ANTOLOGIA ARTIȘTILOR; PLOPEANU I.DUMITREL P.I.D. – UN PICTOR DE VALOARE

O privire sinceră, o cămașă în culoarea anului 2022, o invitație în lumea artei. O viață de film concentrată în trei inițiale P.I.D.

Debutul anului de grație ce va intra în istorie cu titulatura 2022 a adus cu el și debutul în cadrul unei prietenii alese.

Este vorba despre domnul PLOPEANU I.DUMITREL P.I.D. din Brăila. Dânsul este pictor cunoscut, scriitor cu mai multe cărți, dar și sculptor foarte interesant.

Acum câteva zile am făcut o prezentare generală a personalității sale. Astăzi ne vom ocupa de dimensiunea picturală a creației. Planul este să dedicăm în continuare un episod scriitorului, apoi sculptorului, apoi alte și ale aspecte ale vieții sale tumultoase.

-Care sunt pictorii români cei mai aproape de sufletul dumneavoastră ?

-Dintre pictorii români cel mai reprezentativ pentru mine este Ștefan Luchian, ale cărui lucrări m-au fascinat profund. La început mi-au plăcut mult lucrările lui Grigorescu, dar cu timpul interesul meu a mai scăzut.

Tot dintre pictorii români mai îmi plac Pătrașcu și Ciucurencu dar, lista poate continua la nesfârșit.

-Trecem acum la coloriștii de peste hotare.  

– Dintre coloriștii străini mai aproape de sufletul meu este Rembrandt, după care urmează Michelangelo. Cel mai mult îmi plac portretele având fondul închis, ori pictate în clarobscur indiferent de autor.

– Care este tabloul dumneavoastră preferat ?

-Dintre lucrările mele de pictură, cel mai mult țin la tabloul intitulat ”Mama tricotând”, unde iese în evidență acea singurătate a omului ajuns la bătrânețe, (aici nu este cazul mamei mele) părăsit de toți, alături de un perete gol cenușiu precum gândurile sale de zi cu zi,  neștiind ce va aduce clipa ce urmează, aplecată asupra lucrului său. Mama a avut acea răbdare să stea nemișcată pentru ca fiul ei pictor, să o imortalizeze prin formă și culoare. Mi s-a propus să renunț la acea lucrare, de către o persoană care o dorea foarte mult, dar nu am putut renunța la ea. A făcut parte dintre cele 20 de lucrări ale mele cu care am participat la expoziția personală.

-Pe unde au ajuns tablourile pe care le semnați ?

-Lucrările mele au ajuns pretutindeni în fiecare colț de lume dar numai ”on line” dar , ”fizic” ele nu au părăsit niciodată orașul Brăila, poate cu vreo mică excepție, ținând cont de faptul ca am dăruit câteva pânze.

-Care este deosebirea dintre bucuria unui tablou și satisfacția pentru finalizarea unui poem?

-Deosebirea între un tablou sau mai bine zis execuția lui și compunerea unui poem nu este foarte mare, deoarece necesită în general același lucru și anume talent și normal acea inspirație de moment, iar bucuria este aceeași, însă există un ”dar”. Tabloul la terminarea lui îl pot admira, dar poezia o pot recita ori cânta în aceeași măsură.   

-Ce rol au muzeele pentru educația artistică a unui creator ?

-Pentru mine ca persoană, mai întâi a fost muzeul pe primul loc și după aceea, atelierul de creație. Am avut ocazia să văd icoanele de la mănăstirea Agapia, pictate de Grigorescu, aflate pe atunci în locație secretă, respectiv cameră specială, departe de ochii mulțimii, normal era pe timpul comunismului.

Am avut posibilitatea să vizitez câteva muzee din fosta U.R.S.S. printre care și Ermitajul și muzee din fosta R.D.G și aici amintesc muzeul armelor și muzeul sticlei. Dacă toate acestea nu s-ar fi întâmplat, astăzi nu mai stăteam de vorbă. Parcă văd și astăzi în fața ochilor statuia impunătoare a lui David, executată din marmură de către Michelangelo, având aproximativ 6 metri înălțime și tabloul imens de 7 metri lungime intitulat ”Al nouălea val”, de cunoscutul pictor rus Aiwazovschi. Asupra mea toate acestea au avut un impact masiv, făcându-mă să-mi schimb total concepția despre lume și viață. Îmi amintesc prin ce clipe am trecut când mă aflam la bojdeuca lui Creangă, la Casa memorială a lui Sadoveanu și Eminescu, ori la mormântul Veronicăi Micle.

– Cum este viața dumneavoastră ?

– Întreaga mea viață este formată din episoade. Mereu am fost în căutarea noului, având acel drum al fluviului de câmpie ce curge la vale, adunând pe parcurs diverși afluenți. Nu spun ca pe o laudă ceea ce urmează dar, am fost omul care am știut ce poate și ce vrea în același timp. Vroiam să devin scriitor. Dar cum? Nu este simplu să scrii, normal este nevoie de anumite cunoștințe adiacente, nu numai de Limba și Literatura Română. De aceea am pornit la lungul și anevoiosul drum aproape inaccesibil, pentru foarte mulți cu ceea ce trebuie să știe un om de acțiune și anume, să lupte.

– Ce mai putem cunoaște despre istoria personalității dvs ?

– Drumul până aici a fost foarte greu. La 13 ani practicam box la Box- club, Brăila. La 15 ani învățam să merg cu caiacul, apoi cu canoia, la 30 de ani practicam Arte Marțiale,la 33 de ani eram inițiat în yoga sportivă și meditație interioară și peste mulți ani am primit inițiere în Reiki Usui ajungând la gr. III și Karuna gr II.

La orele de antrenamente am învățat cum să trec peste durerea fizică, la yoga am reușit ca mintea mea să fie precum apa unui lac întins fără valuri. Dacă nu treceam prin toate acestea, mai reușeam eu să scriu 4 volume într-un an de zile, să compun poezia ”Legile naturii” care se întinde pe aproximativ 24 de pagini A4? Cred că nu…

-Foarte interesant, felicitări!  Dar despre asta în episoadele viitoare!

GALERIE DE IMAGINI

Casa unde au loc povești de viață, de dragoste, de moare și de înviere. (NOTA. Comentariile la ilustrații aparțin redacției agenției de presă culturale)
Calificări dovedite prin documente
Despre autovidecare, dar și vindecarea oamenilor din jur
Despre sculptură într-un episod următor
Cu cravată elegantă. Pregătit pentru noi interviuri.

Cu admirație,

Aristotel Bunescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s