Doamna Maria Mare despre ,,cel mai frumos dar din UNIVERS,,

Distinsa doamnă MARIA MARE

   Redacția noastră anunță deschiderea unui serial de câteva dialoguri cu distinsa doamnă Maria Mare.

  Mă refer la distinsa doamnă MARIA MARE, cunoscută de Facebook drept Nony Monica – Maria Mare. După ce am evocat laturile sale strălucitoare de poet valoros și pictor talentat, astăzi vom descoperi marele povestitor al acestei personalități.

Vom începe cu cele mai frumoase amintiri din viața noastră, cele despre bunici. Veți avea șansa să citiți rânduri emoțlionante despre bunicul invitatei noastre speciale, Domnul CODRESCU GHEORGHE.

   -Prima dată vreau să vă mulțumesc pentru deschiderea permanentă la dialog și acum trecem la prima întrebare.  Ce ne spuneți despre …bunici?  

-Am avut cel mai bun si special bunic. Toata viata mi-a fost marcata de extraordinara indrumare, pe care am avut norocul si onoarea sa o primesc!

Bunicul din partea tatalui, se numea CODRESCU GHEORGHE, Dnul GICA, cum ii spuneau prietenii si cunostintele. S-a nascut la 11 Aprilie 1915, in localitatea Popesti, judetul Iasi. A fost al 5 lea copil al familiei Codrescu, mai avand doua surori si doi frati. Povestea de viata a bunicului, a fost ,,umpluta,, cu toate trairile posibile ….de la extaz la drama. Cel mai frumos lucru din copilaria sa, a fost bunica din partea mamei care era asa de buna ,,ca o paine calda si ne vorbea asa dulce si frumos , ca nu te saturai ascultand-o,, – citat din memoriile bunicului. La varsta de 5 ani, bunicul a ramas orfan de mama, aceasta murit dup ace si-a intampinat sotul la gara , venind din primul razboi Mondial (fiind iarna, a mers la gara Podul -Iloaie cu sania trasa de un cal. La plecare spre casa sub pod, era o haita de lupi care omorau un junc, calul s-a speriat si in fuga lui, strabunica a fost aruncata cu pieptul in teapa saniei….dupa 4 zile de agonie a plecat intr-o lume mai buna.)

In anul 1921, bunicul si fratii sau au fost anuntati de tata, ca a fost numit in ,,Comisia de impropietarire pentru Muntenia,, si va pleca la Bucuresti unde va lucre in cadrul Directiei Cadastrale.

A renuntat la propietatile din judetul Iasi si a primit in schimb 3 ha de teren, in comuna Tunari, satul Pipera. In anul 1922,  strabunicul s-a intors acasa si si-a luat cei trei fii si o fata, sora bunicului Eugenia, iar Sofica , sora cea mare ramand in casa din Popesti pentru totdeauna. Copilaria bunicului a inceput in Pipera, urmand cursurile scolii ,,ANDRONACHE,, facuta de boierul Andronache. Bunicul imi povestea cu seninatate de dascalul sau numit Apostolescu, care era un dascal foarte sever, si pe cei care nu invatau ii pedepsa cu ,,statul in genunchi, pe boabe de porumb, o jumatate de ora,,.Dupa 3 luni de la venirea bunicului in Bucuresti, tatal sau le-a facut cunostinta cu viitoarea sotie, cea care va deveni mama vitrega a bunicului. Familia a ,,crescut,, cu inca doi frati. Au avut cea mai grea copilarie din acele vremuri, prin faptul ca mama vitrega pe cei 4 copii ai sotului, ii punea la cele mai grele munci, primeau mancare cu portia si nu primeau nici un ban pentru nevoi personale. Cei 4 frati nu i- au spus tatalui niciodata despre aceste traume….au vrut ca tatăl lor sa fie fericit si sa nu-si faca probleme din cauza lor. Bunicul a avut o ambitie extraordinara, sa invete singur si sa faca cei placea foarte mult – agronomie. In anul 1926, sora bunicului Eugenia, a primit o bursa la o scoala superioara de menaj, condusa si patronata de Dna BALS, faimosi boieri din vreme aceea, dna Bals implicandu-se foarte mult in ,,scolarizarea,, fetelor de la tara, pentru a invata cum se ,,conduce,, o gospodarie.In anul 1927, bunicul termina 4 clase primare cu media 9,30 si a fost inscris sa dea examen la scoala Horticola din Dragomirestii din Vale. A intrat pe locul 6 cu media 8,20 din 53 de admisi. In anul 1931 bunicul termina scoala cu media 8.90, medie care i-a permis sa intre la facultatea Horticola , astazi Facultatea de Agronomie, fara examen. Taxa anuala pentru studii era la acea vreme de 10.800 lei, o suma destul de mare, initial tatal promitandu-i ca va face toate eforturile sa-i plateasca taxa, ca bunicul sa-si vada visul cu ochii.,,Dar norocul meu nu a fost decat un an, ca tata nu a mai putut achita taxele,, – citat bunicu. Criza politica si economica care a inceput in anul 1934 – 1935, a schimbat radical ,,drumurile bunicului. In anul 1935 ajunge la Dragasani, judetu Valcea, unde a fost trimis de tatal sau, pentru a lucre la inventarierea unor terenuri cultivate cu vita de vie, din propietatea lui Marin Ilinca si a doctorului Rosescu, cei care il imprumutasera pe tatal bunicului cu bani, si acesta nu a mai putut platii dobanziile. In anul 1936, bunicul o cunoaste pe bunica -Maria, care terminase Liceul de Maici de la Craiova , locuind cu parintii ( destul de in varsta) care avea o fabrica de paine si un magazine de desfacere numite ,,WELK,, dupa numele tatalui bunicii, acesta fiind de origine germana. Dupa putin timp, bunicul o va cere pe bunica in casatorie, si vor fi impreuna doar pana in anul 1937, cand bunicul a primit ,,ordin,, sa se prezinte la Batalionul 2 schiori din Regimentul 8, avand sediul la Cernauti. Doar 3 zile a avut bunicul ,,permisiunea,, de a pleca acasa pentru botezul unicului sau fiu. Asa a inceput inca o etapa tragica in viata bunicului…inceperea razboiului, frontal, prizonierat, etc. La intoarcerea din razboi, a ramas incremenit de durere cand nu si- a mai gasit casa, sotia, fiul…..toate ,,disparusera,,. Faptul ca a fost declarant ,,disparut,, dupa primul an de razboi, bunica ramand fara parinti, acestia decedand foarte repede dupa plecarea bunicului, a pus totul in vanzare si s-a mutat in orasul Sinaia impreuna cu fiul sau( tatal meu) si angajandu-se ca asistenta medicala la Sanatoriul de la Moroieni, jud Dambovita. Aceasta ,,ruptura,, de casa pentru bunicu a fost zdrobitor,,,neputand accepta acest lucru si inaintand actele de divort. A tinut o legatura foarte stransa si corecta cu bunica si s-au ocupat foarte mult de educatia fiului lor. Peste multi ani bunicul s-a recasatorit cu o doamna, care nu a avut copii, dar nici nu a acceptat sa-l vada pe fiul bunicului. In viata bunicului, s-au tot ,,repetat,, niste lectii venite din partea celor dragi. Toata viata insa, a vrut sa fie cel mai bun in tot cee ace a facut, a fost un barbat elegant, stilat, educat, A citit foarte mult din literature romana, avnd destule carti imbricate in piele in biblioteca sa, destul de modesta de altfel. A avut prieteni minunati, cu care mergea la vanatoare, faceau intalniri perioadice sa joace sah sau sa asculte muzica veche. A fost omul pe care am deschis ochii si am auzit cel mai frumos glas din lume. A fost cel care mi-a aratat care sunt cele mai drepte drumuri in viata: corectitudinea, adevarul, stiinta de carte, iubirea de frumos.Am fost cea mai norocoasa fiinta, ca l- am cunoscut si l-am iubit. Este prezent mereu in gandurile mele si de multe ori am senzatia ca vorbeste cu mine. Cel mai frumos dar pe care l-am primit din partea dumnealui a fost acel acrton panzat de 30/40 si culorile de ulei. Primul meu tablou numit ,,Carciumarese,, va fi zestrea mea pentru copilul meu si nepoti….cel mai frumos dar din UNIVERS.

Bunicul a vrut sa-si lase trairile si gandurile scrise intr-un jurnal…..am ,,mostenit,, doar unul dintre ele , care se terimna la plecarea dumnealui pe front. A plecat intr-o lume mai buna, pe 29 Martie 1999.

Va multumesc foarte mult, domnule Bunescu….am retrait toate aceste amintiri cu o emotie extraordinara….paraca imi era ,,frica,, sa nu uit ceva important, sa nu-l supar pe bunicul. Iată și câteva scrisori ….

Fotografii din activitatea bunicului…

Cu sora la București

Mai pun aici primul meu CEC de econimii făcut de bunicul pe numele meu.

Va multumesc pentru aceasta mare oprtunitate sa va imartasec din viata ,,eroului meu,,. Cu stima!

–Mulțumesc frumos pentru această mărturisire. O să vă scriu și eu cateva randuri despre bunica mea, poeta Ottilia Zimbatu. Scria poezii cu fiecare ocazie specială. Poezii erau și scrisorile ei pentru noi de multe ori. Mai păstrez și eu de la ea, precum dumneavoastră de la bunicul, foi îngălbenite de vreme, dar acoperite cu aurul celor mai frumoase amintiri.

Mulțumesc din nou pentru acest dialog emoționant nu numai pentru dumneavoastră, dar și pentru mine, pentru onorabilii cititori.

Numai bine și frumos tuturor !

Aristotel Bunescu

Publicitate