Stimați cititori, continuăm astăzi călătoria minunată printre aspectele personalității lui PLOPEANU I.DUMITREL – PID.
După ce am constatat cu mare plăcere calitățile sale culturale, artistice, iar acum o fațetă surprinzătoare pentru cititori. Am descoperit un OM dedicat trup și suflet lumii fascinante a sportului. Lumea care are milioane de fani pe toate meridianele globului pământesc.
Ca reporter sportiv decenii de-a rândul, mărturisesc faptul că ram am întâlnit un om cu o asemenea pasiune pentru această parte a vieții, atât de spectaculoasă, provocatoare și încântătoare.
Pentru a ne oferi detalii de la sursă, l-am rugat pe PLOPEANU I.DUMITREL – PID să evoce niște amintiri. Iată ce am obținut:
1. Yoga sportivă m-a fascinat de când am citit cartea scrisă de autorul Constantin Tufoi, românul care a practicat yoga ”acasă la mama ei” cum se spune mai bine zis, în India. Pentru început, știind cât de periculoase pot fi asanele mai ales ”inversatele”, cele cu capul în jos, am luat-o destul de ușor cu relaxările în picioare, după care am început încet, încet, cu ”salutul soarelui” format din 11 mișcări consecutive, după indicațiile date de Constantin Tufoi în carte sa.
Am trecut la asane mai dificile precum ”cumpăna”pe care o executam la perfecție, după care a urmat jumătate de lotus, deoarece nu reușeam să execut lotusul întreg.
În yoga am fost inițiat de către un maestru spiritual din Filipine, al cărui nume în limba română ar însemna ”Frate de sacrificiu” în anul 1993 de la care am învățat cum se execută cele șase asane de bază, asane pe care le-am practicat câțiva ani de zile, împreună cu meditația necesară.
2. În anul 1990 m-am înscris la clubul de Arte Marțiale ”Tokaido” unde am practicat Karate, având senpai (elev vechi) pe Frații Marius și Tiberiu Găitan. A trebuit să uit de sporturile practicate deoarece totul era nou pentru mine înclusiv alergarea și loviturile . Odată cu exersarea mișcărilor trebuia să reținem denumirea lor și toate comenzile în limba japoneză.
Studiam mișcarea până la perfecțiune repetam de nenumărate ori ”chihoanele de brațe și picioare”, la fel și în cazul ”Katasurilor”, care erau probe obligatorii pentru examenul de centură, la care se adăuga lupta cu partener, denumită ”Kumite”.
Am avut ocazia să mă antrenez în stagiu la Olimp, cu sensei Dan Stuparu (centura neagră 4 Dani avea pe atunci) președintele Ligii Romăne de Arte Marțiale.
Dintre Brăileni cel mai mult mi-a plăcut de Rodicenco, (centura neagră 2 Dani) pe care l-am cunoscut personal.
3. M-am născut și am crescut în orașul dunărean Brăila și brăilean fiind am învățat încă de mic copil să înot. Prima dată am fost să înot la un bazin care era situat undeva lângă un depozit de mobilă destul de adânc aproape patru metri, având forma unui pătrat cu latura de aproximativ aceeași dimensiune. Apoi a urmat Lacu Sărat, unde puteam face pluta cu destulă ușurință apa fiind foarte sărată. În Dunăre am înotat ceva mai târziu, când m-am înscris la canotaj la clubul de pe faleză. Mai întâi a fost canoia, dar care am renunțat destul de repede din cauza poziției puțin cam incomodă din timpul antrenamentelor și m-am înscris la alt club undeva la Novrom, dar de această dată la caiac. Am avut ocazia să mă antrenez alături de cel mai bun caiacist brăilean pe nume Leonte sub îndrumarea lui nea Mișa, un antrenor în vârstă aproape de pensionare.
Pe atunci aveam în jur de 15 ani.
4. La box m-am înscris când aveam vârsta de 13 ani. Eram în clasa a șaptea când ”nea Gică Baltă” antrenor la Voința, care avea sediul pe strada Unirii a format un lot de începători. Ne antrenam în sala de sport a școlii generale unde eram elev. M-am antrenat alături de jinga Tudorel, care avea poziția de gardă inversă, fiind stângaci. Am făcut deseori ” mănuși” cu el în cadrul antrenamentelor. Băteam la sac cu destulă ușurință, mă antrenam bine la pernă, dar nu-mi plăcea boxul-umbră, de aceea îl rugam pe ”nea Gică să mă lase să ”fac mănuși” Fiind cel mai mic eram preferatul antrenorului, mai ales că mă antrenam la modul cel mai serios. Am cunoscut câțiva boxeri de valoare de la clubul Voința printre care amintesc pe Miloș Ștefan, Imbre Ștefan, Ciupitu Săndel și Buruiană Lucică.
Dintre boxerii brăileni l-am admirat mult pe Miloș Ștefan și pe Dafinoiu Costică. Dintre toți boxerii mi-a plăcut cum lupta în ring Muhamad Ali datorită acelui joc de picioare de neegalat.
Deoarece încă nu împlinisem vârsta de 14 ani nu am urcat în ring niciodată.
5. Am avut ocazia să alerg alături de atleți de renume ai orașului , m-am antrenat împreună cu Mușat Dumitru la lupte Greco-romane, a fost la sala de haltere și culturism, am jucat handbal, dar toate acestea pentru o scurtă perioadă foarte scurtă de timp. Am fost omul care a dorit să învețe, să cunoască, nu am studiat de dragul diplomelor, nu am boxat pentru medalii, nu am studiat Arte Marțiale pentru a obține cât mai multe centuri cu putință. Când consideram eu că am învățat destul schimbam disciplina sportivă înlocuind-o cu ceva nou și așa mai departe. Eu unul, nu am privit sportul ca pe o competiție, pentru mine a fost un fel de pregătire pentru lupta continuă cu viața.
6.În Reiki și Karuna am fost înițiat de către Victorița Mocanu, unde am obținut gr III in Reiki și gradul II în Karuna.
Reiki constă în aplicarea palmelor pe propiul corp ori pe cel al pacientului, pentru a echilibra energia ducând astfel la vindecare.
Am învățat folosirea cristalelor de cuarț și o simbolurilor în tratarea diferitelor boli, acelor boli care nu ”se vad”, pacientul neștiind ce are. Se lucrează mult cu corpul energetic, vindecătorul devenind un fel de ”antenă de captare” a energiei care este trimisă către pacient.
7. Am participat la Sala Sporturilor la un concurs ”ștafetă” de alergare, intre partide politice unde am luat locul III în cadrul echipei de la P,R.M.
Am primit drept recompensă un tricou alb inscripționat ”PRO-TV Brăila- Galați”.
Vă mulțumim frumos! Care ar fi concluzia dumneavoastră ?
-Singura confruntare între oameni ar trebui să fie pe terenul de sport.
-Adevărat.
Peste puțin timp, noi detalii din viața invitatului nostru din imaginea următoare.
Semnează, cu simpatie, Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 