ELENA ARSENIE, UN POET DE VALOARE, SE PREZINTĂ

În orașul Comarnic, județul Prahova, am întâlnit un poet foarte interesant. Este vorba despre Elena Arsenie.

Să o cunoaștem:

Vă rugăm să vă prezentați.

-Absolventă a Colegiului Nicolae Grigorescu, Câmpina, profil matematică-fizică, îndrăgostită de natură și de tot ce reprezintă frumusețea vieții.

-Când ați debutat?

 -Am debutat în poezie în anul 2017 cu un elogiu adus poeților.

Începând cu anul 2018, am fost publicată în diferite antologii, reviste pe suport de hârtie și reviste online, la editurile: Izvorul Cuvântului, Luceafărul din vale, Poezii pentru sufletul meu (Canada), Sintagme Codrene, Societatea culturală Apollon România, Olympiques Mondieux de Poésie și colaborez în continuare cu creațiile mele pentru îmbogățirea culturii naționale.

Cu diverse ocazii am participat la unele concursuri naționale și internaționale unde am obținut premii de excelență și chiar premiul 1 cu titlul Genial, la un concurs de poezie organizat în Montreal Canada.

-Care sunt poeții preferați?

-Poeții mei preferați au fost și vor rămâne inegalabilul Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, George Bacovia, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Vadim Tudor, Virgil Carianopol, Alexandru Macedonski, Edgar Allan Poe, Serghei Esenin și mulți alții.

Am o deosebită admirație pentru câțiva poeți contemporani pe care mă abțin să îi menționez, din simplul motiv de a nu omite pe cineva.

Compun doar în momentele în care am inspirație, iar în restul timpului mă relaxez pictând.

În viitorul apropiat intenționez să editez un volum cu poeziile scrise de-a lungul timpului.

Am un deosebit respect pentru persoanele creative din orice domeniu și mi-aș dori foarte mult să ni se alăture mai mulți tineri, pentru o mai bună îmbogățire a patrimoniului cultural.

Închei prin a vă mulțumi pentru onoarea și șansa pe care mi-o oferiți cu ocazia acestui interviu și vă urez mult succes în munca dumneavoastră!

Acum, să vedem câteva poeme

Lui Eminescu…

Am fost contemporani sau mi se pare?

Eu te cunosc! Mai mult, adeseori…

Mă chinuie această întrebare

Și caut un răspuns, printre ,,Scrisori”.

Mă regăsesc în versurile tale…

Dar câteodată-am stări de amnezie,

Uitând de mine când străbat agale…

,,Poveștile”…transpuse-n poezie.

Mă înfior când este lună plină

Și stelele îmi par doar mici scântei,

Când mă lipesc de-a nopților tulpină

Și simt aroma florilor de tei.

Noi am copilărit printre himere,

Dar tu, călăuzit de propriul vers,

Ai dezlegat a’ nopților mistere

Și ți-ai găsit un loc în Univers.

Cu tine-am petrecut copilăria,

Cu tine am făcut și primii pași…

,,Pe lângă plopii fără soț” iar bucuria

M-a însoțit printre ai tăi urmași.

De mic copil alerg printre poeme,

Sunt concurent în acest maraton.

Am început să scriu de la o vreme

Și mă semnez…,,un simplu epigon”!

Atâția ani lumină ne desparte…

Și-ntr-un târziu…trag inimii perdeaua,

Pătrund în Univers prin a ta carte

Și urmez drumul să ajung…,,La steaua”…

Mi-au fost și leac, mi-au fost și adăpost…

Am dus în spate fapte cât un munte

și mă opream ades, că oboseam…

nimeni nu îndrăznea să mă înfrunte

când greutatea-n versuri o puneam.

În versuri albe mi-am legat povestea,

târziu am înțeles că nu e crimă…

când muza îmi șoptea…,,La toate-acestea,

ar trebui să le găsești o rimă!”

Am scris povești și am făcut demersuri…

m-am rătăcit, dar n-am dat înapoi,

cu rime le-am legat, apoi, în versuri

pasul mi-a devenit mult mai vioi.

Scriam povești în stări de acalmie

chiar de credeam că nu au niciun rost,

dar am simțit…pe timp de pandemie

mi-au fost și leac, mi-au fost și adăpost.

Să nu mai scriu mi se părea firesc,

dar n-am putut, pentru c-adeseori,

când încercam din scris să mă opresc,

tăcerea mea îmi producea fiori.

Voi continua să scriu povești în versuri,

în care nu există loc de spații,

tăcerea mi-a plecat prin universuri,

lăsând în urma ei reverberații.

La margine de timp

Dac-aș găsi al timpului izvor

m-aș dezbrăca de tot ce mă constrânge,

aș lua cu mine numai un ulcior și aș pleca pe urmele de sânge…

Și răul răstignit prin mărăcini

când umbrele încep să se-nfiripe,

aș vrea, să pot, să-l scot din rădăcini

și în ulcior, doar picături de clipe…

Să îmi opresc din tot ce a fost timp.

Apoi, esența zilelor cu soare

Să o sădesc în răni de anotimp

Și să pornesc, din nou, de la izvoare.

Să mă-ntâlnesc cu zeii din Olimp,

Să ne conducă-n nopțile de mai

Printre cireși, la margine de timp…

Privighetori…la porțile de Rai.

Poeme nescrise

În vis…zburam ca pasărea măiastră,

Sădeam speranța prin ținuturi sumbre

Și-mi înfloreau, cu Luna la fereastră,

Muguri de stele pe tulpini de umbre.

În nopțile cu zboruri interzise,

Cu resemnare m-ascundeam în seri

Și te-așteptam cu brațele deschise…

Ca să ascunzi, în mine, primăveri.

Ce vis frumos, ce nopți înfloritoare…

Și ce miresme mă înconjurau,

Când, pe o rază, coborai din soare,

Dar visele, atunci, se tulburau

Și mă trezeam în zorii dimineții,

Iar gingășia ce-o trăiam în vise

Era un semn de început al vieții…

Din sufletul poemelor nescrise.

Fluturi

Despart lumina de-ntuneric

Și spațiul care se deschide

E un incubator de fluturi Adăpostiți în cristalide.

Ce-nvârt fuioare de mătase

Și împletesc din ele cnuturi,

Iar sfârcurile cu alice

Deschid vitralii unor fluturi.

Un roi agonizând frenetic, Avântul zborului înșală,

Luat de suflet în asediu,

Enoriaș în catedrală.

Și când lumina se revarsă,

Mor fluturii în agonie,

Iar cnuturile sparg vitralii

Într-un puseu de astenie.

Felicitări pentru tot. Pe curând!

Aristotel Bunescu

Publicitate

Un gând despre „ELENA ARSENIE, UN POET DE VALOARE, SE PREZINTĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s