Tabloul  “Setea” semnat de pictorul TUDOR GAFTON

Dragi cititori, continuăm, cu mare plăcere prezentarea tablourilor încântătoare semnate, în mod inconfundabil, de pictorul Tudor Gafton.

Astăzi ne vom opri la o lucrare de valoare indiscutabilă, deși atmosfera sa este sumbră, tensionată.

Ieșiți din lumea tablourilor vesele, cu flori, căsuțe pe dealuri, semnate, cu precădere de oamenii aflați la primele etape pe drumul lung al evoluției în arta picturii, intrăm într-un alt univers tematic.

Să vedem prima dată care sunt cuvintele pictorului despre acest tablou.Are deci cuvântul artistul Tudor Gafton…

Autoportret

“Setea” are dimensiunile 90 x 60 cm, ulei pe pănză, 2021. Lucrarea încă mai poate fi văzută la Galeria Regală a Cazinoului Sinaia, fiind parte a expoziției personale “Început”.

Am surprins parte din scena într-o vară a anului 2002, undeva pe marginea drumului vechi  București-Constanța.

 Era secetă în Bărăgan și toți așteptau ploaia. Fântânile cu cumpănă au secat (sau erau secate de mult). Stepa e uniformă, bi-cromă, expirând pe alocuri praf și fum. Oamenii sunt obișnuiți cu greutățile, unii nedumeriți, încrâncenați, alții smeriți. Chiar dacă e mare nevoie de apă, oamenii nu au cu ce curăța și repara fântâna dar pot folosi lemnul la altceva…. Știm cu toții ca nu e lemn în Bărăgan…

   Aici se termină cuvintele pictorului.

Ce putem observa la rândul nostru? Cerul plumburiu dă o notă de mare tensiune întregii lucrări.

    Albul fântânii amintește de lumina și bucuria găsite de oameni aici, pe vremea când apa era suficientă. Dar, fântâna a secat și bucuria oamenilor a dispărut. Chipurile dure ale celor doi bărbați din planul central spun totul. Calul este și el o imagine a neputinței.

    Incendiul de vegetație sugerat în planul duce la creșterea încordării generale.

     Care va fi viitorul acestor suflete?

     Când vor ajunge acasă se vor ruga probabil cu întreaga familie la bunul Dumnezeu să se îndure de oamenii din zonă și să dea câteva ploi după atâta și atâta timp de secetă.

     Setea a fost o temă ce a revenit în cultura noastră prin mai multe opere.

     Vom aminti aici SETEA – roman de Titus Popovici. Redactat intre 1954 si 1957, romanul apare pentru prima data in volum in 1958. Vazut ca o continuare superioara a romanului Strainul (roman. Editura Tineretului, Bucuresti, 1955; alte editii: 1956, 1959; revazută si adaugita 1972, 1979, 1989),

Setea a fost intampinata favorabil de critica vremii, fiind in repetate randuri reeditata, tradusa, dramatizata etc, autorul primind de altfel Premiul de Stat. Ecranizarea romanului in 1960 (in regia lui Mircea Dragan, avandu-i in distributie pe Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Colea Rautu, George Calboreanu, Stefan Ciubotarasu ele.) va fi distinsa cu Premiul II (pentru regie) la Moscova, in 1961.

         La rândul său, tabloul nostru de azi a câștigat Premiul I în preferințele noastre plastice, la acest debut de an 2023.

         Pentru episodul următor vă propunem un tablou aparte, inspirat din lumea dansului.

          Până atunci, numai bine și frumos pentru toți!

Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru în Consiliul Director al Asociației Artiștilor Plastici – A.A.P.B, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, – U.Z.P.R.

La o emisiune de televiziune …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s