Doamna ANA-MARIA SOTIR semnează superbe poeme despre toamnă, Dunăre și Maramureș

Doamna ANA-MARIA SOTIR cu gândul la toamnă

Motto:

„Poezia este muzica sufletului” Voltaire

Încep aceste rânduri pe 13 noiembrie, anul de grație 2021, adică în Ziua Mondială a Amabilității, a Bunăvoinței. Suntem îndemnați de calendarul internațional să fim amabili cu semenii din jurul nostru, ori din depărtare.

Contrar obiceiului și firii mele, astăzi nu voi fi amabil, pentru simplul motiv că nu este necesar. Voi scrie doar realitate în legătură cu invitatul nostru special de astăzi. Distinsa doamnă ANA-MARIA SOTIR. Un poet de valoare reală, în universul căruia revin mereu cu plăcere nedisimulată. Pentru a descoperi noi și noi poeme.

Atenția mărită deci, onorabili cititori! 3, 2, 1 start! Începem întrebările și răspunsurile.

-Valurile Dunării. O melodie celebră, dar și un film aparte produs de români. La rândul dumneavoastră ați evocat marele fluviu în versuri. Pentru ce ați ales acest subiect ?

-Cu ani în urmă, în preambulul unei vacanțe prin țările balcanice, am făcut un popas de 2 zile la Cazanele Dunării și admirând spectacolul oferit de această zonă turistică, în timp ce ochii îmi erau vrăjiți de statuia lui Decebal și fredonam: „Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere”, am simțit că mi se aprinde în suflet dorința de a scrie o poezie despre bătrânul fluviu, pilon definitoriu al existenței mele, fiind născută și stabilită la Fetești, oraș aflat pe malul stâng al brațului Borcea al Dunării.

În plus, în copilărie îmi plăcea să îmi petrec vacanțele la bunicii mei din frumoasa comună Borcea, din județul Călărași, pe meleagurile străbătute tot de Dunăre, ce a devenit astfel, mesagerul gândurilor mele.

-Care este poezia dumneavoastră dedicată Dunării ?

SPUNE-MI, DUNĂRE!

Spune-mi, Dunăre bătrână,

Câte ți-au ieșit în cale,

Când din rodnica țărână

Ai pornit pe drum, la vale?

Câtor stirpe și credințe

Le-ai pecetluit destinul

Și le-ai nimicit semințe,

Îngropându-le suspinul?

Și ce patimi te apasă,

Când în goana ta prin lume

Curgerea îți este casă,

Umbletul îți este nume?

Și domnești fără-ncetare,

Îndemnând vrăjite valuri

Din abisuri milenare

Până dincolo de maluri?

Apelor le ești regină,

Neamurilor o mândrie,

Matca ta mi-e rădăcină,

Veșnicindu-mă de glie.

Iar talazurile tale,

Spune-mi, Dunăre bogată

Ce dor toarnă în pocale

Din Danubius de-altădată?

-Am primit cu bucurie, vestea apariției numelui dumneavoastră, dar și a unor poeme pe care le semnați în Antologia ,,Pe urmele lui Goga. Ați mai participat și la alte antologii literare în ultima perioadă? Ce inseamnă pentru un poet aparitia versurilor lui in versiune tipărită?

-Da, am participat și la alte antologii literare, aflate în pregătire, dintre care menționez: Tradiții și obiceiuri romănești, antologia grupului internațional literar artistic Pe urmele lui Goga, coordonator Camelia Vlăsceanu, Antologia de poezie contemporană a cenaclului Simfonia cuvintelor, coordonator Ana Văcărașu, Antologia aniversară a cenaclului Stele Căzătoare, coordonator Doina Moritz și antologiile cenaclului Luceafărul din Vale: Vlăstare eminesciene, Columna iubirilor eterne și Poeme pentru mama, coordonator Kessy Ellys Nycollas.

Pentru mine, ca slujitor al condeiului și filolog prin formație, cărțile mele sunt copiii mei, iar antologiile la care particip reprezintă o parte din sufletul meu.

-Astfel, ele pleacă în lume să fie gustate, citite și recitite de admiratorii poemelor.

Cum se simte un poet cand știe ca va fi cunoscut la mari distante in spatiu, dar și in timp, cartea fiind pastrata și recitita apoi , de alte și alte generații ?

-„Poezia este muzica sufletului,” astfel o numea Votaire, iar eu consider că prin intermediul versurilor orice trăire devine nemuritoare în clipa în care este așternută între copertele unei cărți și atinge coarda cea mai sensibilă a sufletului cititorului, pentru că acolo nu se găsesc doar slove și stihuri, ci o întreagă lume. Bucuria este profundă la găndul că alte generații se vor identifica poate și ele, cu noianul de sentimente pe care autorul le-a contopit în paginile cărților sale.

– Ce poeme sunt cuprinse acolo ?

-La aceste antologii literare am participat cu poezii pe teme diverse, încercând de fiecare dată să aleg cele mai îndrăgite poezii de către cititorii mei.

– Să alegem unul și pentru actualul articol … Pe care il propuneți ?

-Pentru acest articol aleg MARAMURES, o poezie veselă, scrisă cu sufletul, pentru oamenii dragi, întâlniți pe meleagurile de acolo.

MARAMUREȘ

Umblai țara-n lung și-n lat,

Loc mai mândru n-am aflat

Și nici oameni mai voioși,

De noi oaspeți bucuroși.

Maramureș mult iubit

Ești meleag blagoslovit

Oamenii au mult umor,

Te topești de hazul lor.

Cimitir ca în povești

Doar la Săpânța găsești

Și biserici ca din rai

Vei afla doar pe-al lor plai.

Iar la Sighet de sosești

Cu trecutul te-ntâlnești,

Timpul parcă stă pe loc

Ca-ntr-o vrajă, ca-ntr-un joc.

Un’ se pune harta-n cui

E dorința orișicui

Să ajungă într-o zi

Și să poată reveni.

Iar peisajul e un vis,

Ce nu poate fi descris

Și oriunde vei privi

Frumuseți vei întâlni.

Lacuri și mori țărănești,

Peșteri, parcuri pitorești

Mocănița- unicat,

Turnuri, tot ce ai visat.

Festivaluri și serbări:

Faima peste mări și țări

Maramureș, plai vestit,

De toți oamenii iubit!

– A venit, a venit toamna, Acopera-mi inima cu ceva, Cu umbra unui copac sau mai bine Sau mai bine cu umbra ta. Iată niște cuvinte care au făcut și fac istorie pentru romani. Prin ce versuri și fotografii celebrați dumneavoastră toamna ?

-Toamna este „regina balului”, cum am numit-o într-una din poeziile mele, fiind cea mai bogată dintre cele patru „fiice” ale anului, unică prin explozia de culori și prin roadele pe care ni le aduce în dar.

Iată și câteva dintre versurile pe care i le-am dedicat în limba română și în limba franceză:

PRIN FRUNZE CA DE CHIHLIMBAR

Prin frunze ca de chihlimbar

Câte o rază se strecoară.

E semn că-i toamna la hotar

Cu dulcea-nmiresmata vară.

Adie vântul tânguios

Prin frunze ca de chihlimbar,

Pe când răpciune e voios

Că vine-n locul lui gustar.

Din brumărel până-n brumar

E plin de roade prin livezi.

Prin frunze ca de chihlimbar

E toamnă cât cu ochii vezi.

În strai de ambră ce lumină

Prin văi cu susur de cleștar,

Semeața toamnă e regină

Prin frunze ca de chihlimbar.

TĂRÂM IUBIT

Se-așterne iar covorul de aramă

Și frunzele foșnesc autumnal,

Coroane ruginii, ca într-o ramă

Desăvârșesc tabloul vesperal.

În strai de chihlimbar se-mbracă zarea,

Topindu-se în mândrul asfințit

Și inima-mi tresaltă de chemarea

Pădurii mele dragi, tărâm iubit.

Și parcă-i văd cărările-nverzite

Și parc-aud cântările de dor…

Acum sunt toate goi și pribegite

De nu mai recunosc al ei decor.

Doar Dunărea mai curge-ncet la vale,

Vegheată blând de astrul de opal,

Ce-i luminează umbletul în cale,

Pân’ce-o sărută soarele pe mal.

Iar salcia m-așteaptă-ngălbenită

La capătul pădurii de stejar.

Tărâm iubit, cu frunza ofilită,

Îmi dai fiori, în luna lui brumar !

TOAMNA

Anotimp plin de culoare,

Ca un pictor iscusit,

Toamna picură splendoare

În peisajul pustiit.

Frunze veștede coboară

Din copacii triști și goi,

Ca -ntr-un dans ce te-nfioară

Și se-aștern peste zăvoi.

Ca o searbadă suflare,

Se aude-neîncetat

Vântul nemilos ce-apare

Și atunci când nu-i chemat.

Și natura o-mpietrește,

Totul pare amorțit,

Când viclean se năpustește

Peste codru-ngălbenit.

Niciun glas, nicio cântare

În frunzișul ruginiu

Si-n văzduh în preschimbare:

Roșiatic-maroniu.

CAFÉ D’AUTOMNE

Café d’automne, amer comme le silence

Après l’orage qui a troublé mon âme,

L’été a pris déjà de longues vacances.

Pourquoi pars -tu en hâte, notre belle dame?

Fenêtre close, café d’automne amer

Et la pluie qui tombe d’hier partout,

Les pauvres rossignols qui s’éloignèrent

Tandis qu’on écouta leur chant si doux.

Feuilles d’ambre dans les arbres prisonniers

Du mauvais temps qui se proclame le roi

Dans la forêt qui semble dépouillée.

Mon doux été, comme j’ai besoin de toi!

Și cu aceste versuri ce poartă-n ele dorul de anotimpul meu preferat, fiind născută vara,

când înfloresc macii, cum îmi place să spun mereu, închei grupajul de poezii dedicate

anotimpului în care ne aflăm. Mai multe versuri despre toamnă găsiți în cărțile mele:

Saison No.5, Petale de suflet și Prin livada zânelor.

Gânduri bune tuturor!

-Mulțumesc frumos pentru tot!

Concluzia?

Am redescoperit noi și noi valențe ale unui univers poetic seducător. Citește omul și nu se satură. Apoi întreabă plin de curiozitate firească. Frumos, dar unde mai găsim noi să citim alte poeme ale doamnei ANA-MARIA SOTIR? Dacă faceți investigații prin cărțile publicate deja, fie pe pagina sa de Facebook, fie prin antologiile amintite cu câteva rânduri mai sus veți avea satisfacția să vedeți alte poeme ale acestei autoare. Vă dorim mult succes în aceste căutări!

Numai bine și frumos tuturor!

Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s