Zorii zilei de 14 aprilie 2022. ,,Buni zori!” Rostesc și eu ca dragul meu prieten, marele poet care a fost Lucian Avramescu. Pentru mine, nu numai zorii sunt buni, dar și dimineața, toată ziua, săptămâna și luna. Asta pentru simplul motiv că am stat de vorbă cu un Om special, distinsa doamnă Mariana Bojan.
Cu acest prilej avem ocazia să asistăm la un superb spectacol între arta armoniilor cromatice și arta armoniilor realizate prin înșiruirea cuvintelor, unul după altul.
Astăzi ne vom opri la pictură.
Este momentul să o prezentăm pe invitata noastră de onoare, pentru cei care nu o cunosc încă….
S-a născut la 16 iunie 1947, în Câmpia Turzii. A absolvit Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj-Napoca, secția Pictură.Profesori: Aurel Ciupe și Abodi Nagy Bela. Este membră a U.A. P. , filiala Cluj-Napoca și a Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. A organizat 29 de expoziții personale în țară și străinătate (Paris, Roma, Washington, Reno, Dortmundt, Bochum). A lucrat 12 ani la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, după o specializare în Restaurare Pictură la București și Bruxelles. Trăiește în Cluj-Napoca.
-Cum a fost 2021 pentru arta dumneavoastră ?
-Pentru mine anul 2021 a fost un an al singurătății artistice, asta însemnând casă, atelier, casă…În ce privește pandemia, acest tip de libertate mi-a permis să mă concentrez pe meserie și pe scris. O parte din aceste creații le-am postat timp de aproape doi ani pe Facebook. Fiind un pictor de expresie figurativă, am ilustrat în felul meu perioada aceasta prin cele două picturi expuse la Anuala Muzeului de Artă în 2021, la Cluj-Napoca: Zi de sapă și Cavalerul Covid.
Din noua perspectivă, anul 2021 mi s-a părut mai ușor, deoarece mai speram în sfârșitul rapid al pandemiei.
-Impresionant tot ce spuneți. Trecem la anul 2022 acum
-Greul a venit în 2022: Realitatea sparge ușa, intră peste tine, nu mai vin migranții, vin refugiații, creind situații noi, neprevăzute; masca nu mai e obligatorie, dar mulți o poartă încă; se mai aude despre câte o bombă prin apropiere și cine știe ce ne mai poate veni de la răsărit…
Suntem martorii unei istorii convulsionate(în care ne-am înscris), în continuă dezvoltare, ca și cum această pandemie ar fi dat tonul unui viitor mai puțin previzibil, dar extrem de dinamic. Viața artistică tot viață socială este; o cenușăreasă frumoasă, prost îmbrăcată; oglinda perfectă a haosului universal. Uniunile noastre de creație sunt niște orfeline care nu se cunosc și nu comunică între ele. Pandemia a fost un război al nervilor. În aceste condiții noi, artiștii, despre care se spune că suntem teleghidați din stratosferă, învățăm cumva să zburăm cu aripi proprii…
Felicitări pentru cuvintele dumneavoastră . Este momentul acum să intrăm în
GALERIA DE ARTĂ
-Impresionant! Vă felicităm din toată inima! Creaturi fantastice, imagini de vis, închipuiri și fantasme. Una peste alta o creație solidă ce dovedește timpul îndelungat trăit de invitata naostră în mijlocul operelor artistice de valoare confirmată.
Sperăm ca în viitorul apropiat să mai vedem și alte tablouri. Iar apoi câteva pagin de proză …
Până atunci, multă sănătate tututor și pace!
Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 