Dragi cititori, doamnelor, domnișoarelor, domnilor și cavaleri,
Revenim cu mare plăcere în universul artistic al distinsei doamne MARIANA BOJAN.
Recent am avut marea șansă să vă prezint câteva din superbele sale tablouri. Deci am făcut o călătorie de vis în lumea armoniilor cromatice.
Astăzi, tot doamna Mariana Bojan ne oferă o alată fațetă a universului său artistic, armoniile poetice.
Iată spre exemplificare 7 poeme minunate din volumul Arta înfocării, apărut la Editura Casa Cărții de Știință.
Mariana Bojan
- Facerea calendarului
Cine vine, cu lumină vine
Nu deschideți noaptea ochii mari
Zeul stă la pândă-ntre porcari
Bântuit de-ntruchipări păgâne
Ori prădat de greieri pe maidane
În genunchi pe steaua cea mai pură
În răspăr datornici și curvane
Vor zvârli ocări cu neagră gură
Trupul va răzbi de mântuială
Pritocind copii de apă dulce
Ca-ntr-un fel de moarte triumfală
Ce ne duce-n altă pace…duce.
Vom concepe aspre calendare
Cu secunda răscolind neantul
Cheltuind enorm pentru-ntrebare
De răspuns se va-ngriji Înaltul.
2.Pacientul din sfera albastră
Sunt singurul pacient într-o sferă albastră
Cu oxigen în doze de fereastră
Mă minunez, mă-ntunec, mă cuprind,
Prin cheie văd secundele venind
Se-ngrămădesc ca boabele de mei
Sub pliscul gingașilor porumbei.
Aș vrea să intre-ncet după cuviință
Timp însetat de propria-mi ființă
Jur împrejur e vid și niciun vraci
Să-l mint, să-l îngenunchi, să-l vâr în draci
Și ce plictis. Voi da din aripioare
Spre unica ființă gânditoare
Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună
Dintr-o pastilă mică. Noapte bună.
3.Lăncierii lui Orfeu
Ce trudă albastră această lumină
Tivind tremurândă un capăt de noapte
O ceață fugară cu trup de felină
Petrece copiii spre râuri de lapte
Atâtea păduri au crescut între noi
Atâtea cărări ce se luptă să fie
Mai pune, bătrâne, sămânță în ploi
Mai rupe-ți din mâneca albă fâșie
Și leagă-ne rănile ochilor stinși
Ori strânge- ne-n purpura inimii toată
Să fim lăncieri lui Orfeu și învinși
Să fim și viață și moarte deodată.
4. Cămila bactriană
Triumful
Mânia
Rugăciunea
Sudoarea fricii
Gălăgia îndoielii de sine
Spaima ascunsă a gesturilor sublime
Farmecul decrepit al seratelor literare
De stânga, de dreapta,
De nord și de sud
Podul suspendat
Al înfrățirii între popoare
Prășind tuberculi atomici
Sub designul precar,
Pe toate le-am încărcat
În inima mea
De cămilă a Universului.
Domnilor!
Tovarăși!
Iubiților!
Supersonicilor!
Blestemaților!
AVEȚI NEVOIE DE MINE?
Pentru ce deodată atâta tăcere?
Doar n-am răposat. Ce naiba!?
5. Sonetul rupt
Să nu mă risipești iubirea mea
Din mine ia doar partea care cântă
Aceea singură-i de înțeles
Dar e și partea mea cea mai plăpândă
Voi fi orbit căci nu te mai zăresc
Mi-a inundat câmpia cineva
Simt cum un plaur prins de-o apă grea
Pe care aripile istovesc…
Să nu mă risipești iubirea mea.
6.Lupul nostru de toate zilele
Visându-l
Am descoperit Speranța
Căutându-l
Am descoperit Timpul
Iubindu-l
Am descoperit Singurătatea
Pierzându-l
Am înțeles Moartea
Pe când îl plângeam
Am căzut în gura unui Lup.
7.Lângă tine viață, lângă tine moarte
M-am așezat lângă tine, viață,
Dar tu nu voiai
Decât să plângi cu ochii mei
Să ucizi cu gura mea
Să mori cu inima mea…
M-am întins lângă tine, moarte,
Dar tu nu voiai
Decât să visezi prin ochii mei
Să iubești cu gura mea
Să trăiești prin inima mea…
M-am așezat pe malul râului
A venit bărbatul meu, mi-a atins umărul
Și mi-a șoptit:
Să mergem, iubito,
Speranța noastră este drumul.
Finalul versurilor.
Ce putem spune?
Un artist de valorare. Un pictor de talent și un poet înzestrat.
Acum, la final, îi întrebăm pe cititori. Ce vor să mai urmărească? Alte poeme ale invitatei noastre, alte tablouri, ori ambele ?
Concluzia? Suntem în fața unui adevărat diamant cu mai multe fațete strălucitoare.
În fața sa nu poți decât să îți scoți pălăria și să îi oferi un buchet de flori …
Multă sănătate tuturor!
Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 