Motto:
,,Înc-un an mai pleacă, unde, nici nu știu și nici nu vreau,
arunc cu tristeți mărunte, ce povară îmi păreau…
Calc pe cer, albastru-i darnic și îmi intră-n trup și strai,
mi-este vorba mult mai dulce și ce miere am în grai…” VIOLETTA PETRE,
Un an pleacă, altul vine. Ce mai rămâne pentru tine? Impresii, amintiri, fotografii de valoare, sau o poezie, o priveliște, ori o floare.
Am început și eu să scriu cu rimă, deoarece în aceste momente aparte vreau să vă aduc în centrul atenției o autoare de poeme impresionante. Multe dintre ele au fost publicate în volume care se citesc de doamne, domni, domnișoare și cavaleri cu mare atenție.
Este vorba despre distinsa Doamnă Violetta Petre.
Repere biobibliografice
Data şi locul naşterii: 11 iulie 1953, Constanţa
Domiciliul: Constanţa
Debut literar: în anul 2009, cu poezie, în volumul colectiv ”Iarna” din Ciclul „Anotimpurilor”, apărut sub egida Asociaţiei „Universul Prieteniei” Iaşi.
Volume de autor – poezie:
Poeme violete – Ed. Pim, Iaşi, 2010
Dincolo de cer – Ed. Pim, Iaşi, 2010
Pianina violetă – Ed. Pim, Iaşi, 2011
Când dimineţi se-ascund -Ed.Singur,Târgovişte, 2012
Lacrima tăcerii – Ed. Pim, Iaşi, 2012
Cântecul lebedei – Ed. Pim, Iaşi, 2013
Tril în colivie – Ed.PIM, Iaşi, 2014
Când violetul e albastru – Ed.PIM, Iaşi, 2015
Sunt poemul tău de vineri – Ed.PIM, Iaşi, 2016
Între flux şi reflux – Editura ArtCreativ – Bucureşti,2016
Incognito la porţile raiului – Editura ArtCreativ – Bucureşti,2017
Cerşetoare la răscruce de anotimpuri- Editura Detectiv Literar, Bucureşti, 2017
Ninsori albastre – Editura PIM, Iaşi, 2018
Şi florile miros a depărtare – Aditura Pim Iaşi, 2019
Apariţii în antologii (selectiv):
– 55 de poeţi contemporani, Ed. Arhip Art, Sibiu, 2010
– Culegere de poezii religioase, Ed. Ecko Print, Drobeta- Turnu –Severin, 2010
– Artă sfâşiată, Ed. Arhip Art, Sibiu, 2011
– Călători prin timp, Ed. Cacucci, Drobeta-Turnu Severin, 2011
– Cuvântul în timp, Ed. Grinta-Cluj-Napoca, 2011
– Expresia ideii, Oneşti, 2011
– Vis şi pasiune, Ed.Panfilius, Iaşi, 2011
– Treptele cuvântului. Antologia Universului Prieteniei, Ed.PIM, Iaşi, 2015
– Treptele Prieteniei.Antologie de poezi, Editura
PIM, Iaşi, 2018
Apariţii în:
– Istoria Literaturii Sciitorilor Români postrevoluţionari 1989 – 2010, la pag 988 – 992.-prof. Mihai Marcu – Editura Socrate, 2011
– O altfel de istorie a literaturii române contemporane – Editura Singur, Târgovişte, 2013
Premii obţinute (selectiv):
– Premiul al doilea la Festivalului de poezie ‘’Ion Budai Deleanu’’ de la Geoagiu-Băi, 2011
– Menţiune la Concursul de poezie şi epigramă ”Romeo şi Julieta la Mizil”, secţiunea poezie, 2012, 2015
– Premiul I pentru poezie la Concursul Internațional “Art & Life” din Japonia, 2012.
Apariţii şi colaborări cu diferite publicaţii literare:
– Redactor la revista ”Dobrogea culturală”, Constanţa.
– Publică în revista ‘’Familia’’ din Israel, ziarul ”Ziua” de Constanţa, revista „Constelaţii diamantine” şi în reviste virtuale: Confluenţe româneşti, Regatul Cuvântului, Negru pe alb etc.
Alte menţiuni:
– Membră a Ligii Scriitorilor din România – Fil. Constanţa
– Membră a clubului de epigramişti, CUC şi a Cenaclului ”Mihail Sadoveanu” din Constanţa
– Membră a Asociaţiei “Universul Prieteniei” Iaşi.
Referinţe critice
“Violetta Petre este o poetă explozivă; viaţa ei este între flux şi reflux, răspunde cosmic la mişcările lumii, este permanent un cer răsfrânt. Aici vin deziluziile, mâhnirile, înaripările, căderile din Eden către Infern. Trăieşte în această clepsidră, dar peste tot este frumosul, această mişcare seismică a sufletului şi a versului ei.”
Horia Zilieru
“Scrisă în dulcele stil clasic, adunând poeme scurte şi percutante, colocviale, pornite din suferinţă şi jind metafizic, Lacrima tăcerii impune un poet de originală marcă şi înalt rafinament.”
Daniel Corbu
„Sufletul meu a fost zguduit de cataclisme emoţionale repetate, de nostalgii, de lacrimi, de suferinţă extremă, de jocuri de lumini şi umbre, de abandonări şi exaltări, de treceri bruşte de la o stare la alta, de râs şi plâns laolaltă, de dorinţa de a fugi de mine… iar dacă a existat un catharsis, l-am găsit în poezie, în Cuvântul de dincolo de cer…, sunt câteva din gândurile, întrebările şi trăirile pe care autoarea le transferă din suflet pe coala albă de hîrtie, cuvânt care
reuşeşte în mare parte să fie drept o radiografie făcută cu o mare precizie, o radiografie pe cord deschis, o radiografie extrem de precisă a sufletului său, dar mai ales a poeziilor din această carte.”
Emilian Marcu (în Revista Convorbiri literare)
“Autoarea volumului de faţă: Sunt poemul tău de vineri, (…) este un condei încercat, o poetă care a depăşit de multă vreme şi cu mult succes stadiul de speranţă, confirmând un viguros talent, lucru pe deplin reflectat în celelalte şapte volume: Poeme violete, Dincolo de cer, Pianina violetă, Lacrima tăcerii, Când dimineţi se-ascund, Cântecul lebedei şi Tril în colivie, editate în numai patru ani, de apariţiile în diferite antologii ori culegeri, în dicţionare ale scriitorilor, dar şi de premiile obţinute la diverse festivaluri sau concursuri la care a participat. Un palmares de invidiat mai ales dacă-l raportăm la o relativ scurtă perioadă de timp, ceea ce demonstrează, fără putinţă de tăgadă, afirmaţia anterioară.”
Mihai Batog Bujeniţă
“Violetta Petre vine la această întâlnire cu anotimpurile lirice cu un grupaj consistent de poeme, frumos intitulat Flori de ninsori, fiind, de altfel, şi singura care, tematic, se înscrie în anotimpul care guvernează această antologie. Starea de incurabilă adolescentă, se observă lesne şi în versurile sale. Mereu dispusă să facă daruri, poetice, o determină pe autoare să scrie versuri care transmit mesajul unei iubiri, adesea greu de stăpânit, deşi este mereu dominată de o tristeţe de tip bacovian. Starea de eternă Penelopă o ajută să îşi ţeasă temeinic poemele.”
Emilian Marcu (în Revista Convorbiri literare)
“Uşor bacoviană, pe un anume fond minulescian (este şi firesc, autoarea fiind o sentimentală prin excelenţă) poemele ei au o derulare calmă, fără asperităţi lingvistice, cu multe „tăceri” ascunse, asemenea valului mării care îşi trăieşte viaţa prin explozia interioară în afunduri, „Mai plânge un solfegiu violet/ La ceas de utrenie pustie/ Adagio la cazna ce mă ştie/ În peisajul calm şi desuet” spune în poemul care dă şi titlul volumului „Pianina violetă”, încercând să-şi „cânte” poemele la patru mâini cu noianul de aspiraţii, de împliniri şi neîmpliniri cu care îşi adună poezia sufletului. Pentru ea, adesea „se-nchid tăceri în lemnul amputat/ Şi corzile târziul îl declină:/ Violetera floare de lumină,/ Ai auzit de-un munte Ararat?” în aceste „declinaţii” ea face apel la memorie şi la timp dacă a/am auzit de muntele Ararat, acel munte paznic al lumii, sanctuar unde se află Arca lui Noe, acel munte al singurătăţii, al siguranţei, cu naivitatea celui ce nu vrea să arate că muntele Ararat este chiar în gândurile şi în imaginaţia noastră… Violetta Petre, cu paşi siguri, îşi scrie poezia prin jertfă şi umilinţă în umbra cuvântului. “
Emilian Marcu- (în Revista Convorbiri literare)
Nu lacrima, pe care-o vezi pierdută
E universul tău interior
Nici frunze otrăvite de cucută
Nu poți alege, să le ai…covor
Un suflet ca al tău, care vibrează
La adiere caldă de zefir
Trăiește într-o altă ipostază
Ca semnul crucii cu ulei de mir
Tristețea la poeți e…boală veche
Și doar cu vorba dulce poți s-o stingi
Te-așteaptă (poate), sufletul pereche
Încearcă! E posibil să-l atingi.
Atâta farmec, chipul tău emană
Că pus la vreme, vindecă o rană…
Gheorghe Luchian D’Aquila
– membru al Uniunii epigramiştilor din România
“Poate-n ruga neîntreruptă, autoarea poeziilor din volumul Dincolo de cer, face o sinteză a lucrurilor şi a cuvintelor. Se hrăneşte din cuvinte alese şi se mişcă prin vigoarea gândită altfel, prin încăpăţânarea primenirii gestionate frumos. Cuvintele o liniştesc sau îi pregătesc sufletul pentru sărbătoare.”
Constanţa Abălaşei Donosă
-scriitoare și artist plastic
“Când am citit prima oară poezia Violettei Petre, am avut impresia că mă aflu pe un tărâm de vis. Descopeream o poetă cu niște valențe deosebite în arta poetică. Poezia ei se zbate între fiorul sentimental al lui Minulescu, tristețea bacoviană și poezia de dragoste eminesciană. Eul poetic la ea găsește resurse sentimentale în „tăcerile” ascunse ale sufletului. Nu o cunosc pe Petre Violetta decât din mai multe fotografii. Cred însă că sub masca unei femei exuberante, pline de viață, se ascunde un suflet trist, melancolic, dornic de a culege himere, plin de regrete pentru timpul care se scurge implacabil, pentru iubirile care nu se mai întorc și, de ce nu, pentru apropierea de „marea trecere” spre neființă. Aceste teme abundă în poezia ei, împletindu-se cu banalitatea zilei de azi care cade în „diftongi elegiaci.”
Refuzând postmodernismul, ea scrie o poezie tradițională pe linia simboliștilor cu ritm și rimă. Având un deosebit simț muzical, versul ei are un ritm și o rimă perfecte.”
Uneori apare cu titulatura de Cântec înstelat ?
Așa a vor botezată de unul dintre cititori.
Așa m-a botezat unul din cititori, cântec astral, nepământean. De aici a apărut numele de …nepământeana…
Nepământeana. În afară de poeme scrie proză scurtă pentru un volum, un roman neterminat
și poezii pt. 2 volume.
Acum, să vedem și noi cum arată un poem al său, chiar pentru intersecția anilor…
Mână-n mână, simultan trecem pragul unui an…
Violetta Petre
Înc-un an mai pleacă, unde, nici nu știu și nici nu vreau,
arunc cu tristeți mărunte, ce povară îmi păreau…
Calc pe cer, albastru-i darnic și îmi intră-n trup și strai,
mi-este vorba mult mai dulce și ce miere am în grai…
Liniștea colindă-n mine și-mi împacă orice gând,
sună tril de theremine și în versuri și cuvânt…
Marea-mi cântă dimineața, îi aud valul pe dig,
asfințitul îmi dă viață și ca pescărușii strig…
Orizontul îmi promite un albastru infinit
și etern precum e timpu-n care să mă scald, promit…
Tu, iubite, vino-n ziua cea mai lungă, să ai timp
să mi-ajungi din urmă pașii în al nostru anotimp,
Când curgea mustul din boabe și gura mi-o îndulceai
cu miros de căpșunică, de pe buze îmi sorbeai
Șoaptele abia-ngăimate într-o clipă de delir…
cum de n-am murit de-atâta exaltare, azi, mă mir…
Încă port în mine vraja necuvintelor de-atunci
și acum cu-aceeași vrajă te aștept să mă îmbrânci
Înspre tine să mă satur, dacă s-ar putea vreodat’,
de atingerea astrală c-un amurg nealterat…
Eu, minune, tu, iubire, la o margine de an,
trecem vămi fără oprire, mână-n mână, simultan
Într-o primăvară lungă cu miros de iasomie,
printre sihuri începute și-nchinate numai ție…
29.12.2022
Iată și un alt poem care poartă pecetea talentului…
Eu fără tine
Violetta Petre
De-mi este mâna prinsă-ntr-o-mbrăţişare caldă
În nemuriri şi vise iubirea mi se scaldă…
Şi trec peste-ntuneric şi zborul mi-este-aici
În aripa mea stângă, când dreapta mi-o ridici…
Şi paşii mi-s mai siguri şi drumurile toate
Deschise-mi sunt spre mâine şi pot ce nu se poate
De-mi eşti aproape astăzi, ca mâine şi ca ieri
Eu pot să văd în stele, doar dacă tu îmi ceri…
Şi ce lumină vie îmi înfloreşte-n vise
Când tu îmi eşti amurg şi-n dimineţi promise
Mi te aşezi pe-un umăr, eu un obraz aşez
Pe gândul tău ce-aşteaptă cuminte într-un crez:
Din două lumi deşarte, desprinse dintr-un tot
Eu fără tine, luna, să o culeg nu pot…
Dar de-mi atingi cu braţul o şoaptă, vei afla
Miracolul iubirii, al vieţii-n mâna ta…
Deci prinde-mă de mână, să pot să te mai ning
Când ale noastre vise, în neanturi se ating…
Să vedem și niște imagini acum ...
Concluzia?
Am descoperit cu mare bucurie un poet adevărat, un talent care se vede ușor după ce îi citești primele versuri.
Îi dorim multă sănătate, sărbători cu bine. Abia așteptăm să citim noi și noi poeme care poartă semnătura sa inconfundabilă.
Aristotel Bunescu, directorul Agenției de Presă Culturală și Sportiva A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 