Antologia Pictorilor: AURELIA DRAGOMIR, regina cu trei prințese frumoase

Aici este Regina – Aurelia Dragomir. Puțin mai jos și frumoasele prințese

A fost odată ca niciodată. A fost odată un împărat care avea trei feciori… Așa începeau basmele pe vremea copilăriei noastre. Copilăria a trecut, a venit vârsta înțelepciunii, iar copiii actuali nu mai au timp de basme deoarece intră pe telefoane mobile încă de când sunt bebeluși. Asta numai pentru că părinții nu știu ce consecințe negative sunt aici. Sau știu ceva, dar preferă să stea și ei pe telefoane, să nu fie deranjați de cei mici care au acum, iată, o preocupare.

Basmele au rămas doar în cărțile care nu le mai deschide aproape nimeni. O să vă spun și eu azi un basm frumos cu o regină care avea trei prințese minunate. Cele trei frumoase prințese se numesc așa: Claudia, Gabriela și Livia.

Regina, mama lor, poartă numele Aurelia Dragomir. Cititorii se vor întreba, pe bună dreptate, ce m-a apucat să scriu despre regine și prințese, după ce am scris despre pictori. Păi acum vine legătura, dragii moșului. Regina pictează superb….Acum vă invit să citiți următoarele cuvinte pentru a vă lămuri pe deplin…

-Vă rog să vă prezentați.

-Mă numesc Aurelia Dragomir. M-am născut în comuna Negoi, județul Dolj, într-o familie modestă. Mama a murit când eu abia împlinisem 11 ani, iar decesul ei și-a pus amprenta pe viitorul meu. Încă de atunci desenam frumos. Îmi plăcea ca rezultatul muncii mele să fie cât mai apropiat de modelul după care lucram.

Am terminat Liceul Industrial Băilești. Da, Băilești…orașul unde s-a născut îndrăgitul actor Amza Pellea, Nea Mărin al nostru. Aș fi vrut să merg la facultate,dar nu s-a putut.

M-am căsătorit cu un om pe care l-am iubit mult și care mi-a promis luna de pe cer. Când m-am trezit la realitate era târziu. Aveam trei fetițe de creșterea și educația cărora trebuia să mă ocup singură. Ele erau și încă mai sunt motivația mea de a trăi. Nu voiam să ducă dorul mamei lor, ca mine. Fetițele și funcția de casier-încasator, în cadrul Primăriei din Băilești îmi ocupau tot timpul. Eu nu contam. M-am îmbolnăvit și m-am pensionat anticipat la 47 de ani. Fetele erau plecate de acasă, fiecare pe drumul ei. Singurătatea, problemele de sănătate și inactivitatea m-au aruncat în brațele înșelătoare ale depresiei. Atunci a fost momentul, când îndemnată de fica mea, Gabriela, mi-am părăsit domiciliul din Băilești și am mers să locuiesc cu ea, în Cluj-Napoca.

La îndemnul ei, m-am prezentat la examenul de admitere la Facultatea de Arte Plastice, secția Pedagogia artelor plastice și design, din cadrul UAD Cluj-Napoca, pe care am absolvit-o în 2011. Îmi amintesc cu drag de profesorii universitari: Ioana Antoniu, Mihaela Gorcea, Radu Șerban, Emil Dobriban, de colegii mei care m-au adoptat, deși era o diferență mare de vârstă între noi: Claudiu, Tilică, Aniko, Claudia, Andreea, Cristina, Delia, Alexandra și lista poate continua. În timpul facultății, am participat la expoziții colective organizate de profesorii noștri.

După examenul de licență am plecat, împreună cu Gabriela, la o prietenă în Spania, la muncă, deoarece Livia, fata cea mică era studentă în București și avea nevoie de bani. Aici, în timpul liber, am început să pictez portrete ale conaționalilor mei și nu numai. Așa se face că lucrările mele au ajuns în Brazilia, Columbia, Germania, România și Spania. Lucram ieftin, în ulei, pe pânze de dimensiuni mici. Comenzile veneau de la vecini, prieteni, cunoștințe și colegii de la cursurile de spaniolă, unde mă înscrisesem să învăț limba. Executam tablouri la comandă. Segmentul meu de public era format din persoane cu venituri medii, cărora le plăcea să lucrez realist, așa că am adoptat acest stil de lucru. În lucrările mele, tușele se suprapun, se contopesc, iar lucrarea are aspectul unei fotografii. Am lucrat comercial, pentru că se vindea. Nu aveam timp să mă gândesc la expoziții și nici nu cunoșteam pe nimeni care să mă ajute în această direcție.

-Aici facem o pauză, stimată doamnă pentru a sublinia că noi ne vom implica în organizarea viitoarelor dumneavoastră expoziții. Mai departe ?

-Când am revenit în țară, am fost invitată de către d-na Janeta Vlad, bibliotecar la Biblioteca Petre Anghel, de la Casa de Cultură Băilești, să particip împreună cu pictorul Tibi Ioța la proiectul ,,A SOSIT VACANȚA MARE,, ediția a-VI-a, unde trebuia să lucrăm cu copiii de toate vârstele, care voiau să-și petreacă vacanța într-un mod plăcut și util în același timp. Am acceptat, iar cu lucrările rezultate în urma efortului depus de către cursanți, am organizat o expoziție ,, SUFLET DE COPIL,, în Parcul Tineretului, cu ocazia sărbătorii,, ZILELE BĂILEȘTIULUI,,

– Cum a fost anul 2021 pentru dumneavoastră ?

– De la izbucnirea pandemiei, m-am autoizolat. Deci pot să spun în că anul 2021 mi-am găsit refugiul în pictură. Am muncit pentru a uita de anxietate, singurătate, covid, probleme și izolare.

De 8 martie, anul acesta, d-na Janeta Vlad, Președinte al Grupului Pensionarilor de la Clubul Sindicatelor Băilești, m-a invitat să organizez o mini expoziție la următoarea întâlnire a grupului. Ne-am propus să reîncepem, la vară, cursurile de desen și pictură.

Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să scăpăm de virusul acesta blestemat, iar în Europa să se instaleze din nou pacea și liniștea!

Vă mulțumesc pentru invitație! Este o șansă unică pentru mine și mărturisesc, cu toată sinceritatea, că nu mă așteptam. Tocmai de aceea am ezitat să vă răspund imediat. Îmi era teamă că este o farsă, deși, gândeam că de-ar fi adevărat, mi-ar face o reală plăcere.

-Deci este adevărul adevărat! Vă mulțumim frumos pentru cuvintele dumneavoastră. Vă vom ajuta la organizarea viitoarelor expoziții. Felicitări pentru tot ce faceți și numai bine celor trei prințese ale dumneavoastră. Să vedem și câteva lucrări. Vă invităm deci în….

GALERIA CU IMAGINI

În primul rând, frumoasele prințese