De peste patru decenii și jumătate scriu despre creatorii dedicați trup și suflet armoniilor cromatice. Despre pictori care au atins deja culmea gloriei, până la oameni care trec în momentul de față prin dificila etapă a debutului.
Distinsa doamnă Elena Rad face parte din puținele cazuri în care primii pași sunt cei care dau consistență unui debut de mare succes!
Unul dintre secrete este fosta sa nobilă dedicare, cea de cadru didactic. Timpul petrecut în fața tinerilor, a privirilor lor în general pline de vitalitate, bucurie și entuziasm a reprezentat pentru Elena Rad o permanentă încărcare cu energie. Acest tezaur se vede acum, cu ochiul liber, în lucrările sale valoroase.
La Radio România Actualități se anunță că suntem în 4 mai, Ziua Mondială a Inimii. Deci, vă ofer astăzi un subiect care merge direct la …inimă.
Intră în scenă invitata noastră de astăzi, doamna Elena Rad.
-Vă rugăm să vă prezentați.
-Mă numesc Elena Rad și de curând, pictura este un refugiu, indiferent de starea mea.
În toamna fatidicului an douăzeci douăzeci (2020) începea o noua etapă în viața mea, cu care mă obișnuiam greu. Îmi lipseau elevii, activitățile și programul de la școală. Ca și când nu ar fi fost suficientă această ruptură a mea de la viața activă, profesionala, pandemia ne-a țintuit la propriu în casa. Într-un astfel de moment a început jocul meu cu culorile. Ascunsă fiind în casă, culorile de pe paletă au început să-mi lumineze ascunzișul și numai.
Nu mă așteptam ca vibrația culorilor să fie la fel de puternică pentru toată lumea (pentru unii, poate este chiar deloc), dar speram să vedem mai mult decât griul din alb și negru.
Absolventă fiind a Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Matematică și Informatică, cu multă rigurozitate, simțul măsurilor, vedeam totul în alb sau negru, corect sau incorect, totul sau nimic. Dar, de fapt, eram convinsă: „Culoarea e o problema de gust și sensibilitate. Frumosul e în ochii privitorului.”
– Cum a fost anul 2021 legat de arta dumneavoastră?
-De fapt, anul 2021 a fost anul inițierii mele în lumea frumoasa a picturii. Pânza a devenit ca și o foaie de hârtie pe care îmi scriu trăirile, bucuria sau tristețea. Pe fiecare pânză încerc să spun o poveste.
Gândindu-mă la ce a spus Michelangelo: „Două virtuți ar trebui să nu le pierdem niciodată: curajul de a ne înfrunta propriile slăbiciuni și puterea de a ne trăi propriile emoții.”, mi-am făcut curaj și deși pictam doar de câteva luni, mi-am expus lucrările în expoziții ale Asociației artiștilor plastici din Câmpia Turzii (a cărei membru sunt): „Nocturne”, „Zbor”, „Transparente”, „Eternul feminin”.
Am participat la expoziția ” Albastru” de la Galeria de artă Turda, la „Simfonia florala” de la Cluj Art din Cluj Napoca și la expoziția „Sa ne oprim o clipă pentru arta” de la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău.
De fapt, „m-am dezgolit” în fața oamenilor, așa, cu unele defecte, stângacii, lucrări mai puțin reușite, dar cu dorința de a transmite ceva.
– Ce visați pentru anul artistic 2022?
-Îmi doresc să fie totul firesc și natural, cu multă inspirație.
Pentru că omul învață toată viața, îmi doresc să studiez în continuare în domeniul artei, dar mai mult decât autodidact (cum o fac acum), astfel încât lucrările mele să fie valoroase, expresive, să ajungă la sufletul celor din jur, să-i bucure, să-i facă să vibreze.
-Mulțumim frumos. Să vedem acum și frumusețea tablourilor. Intrăm deci în…
GALERIA DE ARTĂ
Concluzia?
Ne aflăm în fața unui debut excepțional. Urăm invitatei noastre mult succes! În fața sa, un ultim gest
Și o semnătură,
Aristotel Bunescu
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 