Suntem înaintea zorilor din 1 Decembrie, anul de grație 2022. Deci în ziua tuturor românilor trebuie să le oferim ceva special onorabililor cititori!
Am rezervat, pentru această zi aparte, un subiect de suflet. Prezentarea unui tablou în care intră mai multe povești.
Este vorba despre lucrarea intitulată “Atheneul Roman “ – de TUDOR GAFTON. Sunt incluse în ea cel puțin trei istorii pe care le voi prezenta în rândurile următoare.
Începem cu un dialog lămuritor cu pictorul TUDOR GAFTON.
–Ce dimensiuni are și când a fost făcut?
–Lucrarea “Atheneul Roman “ este ulei pe pânza, 90 x 70 cm, 2022.
-Unde se află acum?
-Acum lucrarea este la galeria Arhiva de Arta și va fi expusă în Decembrie în holul Senatului, parte a unei expoziții mai ample.
– Ce ați dorit să exprimați prin acest tablou?
-Am pus în evidentă porțile Atheneului nu numai din motive estetice (perspectiva, contrast, spațialitate) dar și ca o metafora a accesului la muzica , istorie , arta…
Acestea sunt cuvintele pictorului. Acum trecem, cu toate forțele, la istoria amintită de artist.
Este o istorie a orașului București, una personală, ca trăitor mai multe decenii în zonă, dar și o istorie a momentelor trăite alături de familia Gafton.
Cea mai frumoasă clădire din București trăiește o nouă tinerețe prin acest tablou adus azi în centrul atenției.
Fiind la un text despre pictură, normal este să ne oprim, preț de câteva rânduri și la pictura din interiorul sălii de concerte. Autor – Costin Petrescu.
Fresca este terminată pe data de 22 aprilie 1937. Se întinde pe o lungime de 75 metri cu o lățime de trei metri. La acel moment, era cea mai mare operă de artă efectuată în țara noastră. O adevărată istorie pictată a poporului român, având în prim-plan figuri memorabile, precum Traian, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul, iar în plan secund, clădiri cu o la fel de mare importanță, precum Biserica Trei Ierarhi, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea de la Curtea de Argeș, Catedrala de la Alba Iulia, monumentul de la Adamclisi, cetățile de la Suceava și de la Târgovişte. De asemenea, de reliefat sunt și detaliile vestimentare ale personajelor întruchipate, uneltele populare și bisericești, armele domnitorilor, ale soldaților, toate redate cu o precizie academică. Fresca este dezvelită pe 26 mai 1938. Cu această ocazie are loc un concert simfonic sub bagheta dirijorului George Georgescu. Se interpretează, printre altele, și piesa „Poema neamului” (compozitor Sabin V. Drăgoi), în deplină concordanță cu atmosfera evenimentului, dar și cu ziua de azi , 1 Decembrie.
Personal, am multe amintiri legate de acest loc unde am trăit zeci de ani. Tot aici am găsit o soție bună, lângă care sunt de peste patru decenii. Să fim sănătoși! Am găsit-o aici, după ce a fost căutată în alte cartiere, orașe, zone ale țării, ori chiar dincolo de garniță. Era chiar lângă mine, o colegă de clasa a II-a, la Școala Generală nr. 5 din apropierea Atheneului. Locuințele noastre, tot aici.
Pe băncile din fața Atheneului am stat de vorbă cu oameni care nu mai sunt, am dat de mâncare la mulți porumbei. Am vorbit, în calitate de critic de artă, la multe expoziții găzduite de Hotelul Athénée Palace Hilton.
Acum este vremea unei amintiri despre Atheneu și statuia din fața sa – Eminescu.
Am observat, în tinerețe, că la mijlocul lui ianuarie apare, în fiecare an, pe statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român, o ghirlandă de flori. Înaintea unui 15 ianuarie, când lucram la Radio România Actualități, am propus subiectul următor. Mihai Eminescu și Geo Bogza. El punea în fiecare 15 ianuarie, pe statuia lui Eminescu – executată în bronz de sculptorul Gheorghe D. Anghel – o ghirlandă de garoafe roșii, care cuprinde atâtea flori câți ani au trecut de la nașterea marelui poet. La radio, toată lumea m-a privit cu îngăduință, iar șeful mi-a explicat cu răbdare că au trecut deja nouă ani de când niciun reporter din Radio, inclusiv de la redacția culturală, nu a reușit să scoată un cuvânt înregistrat de la Bogza.
Era o perioadă în care stăteam la părinții soției, chiar în bloc cu Geo Bogza. Am sunat la ușa lui, am spus că sunt un vecin care îl respectă și îl felicit pentru Anul Nou. A deschis chiar Bogza în persoană, era în mână cu o scoică uriașă, detaliu pe care nu l-am uitat niciodată. Era parcă din altă lume, din universul marin, acolo unde se ascund mistere, comori, primejdii, dar și palate ca în poveste. Peste alte trei zile l-am felicitat pentru tabletele din revista Contemporanul. Scria în una dintre ele că se pregătește iar pentru 15 ianuarie și pentru ghirlanda sa tradițională. A treia oară, l-am sunat și m-a invitat în casă, unde mi-a oferit câteva dintre volumele sale, fiecare cu câte un prețios autograf. La plecare, i-am propus ca viitoarea tabletă despre Eminescu să o înregistrăm pentru fonoteca de aur a Radioului, pentru a fi la dispoziția generațiilor viitoare. A acceptat, după o scurtă ezitare. M-am prezentat cu un magnetofon Uher, de 16 kg, atunci nu erau reportofoane ori telefoane cu funcția de înregistrare. Am făcut probe de sunet, a citit frumos tableta, iar când am închis aparatul, Bogza s-a luminat brusc și a spus:,, M-ai păcălit. Drept pedeapsă, te duci cu magnetofonul la statuia lui Eminescu și derulezi acolo banda să asculte și el cum vorbesc despre marele poet al românilor”.
Asta am și făcut. Într-o seară, am fost la Ateneu, lângă statuie, și am dat banda de la început. A fost un moment special.
Locul a devenit renumit pentru imagini de la momente importante din viața oamenilor. Nunta spre exemplu.
Puțini sunt astăzi cei care știu care este istoria popularei lozinci: ”Dați un leu pentru Ahteneu!” Ei bine, tocmai acest slogan comic a ajutat la strângerea fondurilor necesare pentru construcția Palatului Ateneului Roman. Fondatorul Societății Ateneul Român, Constantin Esarcu, a organizat o loterie națională cu 500.000 de bilete puse în joc ce valorau doar un leu. Apelul: ”Dați un leu pentru Ateneu!” s-a dovedit a fi nu doar o campanie de promovare, ci o adevărată lecție de unitate a românilor. A celor sărbătoriți azi.
În altă ordine de idei, mai sunt creatori care au avut ca subiect aceată clădire.
Mai este istoria momentelor trăite alături de familia Gafton. La București, în diferite expoziții, dar și la Bușteni.
Desigur, ar mai fi multe de scris. Dar, acum ne oprim, în așteptarea altor momente trăite lângă Atheneul Român. Dar și în așteptarea altor tablouri semnate de domnul Tudor Gafton pe care dorim să le comentăm. Poate urmează …sahiștii …
Intenția secretă este de a reuni toate aceste tablouri și texte într-un album.
Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 