16 aprilie 2022. Încă e noapte afară, nu au apărut zorii. Dar eu mă grăbesc să vă ofer o bucurie.
Este vorba de descoperirea unui artist special. Un creator de valoare, dar și un teoretician al fenomenului artistic ce afirmă judecăți de valoare în contextul receptării operelor. Vă veți convinge și dumneavoastră imediat, stimați cititori.
Dacă îmi permiteți, fac o paranteză cu pronunțat caracter personal.
Am aflat că sunt… rudă cu doamna Sarman. Adevără că e o rudă îndepărtată, dat tot rudă se numește. În afară de mama mea, pictorița Adriana Bunescu, nu am mai avut până acum ocazia să scriu despre oameni din arborele genealogic din care fac parte.
Mai sunt două aspecte de subliniat. Invitata noastră folosește o tehnică specială de lucru. Arta firului de mătase. În fine, trăiește acum în mijlocul unui colț de RAI, părăsind de mai mult timp agitația sterilă, poluarea, zgomotul și toate celelalte dezavantaje bucureștene…Așa se explică, în parte, prospețimea tablourilor sale. Forța lor irezistibilă de atracție. Dar, să începem cu începutul.
-Vă rog să vă prezentați.
-Sunt Viorica Sarman. Iubesc frumosul și din prea plinul trăirilor mele doresc să ofer și celor care îmi privesc lucrările sentimente frumoase, calde, de iubire, libertatea gândului. Sunt inginer la bază, acum pensionară. Lucrez tablouri cu fir delicat de mătase pe catifea și ace cu gămălie sferică din sticlă colorată. Este un hobby pentru mine. Lucrez cu mare plăcere și pun suflet în fiecare creație a mea. Modelele mi le concep singură. Rar, mă uit și pe Printerest, dar precizez că n-am copiat niciodată nimic. Am tot modificat ceea ce am văzut până a ieșit cu totul altceva decât modelul inițial.
Am început acest hobby prin 1985, când m-a impresionat efectul produs de un punct luminos bleu pe fundalul gri al ecranului unui computer arhaic. Spun arhaic pentru că în 1985, în România, era computerelor era abia la început. Punctul luminos se lovea de marginile ecranului și ricoșa, precum o bilă de biliard. De fiecare dată lovea o margine a ecranului în alt punct și lăsa în urma sa o dâră care slăbea în intensitate după 5 – 7 rotiri. M-a impresionat aceea imagine atât de mult, încât m-a făcut să doresc să creez și eu ceva frumos din linii drepte, delicate. Până în 1987 am făcut fel de fel de încercări, testând variante de suport pentru tablouri, fel de fel de ace, de tipuri de fire de mătase. Păstrez și acum primul meu tablouaș. Are acum 37 de ani. Sigur nu mai arată ca nou, dar este cea mai de suflet lucrare a mea. În timp, am evoluat, încercând mereu alte și alte materiale. Trebuie să țineți cont că n-am avut alte surse de inspirație decât propria imaginație. Internetul a apărut mult mai târziu.
-Cum a fost 2021 pentru dumneavoastră ?
-Anul 2021 a fost pentru mine cel mai prolific. Pensionară fiind, am mai mult timp să mă gândesc la modele noi, să creez șabloane și tipare, să lucrez. În 2021 am creat lucrarea „Sahasrara”, care îmi aduce zilnic bucurie, încântare. Nu pot să-l expun altundeva decât acasă la mine pentru că are 1,15 m în diametru și este foarte greu de transportat. Când îl lucram, parcă ardea ceva în mine. Am lucrat la acel tablou aproape 2 luni, dar aș zice „pe nerăsuflate”. Doream cu ardoare să văd dacă ceea ce-mi imaginasem avea să devină realitate. Și a devenit …
-Ce doriți pentru 2022?
-Ce visez pentru anul 2022? Hm… Cred că orice om (de bun simț zic eu) dorește pace, libertate, sănătate și prosperitate pentru TOATĂ LUMEA. Să nu credeți că vorbesc aiurea când spun pentru toată lumea. În 1990 am avut ocazia să vorbesc cu patronul recentei înființate (pe atunci) firme Mobexpert. Dânsul îmi lăuda o firmă și ce înlesniri făcea și altor firme, păstrâdu-și o marjă foarte, foarte mică de profit. L-am întrebat de ce făcea acest lucru? Aparent o făcea în detrimentul său. Mi-a explicat pe îndelete că, în timp, cu cât alte firme o vor duce mai bine, cu atât o va duce și el mai bine. Vorbele lui m-au făcut să văd din altă perspectivă valoarea lui: „să o ducă toată lumea mai bine”. A avut dreptate. După 30 de ani firma lui a crescut, încet, dar constant!. Astăzi este o firmă mare. De aceea doresc numai bine tuturor.
– Ce vă doriți pentru lumea artei în general?
-În ceea ce privește dezvoltarea lumii artei, dar nu numai, eu consider că arta, ca și educația temeinică, trebuie răspândită cât mai mult și cât mai des. Arta te face mai bun, mai înțelept, mai iubitor, mai iertător.
Dați-mi vă rog voie să vă povestesc o întâmplare din ianuarie 1991, trăită de mine. Eram la Paris, așteptam la o coadă de peste 1000 de persoane să intru să vizitez Luvrul. Mi se spusese să mă duc mai devreme de ora deschiderii (10.00) ca să intru cât mai repede, că va fi coadă. Sinceră să fiu, când am văzut că, deși ajunsesem la 09 și câteva minute, se adunaseră deja peste 1000 de persoane, am vrut să renunț. Eram sătulă de cozile interminabile din România, dar, tot conform unei gândiri deformate de regimul comunist, mi-am spus: dacă oamenii ăștia stau la o așa coadă, or ști ei de ce. Așa că am stat. Am intrat foarte puțin după ora deschiderii. Muzeul avea un sistem ingenios de a permite accesul. Aveau 3 trasee, care, fiecare din ele, trecea prin aceleași săli, dar pe căi diferite. Introduceau simultan câte 3 grupuri de câte 30 – 40 de persoane, la intervale de câteva minute. Am început să vizitez. Am luat căști ca să ascult în ritmul meu despre exponatele prin fața cărora treceam. Așa am aflat despre lucrările mai importante cine le-a creat, când, în ce context istoric și social, ce anume l-a inspirat pe artist, ce reprezintă opera, eventual cine a comandat-o, ce tehnică a folosit și câteva amănunte despre realizarea operei.
Am ieșit din muzeu mult după ce a sunat clopoțelul când o voce ne-a invitat politicos să ne îndreptăm spre ieșire. Deși eram frântă de oboseală (fizic) îmi venea să alerg pe străzile puternic luminate ale Parisului, să iau pe toată lumea în brațe. Aveam sufletul plin de bucurie și doream să transmit mai departe și altora bucuria mea.
-Emoționant. Ce înseamnă a înțelege arta de fapt?
-De fapt ce înseamnă a înțelege arta? După opinia mea nu înseamnă doar a privi un tablou, o sculptură, sau a asculta o compoziție muzicală sau a citi o poezie. Îți place, bine, nu-ți place, e! chestie de gusturi. NU!
A înțelege profund o lucrare artistică înseamnă a înțelege trăirile artistului, ce anume l-a determinat să creeze acea lucrare, să știi câte ceva despre contextul istoric și social în care a trăit artistul, ce anume l-a influențat în crearea tabloului, sau a sculpturii. Cunoscând toate acestea, privești lucrarea cu alți ochi, intri „în pielea artistului”, îl înțelegi și implicit îi înțelegi și opera.
De fapt, ce face un artist? Din surplusul trăirilor lui realizează o operă artistică pentru a o oferi și altora. Ce face primitorul actului artistic? Se umple și el de bucuria culorilor, a formelor, a mesajului transmis de opera artistică și, plin de această bucurie, oferă la rândul său bucurie celor care-l înconjoară (familie, colegi, prieteni).
DE ACEEA OPERELE ARTISTICE TREBUIE RĂSPÂNDITE CÂT MAI MULT ȘI CÂT MAI DES. Astfel omenirea poate deveni mai bună.
În ceea ce mă privește, dacă lucrările mele plac, mi-ar face plăcere să fie răspândite cât mai des.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
-Noi vă mulțumim mult!
Acum, să invităm frumos cititorii să poftească în ….
G A L E R I A D E A R T Ă
În loc de concluzii, am o dilemă. Să scriu în calitate de rudă îndepărtată, ori de coordonator al Secției de Critică din cadrul Asociației Artiștilor Plastici ?
Să trecem opinia unui vizitator al expoziției virtuale.
CONSTANTA PAUNESCU spune: ,,Felicitări, dragă Viorica! Este incredibil ceea ce poți realiza din aceste delicate fire de mătase. Ești un adevărat ARTIST! BRAVO! Te îmbrățișez.,,
Asta este concluzia firmească, Un adevărat ARTIST. BRAVO!
Semnez pentru conformitate,
Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 
cand traiesti alaturi de creatorul de arta de peste 45 de ani nu poti fi decat in …. al 19 cer, nu?!?
ApreciazăApreciază