Motto:
,,Hai, vino și mai cântă-mi la tâmpla ostenită
Cu scripca ta de aur sculptată în culori,
Tu, vară fermecată cu ochi de albăstrele,
Cu păr de spice coapte și zâmbetul de flori!” CAROLINA BALDEA
Scriu aceste rânduri în zorii zilei de 16 ianuarie, anul de grație 2023. Și azi continuă evenimentele dedicate Zilei Culturii Naționale, dată ce marchează ziua de naștere a lui Mihai Eminescu…
Așa se explică faptul că am ales pentru azi, ca invitat special un poet, pentru a rămâne în această lume încântătoare a creațiilor poetice. Este vorba despre distinsa doamnă CAROLINA BALDEA, din Teiuș…
Pe de altă parte, numele său a apărut în atenția Agenției de Presă Culturală deoarece a câștigat premiul acordat cu ocazia unui concurs eminescian. Cu acest prilej, a primit și ocazia de a se prezenta în cadrul unui articol de profil.
Am ales ca Motto pentru acest text, câteva superbe versuri dedicate verii. Asta deoarece vremea rece uscată de afară ne duce cu gândul la zilele însorite și călduroase de după primăvară, când oamenii se simt în largul lor și pot să iasă afară liniștiți. Acum, în iarna asta bucureșteană nici măcar un strop de zăpadă nu este. Dar, asta e altă poveste. Hai să o cunoaștem pe eroina acestor rânduri…
–Pentru început vă rog să vă prezentați.
-Sunt Carolina Baldea, locuiesc în orașul Teiuș, județul Alba.
-Cum s-a făcut legătura cu universul poetic?
-De mică mi-a plăcut să citesc mult și de-acolo de undeva, de sus, a venit harul. Scriu poezie clasică, asta mă definește, mă eliberează de mine însumi și de trăirile mele.
Am început târziu, dar apoi totul s-a derulat cu repeziciune.
-Unde sunt reunite creațiile dvs poetice?
-Sunt autoare a patru volume de poezie:
-,, Cu visele în brațe”, Ed.Nico, 2016
– ,, Îngerul ierbii”, Ed.Vatra veche”, 2018
-,,O altă Evă”, Ed.Vatra veche, 2019
-,,Îndreptări”, Ed.Vatra veche, 2020
În prezent lucrez la cel de-al cincilea volum de poezie.
Sunt deținătoare a mai multor premii literare din țară și străinătate.
-Impresionant, felicitări din toată inima. Cum a fost 2022 pentru dvs ?
-Pentru mine anul 2022 a fost o ,,trezire” de după ,, amorțeala” anilor de pandemie, o redeschidere a activităților și a exprimării prin scris, o gură de aer proaspăt!
– Ce sperați de la 2023, de la anii viitori?
-Abia intrați în 2023, sperăm la o revenire în forță a tot ceea ce înseamnă cultură, poezie, artă!
-Acum, vă rog frumos să ne oferiți trei dintre poemele dumneavoastră. Ce alegeți?
CÂND AM SĂ PLEC
Când am să plec, cum pot să fac eu Doamne,
Să iau în piept parfumul ăstor flori
Mireasmă ca să-mi fie în țărâna
Unde-ntuneric e mereu în zori…?
Și dacă plec, cum pot să iau sub pleoape
Pământu-acesta înverzit a mamă
Și rouă, frunză, pasăre și cântec
Să-mi țină de urât când mi-o fi teamă…?
Și mâna care-n rugi mi-o chem pe creștet
Și chipuri dragi să-mi țină de lumină,
Cum pot ca să le iau cu mine, Doamne,
Să-mi fie somnul legănare lină…?
Cu cer-bucată, îngădui-vei Doamne
Peretelui de lut să-i fac fereastră
Să pot vedea cu ochi mereu închiși
Nemărginiri cu magine albastră…?
În care lacrimă-țărână să le sorb
Ca lipsa lor în mine să nu doară
Și rădăcină, Doamne, ca să-mi fie
Cândva, când mă vei naște-a doua oară…?
CÂNTECUL VERII
Hai, vino și mai cântă-mi la tâmpla ostenită
Cu scripca ta de aur sculptată în culori,
Tu, vară fermecată cu ochi de albăstrele,
Cu păr de spice coapte și zâmbetul de flori!
Pe strunele de trestii, trifoi și iasomie
Mai tremură-ți argintul de rouă alintată
Și răsfirând acorduri în cuib de zare largă
Presară-le pe-ntinderi cu gura însetată!
Mai primenește-ți fața de maci îmbujorată,
La umbra din adâncuri a codrului etern
Și lasă-ți glezna goală să ți-o sărute-o undă
În care, jucăușe, sclipiri de-argint se cern!
Pe ramură de aur, hai, pârguie-ți odoare
Și cântă-le în seară cu-a liniștei măsură,
Le crește-n miezul dulce, stropit cu miere caldă
Și plimbă-le-n răcoare cu-a stelelor trăsură!
În țârâit de greieri prin bolți de viță deasă
Îți lasă apoi trupul să treacă-nspre odihnă
Și dezvelit de ierburi, arșiță și dogoare,
Dezmiardă-ți-l copilă cu clipele de tihnă!
Cu visele lăsate la porțile luminii,
Spre leagănul de frunze, cu murmuru-i de dor,
Te-ademenește luna, chemându-te-n poveste
Și-n gene-ți lasă noaptea, șoptindu-ți somn ușor…!
MIREASĂ DEZGOLITĂ, TOAMNA
Revarsă toamna printre gânduri
Fiorii reci ai despărțirii,
Inele cad pe frunze moarte
Și rup zăloagele iubirii,
Pe cerul gri al zilei plânse,
Păsări cu pliscul de aramă
Voal de nuntă rup flămânde
Și firele de-argint destramă,
In crengi de arbori desfrunzite
Logodnici și-au uitat cununi ,
Prin flori de ceară bate vântul
În rug de dor, sunt doar tăciuni…
Mireasă dezgolită, toamna,
Hălăduie-n cărări de vânt,
Și doar sub coama despletită
Valsează miri purtați de-un gând …!
Aici se termină poeziile, iar gândul meu este să mulțumim invitatei noastre deoarece ne-a făcut marea bucurie de a o cunoaște, de a putea afla câteva din aspectele creației sale.
Îi dorim multă sănătate și abia așteptăm volumul cu numărul 5!
Numai bine și frumos tuturor!
Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 