DANIELA TOMA, pictorița care scrie poeme. Sau piatra prețioasă cu mai multe fațete strălucitoare

Distinsa doamnă pictor și poet DANIELA TOMA

Sunt zorii zilei de 24 ianuarie. Unii au liber, dar eu nu pot sta locului, mai ales când am descoperit un creator extrem de interesant.  Un pictor care scrie poezii, dar care are și alte multe calități și misiuni de îndeplinit pe această planetă.

Este vorba despre distinsa doamnă Daniela Toma. Cea care, se va prezenta singură în rândurile care urmează…

Sunt absolventă a Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte, profesor limba şi literatura română, traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, director Editura Art Creativ, Bucureşti, realizator emisiuni culturale Radio Shalom România, redactor revista Monitorul de poezie, pe lângă poezie, cronică literară, traduceri, semnal de carte, susţin în această revistă rubrica Start Art, am înfiinţat împreună cu Ionuţ Calotă Cenaclul de urgenţă şi Grupul literar Art Creativ în 2014, sunt scriitor român, pictez, de asemenea.

Am debutat în 1978, în revista ASTRA, Braşov; urmează apoi volumele: Mă numesc Doi, Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2013; Forma paşilor pierduţi, Editura Transilvania Publichers, 2013; Evanghelia după mine însămi, Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2014; Ziua când am semănat cu tine, Editura Art Creativ, Bucureşti, 2014, volum care obţine locul III în topul celor mai frumoase cărţi ale anului 2015; Când vorbesc în numele meu, Editura Art Creativ, Bucureşti, 2016; fragile, Editura Art Creativ, 2017, poeme în proză; O altă Ană/ Una altra Anna, poemes traduïts en català per Pere Bessó, Editura Art Creativ, 2018, Nunta nălucilor de hârtie, Editura Art Creativ, 2019; Superba rochie neagră a umbrei mele, Editura Art Creativ, 2020, Vremurile se scriu în jurnalul unei pisici sălbatice, poem teatral (incomod şi chiar bizar), Editura Art Creativ, 2021; Perspective critice – mic discurs inclus (critică literară), Editura Rafet, 2021 (volum care obţine Premiul Editurii Rafet pentru critică literară la Festivalul Titel Constantinescu, ediţia a XIII-a, 2021); Ochi de lună, Editura Universitară, 2021 Poemele mele au fost traduse în limbile: catalană, engleză, franceză, bulgară, ucraineană, italiană, spaniolă

Am susţinut recitaluri de poezie la: Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti, 2018 şi 2019, Festivalul Strada de C’arte Bucureşti, 2018 şi 2019, Salonul cărţii argeşene, 2018, Cenaclul de la Roma, 2018, Festivalul Teatru sub lună, 2019, Muzeul Literaturii Române, Festivalul de Artă din Techirghiol, 1-4 sept, 2022, Festivalul Poezie la nisip de la Corbu, 2 sept. 2022 etc.

Despre cărţile mele au scris criticii literari: Octavian Mihalcea, Victor Martin, Ioan Barb, Daniel Marian, Lucian Gruia, Raluca Faraon, Mihaela Meravei, Ottilia Ardeleanu, Angela Mamier Nache

Am primit numeroase premii, amintesc doar câteva: Premiul revistei Portal Măiastra la cea de-a XXXVII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Tudor Arghezi, 2017; Premiul II la Festivalul Internaţional Adrian Păunescu, ediţia a VII-a, Craiova, 2019; Premiul Axis Libri la Festivalul Internaţional al aforismului, ediţia a III-a, Tecuci, 2019; Premiul Editurii Rafet la Festivalul „Titel Constantinescu”, ediţia a XIII-a, Râmnicu Sărat, 2021, pentru critică literară cu volumul Perspective critice – mic discurs inclus; finalistă cu poemul teatral, Vremurile se scriu în jurnalul unei pisici sălbatice la Concursul de creaţie teatrală organizat de Teatrul Dramaturgilor Români, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Biblioteca Metropolitană; Premiul Marin Preda oferit de Rivista letteraria Lido dell’anima, Italia, pentru Decor cu pădure de tinichea, 15 oct, 2021; Premiul al II-lea la Festivalul Internaţional de Creaţie „Vrancea Literară”, Focşani, 2022, la secţiunea „Critică literară” pentru volumul Perspective critice – mic discurs inclus; Premiul al III-lea la Festivalul Internaţional Adrian Păunescu, ediţia a VIII-a, 3 decembrie, 2022, Craiova.

Pentru mine poezia se extinde şi în pictură, astfel că în

2019 am avut o expoziţie de grafică pentru lansarea volumului de versuri Nuduri şi semne, autor Ionuţ Calotă, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti;

2019 – am înfiinţat şi susţin de atunci lunar rubrica Start Art în revista Monitorul de poezie unde promovez artişi plastici români şi din străinătate;

2020 – expoziţie de pictură, Bazar de corali cu ocazia lansării antologiei de poezie Art Creativ cu acelaşi titlu, Bucureşti;

2022 – grafică şi copertă pentru volumul de versuri, Improvizăm idile indecente, autoare Rozalia Grozea, Bucureşti;

sept 2022 – numeroase lucrări de pictură în revista multimedia Led Force Poetica, nr 9

5-30 oct. 2022 – expoziţia de pictură, Forma, organizată de Arhiva de Artă, Muzeul Naţional Geologic, Bucureşti, curator, Ingrid Lalique;

5-25 nov. 2022 – expoziţia Artă pentru viaţă, organizată de Centrul Cultural ART 4 ALL Bucureşti şi Atelierele Dumitru, curatori, Daniela Drăgulescu, Bogdan Drăgulescu;

26 nov. 2022 – expoziţie la Centrul Cultural Ion Vinea, Giurgiu, în cadrul Salonului de Toamnă al Artelor, ediţia a II-a;

20 ian – 10 febr. 2023 – expoziţie la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti, Între cer şi pământ, curatori Carmen Florian, Daniel Chelaru;

am realizat grafică şi copertă de carte pentru numeroşi scriitori şi pictori (Oraşul tatuat, autor, Ionuţ Calotă, editura Universitară, 2021, Pasărea care mă doare şi Pasărea toamnei, o torţă uitată, 2022, autor, Constantin Sârghiuţă, Capricii de toamnă, autoare, Maria Simion, Verde gura adevărului, autoare, Carmen Şendroiu, Improvizăm idile indecente, autoare, Rozalia Grozea, antologia de poezie şi proză, Cădere în infinit, antologia de poezie Roşu declarativ, 2020, toate apărute la editura Art Creativ); lucrări de pictură şi grafică în colecţii particulare din ţară şi din străinătate.

În tablourile mele, formele evoluează, nu sunt niciodată aceleaşi, nu pot picta la infinit un singur lucru, de cele mai multe ori mi se pare că refac, prin recompunere, imaginea luminii, folosindu- mă totdeauna de dimensiunea lăuntrică a acesteia şi, bineînţeles, de cea mistică, nescăpată din vedere, nu e o demonstraţie de îndemânare, ci, mai degrabă, materializarea unei idei, a unei stări particulare de bine şi de bucurie, aşa încât, totdeauna ajung la concluzia că veacului cumsecade nu i de mai potriveşte covorul, un dezacord de calibru stă aici arcuit, sunt mereu în afara timpului, fără început și fără sfârșit….

Cu alte cuvinte, pictura mea nu e decât o introducere în simptomatologia poetică, sigur, îi poate urma acesteia şi o terapie aplicată pentru că, aşa cum un text îmi place cel mult 5 minute, la un tablou aş lucra continuu, l-aş tot modifica, dacă nu m-ar opri alte activităţi şi dacă n-ar exista pericolul să păşesc pe nisipuri mişcătoare şi într-o zonă şi în alta.

Cert este faptul că orice închidere sau nepotrivire de cuvinte sau de culori, desigur, din punctul meu de vedere, generează alte deschideri către experienţe estetice noi de care mă îndrăgostesc şi pe care le vreau, le am şi le vreau din nou…

roşul de vindecare se află împreunat cu ritmul,

coboară şi urcă pe întinderea trupului de hârtie,

îl bătătoresc până când goliciunea-i urlă

ca un fior despletit şi pierdut pe de-a-ntregul în sinea mea

Ca şi în poezie, şi în pictură, folosesc lumina, culoarea şi versul fără a le constrânge, elementele de execuţie sunt libere, au propriile reguli, structura lor este construită pe analiza şi accentuarea detaliilor, a dialogului ce domină permanenţa, cam aşa:

prin sânge îmi trec flori de tei,

le atârn repede de zece șiraguri de mărgele într-un bazar,

sufletul apăsat al lemnului se zbate în lumină

am declarat stare de necesitate în haosul altui trup

Plin de culoare, joc îndrăzneţ, fără prea multe detalii, spaţiul apare doar ca o iluzie, nimic nu este aşa cum se vede, ci, precum se simte, fără îndoială, fiecare privitor va vedea ceea ce doreşte el însuşi să vadă, esenţa se află în mijlocul lucrurilor, dinamismul se aliază, fără doar şi poate, cu înţelesul subiectiv al acestora…

mai degrabă m-aș fi legănat de pe un picior pe altul,

dar n-am apucat să frământ răsărituri cum trebuie,

eu le-am spart doar și le-am înghețat umbrele înalte în oglindă

Prin urmare, o lumină vibrândă, ca şi poezia, o dimensiune însufleţită, o conotaţie metafizică a spaţiului liber…

Cred că acestea sunt forme de comunicare, mai mult sau mai puţin înţelese, însă, ele desfiinţează bariere, depăşesc izolarea, şterg obstacole dintre oameni.

Expresia personală este prin esenţă de stare, de inspiraţie, mereu o sinteză a scrisului, în special a poeziei suprarealiste, ceea ce, prin urmare, nu poate îndrepta compoziţia decât înspre abstract, însă, în momentul acesta, mi se pare o alegere confortabilă.

Uneori un gest fizic e de ajuns pentru a-mi sugera ideea lucrării, atunci, lumina vibrează, se însufleţeşte şi taie suprafaţa pregătită pentru pictură, îşi trasează, de fapt, paşii după care eu merg într-un spaţiu complet liber; sigur că imaginea abstractă poate fi stranie la prima vedere, cunoscută şi necunoscută în acelaşi timp, însă, acordând suficientă atenţie conotaţiei metafizice, dimensiunea lucrurilor devine simplă şi pură, tocmai pentru că dematerializarea realităţii şi a elementelor ei figurative este provocatoare, mereu va fi o tensiune între abstract şi figurativ; dar cum ar fi dacă ni s-ar oferi răspuns tuturor întrebărilor şi n-ar mai trebui să ne folosim mintea şi imaginaţia pentru a lua ce-i mai profund din esenţa lucrurilor?

forme de întreg se caţără pe pieptul înaltului, să-i desăvârşească întruparea de os aruncat din cer, probe de tăcere din marţea de post şi lumină blândă la marginea de drept a tabloului, dar şi a lumii, peste gusturi toate se întind şi se luminează…

Ideea se creează în mod transparent şi echilibrat dintr-un concept propriu, nu pentru lămurirea vreunui mister care, până la urmă, există atât timp cât dorim să căutăm forme şi aspecte ale lumii şi apoi să le reconstruim din elementele existenţei noastre, să le alăturăm, să le suprapunem şi să le eliberăm la fel de proaspete…

În afară de vers şi culoare, spaţiul neobişnuit este completat cu linişte, cu discreţie, acestea sunt sugerate în contextul compoziţional, perspectiva redă numai ceea ce spectatorul doreşte să deruleze cu propria imaginaţie, totul fiind supus, deci, unei libere interpretări.

forme atinse de umbre, înnecate de ele…

roşu declarativ

miroseam a verde…

știi, verdele acela cu care te înțelegi din priviri

și-l ții încă de braț mult după ce a trecut peste tine?

mi se spunea adesea cum că mi-ar fi schimbat culoarea ochilor,

că-mi aruncă în urmă adâncimi dintr-o fântână

până vine o pasăre și își lasă glasul acolo

abia atunci îmi chemam de peste tot ochii flămânzi,

îi așezam în vase prețioase și apoi îi cerneam

picătură cu picătură pe chipul nou al arșiței…

când reuşesc să sfârtec galbenul năuc din închipuirea mea,

pun demnitatea lui deoparte şi renunţ să-l mai văd

el pătrunde în vremea unei fotografii

şi-i dezechilibrează umbletul stângaci

aşezându-se resemnat pe altă bancă lângă frumuseţe,

se înlocuiește degrabă cu o filosofie de neam ales

galbenă, partea întoarsă la perete mă răsfaţă cu fructe de pădure,

ele ard, câinii latră palid

ce bine! în alaiul ăsta nu mă mai recunosc!

***

Aici s-au terminat rândurile dar și imaginile  primite de la invitata noastră specială de azi.

Concluzia?

Suntem cu adevărat impresionați de personalitatea sa puternică, de cumulul de calități aparte reunite într-o singură persoană. Precum un diamant cu mai multe fețe strălucitoare….

Îi dorim sănătate și multe realizări pe toate planurile. În viitor, sperăm să putem prezenta onorabililor cititori câteva dintre cărțile și poemele sale. Până atunci, numai bine și frumos tuturor!

Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru în Consiliul Director al Asociației Artiștilor Plastici – A.A.P.B, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, – U.Z.P.R.