talente de acum câteva zile, facem un salt grațios și îl așezăm pe domnul marin cu eleganță chiar în ANTOLOGIA PICTORILOR AUTENTICI.
Dar, prea multă vorbă strică. Am să vă demonstrez cu imagini valoarea sa indiscutabilă. Ia priviți aici!
Felicitări neformale pentru pictorul nostru. Îi urăm sănătate, multe realizări pe plan artistic.
Semnează un admirator,
Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 