ELENA – ISABELA MUNTEANU, un pictor de valoare, explică fenomenele cu care se confruntă creatorii de tablouri

Am publicat în acest spațiu, în ultima perioadă de timp, mai multe dialoguri de prezentare a unor pictori cu stiluri și valori diferite.

Astăzi, revenim la distinsa doamnă  ELENA – ISABELA MUNTEANU, un pictor de certă valoare, pentru a vedea care sunt și cum se pot soluționa problemele numeroase cu care se confruntă creatorii de tablouri. Fie că sunt oameni care au atins pragul notorietății, fie că sunt pe diferite trepte de afirmare.

-În general, artiștii plastici se pot susține din vânzările lucrărilor ?

-Mai mult sau mai puțin, dar nu în totalitate, cel puțin nu în România actuală. Spun acest lucru deoarece cred că situația diferă de la un caz la altul. Depinde și de cât de mult este cunoscut artistul, atât în țară, cât și peste hotare, de cât de mult a știut sau a putut să se promoveze el. Dacă înainte au existat artiști care nu au vândut mare lucru în timpul vieții, iar celebritatea a venit, din păcate, abia după trecerea lor în neființă, acum este îmbucurător faptul că odată cu diversificarea mijloacelor de comunicare, artiștii pot deveni, cel puțin, mai vizibili.

Nu știu dacă în România putem vorbi de o adevărată „piață” a operelor de artă, dar știu că există mulți români dispuși să cumpere mai degrabă un tablou de serie, din supermarchet, decât unul ieșit din mâinile unui artist. De aceea artiștii care nu activează și în alte domenii se văd adesea nevoiți să desfășoare, pentru a se susține financiar, activități complementare.

-Ce credeți că trebuie făcut pentru stimularea artiștilor plastici în general?

-Multe lucruri, dar mă voi limita aici la cele mai stringente, începând cu educarea gustului estetic al copiilor și cultivarea cu adevărat a laturii artistice în școli în general, nu numai în cele vocaționale, oferind educației plastice „greutatea” necesară pentru a contrabalansa ponderea disciplinelor pur teoretice, utile și ele, dar de care se face uneori abuz din pricina importanței examenelor naționale. Acești copii vor fi mai târziu viitorii posibili artiști sau cumpărători de opere de artă. Putem vorbi apoi de multiplicarea spațiilor expoziționale și a unor locații unde artiștii plastici să se poată cunoaște, întâlni, discuta, schimba impresii în cadrul unor cluburi sau cu ocazia a diferite evenimente.

– Sunt suficiente spații de expunere, evenimentele expoziționale ? Cam ce ritmicitatea ar trebui să aibă în general?

-Nu știu dacă se poate emite o regulă în ceea ce privește numărul spațiilor de expunere sau ritmicitatea evenimentelor expoziționale. Cert este că ar trebui să existe mai mare deschidere a reprezentaților tuturor instituțiilor / locațiilor  publice sau culturale capabile să găzduiască astfel de evenimente, astfel încât să ofere cât mai multor artiști plastici posibilitatea de a-și expune lucrările, fără a se încurca în ițele dese ale birocrației.

-Pregătirea dumneavoastră profesională în ce fel a ajutat la evoluția în arta plastică? A cultivat sensibilitatea, prin ea ați cunoscut psihologia oamenilor?

-Cred că fiecare artist este unic și reprezintă suma experiențelor pe care le-a trăit, inclusiv cele din sfera profesională.  Am absolvit Facultatea de Litere, iar pregătirea de filolog mi-a oferit și ea posibilitatea de a-mi cultiva sensibilitatea și imaginația. Mai târziu am avut posibilitatea să studiez pictura, apoi grafica, la Școala populară. Cât privește psihologia oamenilor, fiind profesor, interacțiunea cu diverse caractere și personalități este inerentă. Consider că psihologia se învață  din teorie, dar și din practică, iar un om desăvârșit nu se oprește niciodată din a învăța, Uneori dă lecții, alteori el este cel care învață. Se spune, de altfel, că nimic nu este întâmplător în viață. Eu aș nuanța puțin această zicală spunând că nici o întâlnire nu este pur întâmplătoare, doar că nu ne oferim întotdeauna răgazul necesar de a ne analiza atent experiențele.

-În general, au fost mai multe lucrări oferite cadou de dumneavoastră, ori mai multe au fost vândute?

-După cu am mai spus și cu altă ocazie, lucrez în învățământ, ca profesor, ceea ce îmi oferă deocamdată principala sursă de venit și mă susține financiar în ceea ce fac în particular, inclusiv în preocupările artistice, dându-mi în același timp posibilitatea de a-mi alege în mod liber subiectele și tehnicile folosite în lucrările mele. Nu am fost interesată până în acest moment de vânzarea lor, dat fiind faptul că intenționez realizarea unei expoziții personale. De aceea nu am făcut decât mici cadouri apropiaților, care și-au manifestat o admirație deosebită față de aceste  picturi, și câteva donații.

-Cum arată profilul cumpărătorului ideal?

-Pentru mine, cumpărătorul ideal este, fără îndoială, o persoană cu gusturi rafinate, deci educată din punct de vedere estetic, capabilă să facă diferența între un chici și o operă de artă adevărată, prin extensiune în stare să aprecieze corect o lucrare atât estetic, cât și pecuniar. Acest deziderat nu este totuși atât de ușor de atins atât timp cât, actualmente, pentru unii, absolut orice pe această lume este susceptibil să devină subiect artistic. N-aș vrea să deschid un fel de cutie a Pandorei, inventivitatea și inovația înseamnă de cele mai multe ori progres, însă ceea ce putem câștiga la capitolul noutate, de dragul afirmării rapide, fie ea și controversată, putem pierde la fel de bine la capitolul umanitate. Cred cu tărie că, pentru a ne păstra niște repere sănătoase, trebuie să ne întrebăm dacă ceea ce numim „artă” la prima vedere reprezintă într-adevăr o hrană benefică pentru suflet și minte.

-Ce părere aveți despre diferențele financiare cu care se cumpără un tablou în România ?

-Recunosc că până acum n-am fost interesată neapărat de capitolul vânzări, din motivul pe care l-am menționat deja. Eu m-am concentrat mai mult pe ceea ce am  de făcut pentru ca lucrările să iasă bine. Dacă ar fi să-mi exprim totuși punctul de vedere, aș spune că aceste diferențe se explică adesea prin diferențele de gusturi și gradul de recunoaștere a pictorului. Cât privește gusturile, am precizat anterior care sunt reperele mele.

-Mulțumesc foarte mult pentru acest dialog substanțial. Dacă suntem în lumea pictorilor, să vedem acum și câteva tablouri ale dumneavoastră. Pentru asta, invităm onorabilii cititori în …

GALERIA DE ARTĂ

Cea mai recentă lucrare ,, Spiritul toamnei,,

Concluzia?

Nu numai că am văzut tablouri încântătoare, dar am și putut afla puncte de vedere pertinente legate de complexa existență a pictorilor. Care sunt câteva probleme cu care se confruntă ei și cu se pot rezolva.

La final, mulțumim mult invitatei noastre

pentru tot ce a oferit și de această dată. Îi dorim multă sănătate și bucurii!

Numai bine și frumos tuturor!

Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s