ANTOLOGIA POEȚILOR / Liliana Mitria ne conduce până la stele în universul literelor

Doamna Liliana Mitria

Motto: ,,Am sculptat un drum până la stele, spintecând veșnicia…”  Liliana Mitria

Nu au apărut încă zorii când am început să meșteresc la acest articol. Suntem în 27 Brumărel, anul de grație 2022. Peste ceva timp voi putea rosti și eu ,,Buni zori!”, așa cum făcea poetul Lucian Avramescu, un prieten aparte și un coleg valoros, în ziarul la care am lucrat aproape o viață.

La 27 octombrie, dar anul 1938, a fost inaugurată la Târgu Jiu sculptura Coloana fără sfârșit, sau Coloana Infinitului semnată de Constantin Brâncuși.

Prin urmare, trebuie să mă gândesc astăzi la un subiect înălțător. Dacă am început cu poeții, vă propun să continuăm tot cu ei, artiștii unici care ne duc cu gândul în infinite și nebănuite dimensiuni, trăiri și teme dintre cele mai interesante.

Invitata noastră specială de astăzi este distinsa doamnă Liliana Mitria, profesor de limba și literatura română, poet valoros descoperit în urmă cu foarte puțin timp. Veți avea și dumneavoastră, onorabili cititori, ocazia să citiți câteva dintre versurile sale, în cadrul următorului dialog:

– Pentru început, vă rog să vă prezentați, evident pentru cei care nu vă cunosc.

-Pentru cei care mă cunosc deja, dar și pentru cei care nu au avut încă prilejul, voi începe printr-o simplă introducere. Numele meu este Liliana Mitria, am 49 de ani și m-am născut în București. Rădăcinile mele, însă, sunt mult mai adânci, întrucât tatăl meu este, “de fel” (cum îi place însuși să se autointituleze), din județul Olt. Este ceea ce, pe alocuri, configurează și felul meu de a fi – iute, vulcanică, vorbăreață. Sunt profesor de limba și literatura română și îmi iubesc enorm profesia. Încă din anii de liceu (am absolvit Colegiul Național “Ion Creangă”, din București) am cochetat cu scrisul – marea mea dragoste. Iar participările la Olimpiada de Limba și Literatura Română, dar și rezultatele obținute, pe măsura muncii mele, m-au determinat să continui acest proces anevoios și frumos, deopotrivă. Apoi, a urmat o pauză…de vreo 25 de ani…Nu a trecut mult timp de când această pasiune mocnită s-a reaprins, astfel că, grație universului virtual, dar și prietenilor din acest spațiu (și nu numai), scrisul a redevenit o îndeletnicire aproape zilnică. Așa m-am reîntors la marea mea dragoste și cea dintâi, pe care, de fapt, nu am părăsit-o niciodată, doar un timp… cât m-am mai “odihnit”…

– Cum a fost întâlnirea dvs cu poezia ?

-M-am întâlnit prima dată cu poezia la vârsta de 5 ani. E o poveste în poveste! Am fost crescută de bunica maternă, care a și locuit cu noi până a plecat la cele veșnice…în Marele Dincolo. Mi-aduc aminte cu drag și dor de bunica…o femeie micuță de statură, cu un păr negru, care și-a păstrat reflexele de indigo până la ultima suflare, și mai ales foarte vrednică. Treburile gospodărești le făcea cu multă dăruire. Dincolo de aceste preocupări, bunica și-a exprimat dintotdeauna afecțiunea profundă față de poezia eminesciană. Tot recitând “Luceafărul”, versurile au rezonat cu trăirile mele inocente și mi-am dorit să devin “o prea frumoasă fată”, “din rude mari, împărătești”…așa a început povestea: “A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată”.

– Ce poezii ați scris până acum și unde?

– Până în momentul de față, am scris și rescris destule poezii…bineînțeles, depinde de stare, de emoție, de gând, de anotimp…ceea ce constituie, însă, o certitudine este nevoia de a scrie POEZIE. Mă cert adeseori cu Timpul, apoi devenim cei mai buni prieteni – un aliat de nădejde, îl invoc pe Dumnezeu în fiecare zi și simt – la propriu – că îmi răspunde, iar iubirea o cânt în felul meu, accesând în secret sertarul cu Fericire și, poate cel mai important dintre toate, sunt ca o carte deschisă în fața Universului. Așa iau naștere creațiile mele…din infinit și tot Acolo se întorc…

– Vă rugăm să ne prezentați trei poeme semnate de dvs.

-Este o “sarcină” extrem de dificilă…e ca și cum o mamă trebuie să aleagă doar unul dintre copii…eu, totuși, voi face o alegere aleatorie, ținând ochii închiși, dar și implorând divinitatea să aleagă în locul meu. Concluziile le trageți dumneavoastră la final! Iată ce a vrut destinul pentru mine și pentru cei care vor citi aceste rânduri:

1. Umbra

Am sculptat un drum până la stele,

spintecând veșnicia…

Am sperat că pot atinge visele dumnezeiești,

dar m-am trezit rob în temniță,

căci am avut cutezanța

de a naviga corabia

care sparge valurile întunericului,

dincolo de infinit…

Buimacă, mă sprijin în toiag,

scormonind norii,

râzând la lună.

Mi-am urzit cuvinte din alb și negru,

fără să știu că ele sunt o ispită.

Sleită de puteri, am ajuns la finalul călătoriei,

Pierzându-mă în umbra timpului.

2. Auto-pastel

Amurgul copilăriei a răsărit

dincolo de cuvinte…

Strâng în brațe mii de gânduri

și amintirea unui scâncet…

Caut timpul printre bătrânele fotografii

străbătute de chipuri goale.

Mi-aș împrospăta memoria,

însă orologiul, cândva tăcut,

mă zoreşte să-mi deschid sufletul

și să cotrobăi prin cronici risipe,

în care se pierd duhurile nopții.

Plutind printre aburii dezmorțiți de vreme,

Scânteiez un vechi descântec,

iau chip de primăvară

și mă nasc floare de iasomie

sub surâsul soarelui de mai.

3. Fabrica de iluzii

Dimineață…

sorb din cafeaua

cu valoare adăugată.

Răsfoiesc ziarul

nins de ciocolată.

Născocesc cuvinte

dintr-o cană fierbinte –

schelete poetice

apologetice…

Vremea nu ține cont de pretenții,

ci mizează pe subvenții…

de la soare.

Trecătorii merg în convulsii,

au nevoie de transfuzii

spirituale…

Nimeniul creează confuzii…

Ce mai fabrică de iluzii!

– Impresionant. Felicitări! Continuăm cu întrebările. Ce poeți români vă plac?

-Da, iarăși m-ați pus în dificultate. Pentru mine fiecare poet este un Creator…evident de rang II, după Dumnezeu Atotputernicul. Dar, cu permisiunea dumneavoastră m-aș opri la Mihai Eminescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Mi-ar plăcea ca peste ani, critica literară să observe în modestele mele creații esențe izvorâte din operele înaintașilor – într-o formulă autentică, evident! Mai exact, de la Eminescu – nelimitatul combinării cuvintelor, de la Bacovia – tușele obsedante ale tonurilor, de la Blaga – proiecția reflexivă, de la Nichita, filosofia lirică, de la Sorescu – spiritul ludic.

– Dar de peste hotare?

– Dacă ar fi să aleg un poet de peste hotare, cu siguranță m-aș opri la Edgar Allan Poe, deși, fără falsă modestie, poezia românească este inegalabilă. Prin urmare, nu voi zăbovi prea mult timp pe meleaguri străine. Dar pentru că tot a venit vorba, aș aminti un titlu tare drag sufletului meu și care nu a mai egalat în valoare (este strict o părere personal!) nicio altă operă din literatura universală. Mă refer aici la nimeni alta decât Margaret Mitchell și unicul său roman, “Pe aripile vântului” – o scriere magnifică despre iubire si pierdere, o carte a tuturor timpurilor în care pulsează însăși Viața…

– Cum a început 2022 pentru poezia dvs?

-Anul 2022 s-a dovedit un an fructuos, un an preaplin, care mi-a adus o confirmare a trudei mele scriitoricești. Am câștigat primul premiu din cariera literară, încă în “fașă”. Este vorba de Concursul literar internațional “Nicomah”, ediția a III-a, încununat cu volumul “Cartea premianților”, în care apar și poeziile mele.

Totodată, Diploma de merit pentru participarea literară deosebită în cadrul Evenimentului de creație poetică “Scrisoare de toamnă”, inițiat de poeta contemporană Dunia Pălăngeanu, nu a putut decât să mă onoreze și să-mi însenizeze “trecerea” către o lume artistică mai bună și mai curată spiritual. În fond, nu sunt în competiție decât cu mine însămi.

– Ce visați pentru finalul anului 2022, dar și pentru următorii ani?

-Vise și visuri/ în carte fac pereche…Îmi doresc și vă doresc să trăim zile senine, în sănătate, bucurie, pace lăuntrică și în lumea dimprejur, sub aura condeiului inspirațional!

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea culturală, lumea în general?

– Lumea – un cuvânt relativ…lumea sunt eu, lumea suntem noi…câtă relativitate!!! Mi-ar fi pe plac ca acea fărâmă de cultură să ne coloreze sufletele și viețile. Poezia este mai mult decât o comunicare de atitudini, gânduri și sentimente – este mărturisirea unei conștiințe colective, care transpune prin imagine lumea și societatea, viața și moartea, timpul și spațiul, iubirea și ura, adevărul și minciuna, eternitatea și efemeritatea, omul și divinitatea.

– Vă mulțumim frumos pentru răspunsuri. La final, vă rugăm să transmiteți un gând celor care vă susțin și vă urmăresc necondiționat în realitate, dar și în spațiul virtual.

Cred că este important în viață să câștigi, dar la fel de important este să înveți să pierzi.

De-a lungul vieții, am experimentat ambele “conjugări”, dar am mers mai departe, conștientă de misiunea mea pe acest Pământ. Prin urmare, dragi cititori (stimați este un cuvânt mult prea formal!), nu uitați de vise și nici de visuri…se pot împlini grație cuvântului. Deci la cât mai multe cărți citite și la cât mai multe vieți trăite!!

În încheiere, aș vrea să îi mulțumesc mamei – îngerul meu păzitor, de asemenea, mulțumesc Providenței care mi-a arătat omnipotența Cuvântului, mulțumesc familiei care m-a susținut (și o face în continuare) necondiționat, mulțumesc prietenilor pentru încrederea acordată și, nu în ultimul rând, mulțumesc cititorilor mei fideli, dar și dumneavoastră, întrucât cu toții ați considerat că pot să-mi depășesc limitele și să fac parte din acest minunat univers al literelor!

Mulțumim frumos!

Concluzia?

În minunatul univers al literelor am avut astăzi un ghid competent. Nu numai un profesor respectat, dar și un poet înzestrat. Rimă involuntară. Un autor ce se citește cu mare plăcere. Visez la ziua în care voi ține în mână o carte cu numele Liliana Mitria pe copertă.

Încep să citesc primul poem, al doilea, al treilea și tot așa, încântat, până la ultimul. Apoi, voi căuta alte și alte poeme ale sale. Felicitări autorului, numai bine pentru doamna profesoară, pentru familia sa. Pentru cititori și …restul lumii.

Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s