Poate se întreabă cineva cum poate să fie un poet în antologie, încă de la primul său volum de versuri. Poate foarte bine dacă se vede clar că este un talent, dacă are viitor și dacă se citește cu mare plăcere încă din primele clipe, până la cea din urmă strofă.
Așa este cazul cu doamna Alexandru Mariana Adriana.
În plus de asta, se mai numește și Adriana, precum mama mea care m-a introdus în cultură, prin intermediul picturii. Apoi, am descoperit uimit poeții, muzicienii și așa mai departe.
Intră în scenă deci invitata noastră specială, doamna Alexandru Mariana Adriana.
-Vă rog să începeți prin a vă prezenta. Apoi să ne povestiți file de viață, dar și întâlnirea minunată cu armonia poetică. Vă ascultăm cu mare interes.
-Sunt onorată de invitația dumneavoastră!
Numele meu este Alexandru Mariana Adriana.
În anul 1974, la începutul iernii, Dumnezeu mi-a binecuvântat părinții cu o fetiță, prima născută a familiei, cu frumosul nume de Șotângă Mariana Adriana.
Mama m-a numit în ziua botezului Adela. Chiar dacă în certificatul de naștere eram Mariana-Adriana.
Pe întreg parcursul vieții, până în momentul de față, toți cei apropiați mi-e îmi spun Adela.
Gustul pentru literatură l-am moștenit de la tatăl meu, care și astăzi citește foarte mult.
Sunt căsătorită de 28 de ani și sunt mama a doi copii minunați, un băiat de 28 de ani, Marian, și o fată de 18 ani, Andreea.
Acum să revenim la poezie.
Mi-am descoperit acest “talent” la începutul acestui an.
N-aș fi crezut niciodată că sunt atât de bună la scris poezii, chiar dacă îmi place enorm să le citesc.
Îmi place in special să citesc poeziile marelui nostru poet Mihai Eminescu, dar îmi place și George Coșbuc, Tudor Arghezi și, mai ales, George Bacovia.
Nu am studii literare, am terminat un liceu tehnic și am făcut o școală post-liceală, dar și aceasta tot pe partea tehnică.
De la începutul acestui an am început să-mi aștern versurile pe hârtie. Cu pași mici, dar sigură pe iscusința mea, am început să-mi public poeziile pe Facebook.
Au fost mulți care m-au încurajat, dar am avut și apropiați care mi-au spus că îmi irosesc timpul.
Sunt mândră că nu am renunțat la visul meu.
Știu că acolo sus Dumnezeu mă veghează și-mi călăuzește pașii.
Multe dintre poeziile mele au la bază imaginile care m-au inspirat, la fel cum se poate vedea și pe pagina mea de Facebook.
La sfârșitul lunii septembrie, alături de editura Akakia, am reușit să public prima mea carte de poezii pe care am intitulat-o: „Călător prin gânduri”.
Poezia „Ușa” este preferata mea.
V-o las aici cu inima plină de recunoștință!
Ușa
În poezie am găsit,
O ușă ce a înțepenit,
Dar am deschis această ușă
Și-am scris ca o ghidușă
Cu un condei parcă vrăjit,
Tot ce mi-a fost hărăzit.
Am scris și bune, dar și rele,
Versuri care sunt a mele
Și vouă vi le arăt acum,
Sunt mândră că-s pe acest drum.
Eu ușa de nu descuiam,
În veci de poezie nu aflam.
În seara zilei de 1 august 2022, băiatul meu a cerut-o în căsătorie pe cea care îl va însoți în viață.
Pentru așa o zi importantă am scris poezia: „Jurământ”.
O las cu drag și sper să vă bucurați alături de noi.
Jurământ
Aseară pe înserat
Tu iubire mi-ai jurat.
Ne-am legat cu-n jurământ,
Al iubirii scump cuvânt.
De acum noi vom pleca
În doi lumea om cerca.
Nimic nu va fi prea greu,
Amândoi vom fi mereu.
Vei fi de acum al meu,
Pentru mine, ca un zeu.
Iar eu mandra ta zeiță,
Ce-ți va da mereu guriță.
Azi ne-am contopit iubirea,
Am aflat ce-i fericirea.
Tu al meu și eu a ta,
Nicicând noi nu om uita.
Ziua asta pentru noi,
Ne arată pași-n doi,
Cărări multe de umblat,
În lume de colindat.
Poezia în care mă regăsesc și cred că va fi apreciată de partea feminină este numită „Femeia”.
Să o savurați cu plăcere.
Femeia
Despre femei, ce să vă spun?
Că le iubesc ca un nebun?
E purul adevăr vă zic,
De n-ar fi ele am fi nimic.
Din prima zi pe-acest pământ
Femeia-i lucrul cel mai sfânt.
Din ea se naște omenirea
Și tot prin ea-ți găsești pieirea.
De la Adam și până azi,
De nu iubești femeia cazi
Într-o dizgrație totală
Ce poate să-ți fie fatală.
Femeia când este iubită
O vezi cât e de fericită.
În ochi poți să-i citești iubirea,
Iar vorba ei este ca mierea
Când de mâhnire ea-i cuprinsă,
Se-aseamănă c-o torță aprinsă.
În preajma ei daca-i ajuns,
De focul ei vei fi răpus.
Deci luați aminte dragilor,
Dați dragoste femeilor.
Voi înapoi nu veți primi,
Decât iubire și copii.
Copii ce-n lume vor răzbi
Și pe femei le vor iubi,
Ca mame ce pe ei îi cresc,
Surori care mereu zâmbesc.
Ca să-nțelegeți oameni buni,
Fără femei, am fi nebuni.
Am fi doar niște vertebrate
Fără iubiri adevărate.
Vă prețuiesc infinit! Mulțumesc pentru această oportunitate!
Concluzia?
Am aflat povestea minunată a unei doamne care după ce a realizat o frumoasă familie, a intrat cu mare succes în universul poeziei.
Așteptăm cu mare interes și următoarele sale volume. Simțim că are mare potențial, iar viitorul său este larg deschis, luminos, drept înainte spre notorietate.
Multă sănătate poetei și familiei sale.
Numai bine și frumos tuturor!
Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 