Vă mărturisesc faptul că am iești din perioada de gripă. Am folosit toate tratamentele posibile. Dar, până la urmă sunt bine. Când am o durere, când soția nu se simte bine, ori altcineva din familie, dau fuga la farmacia din apropiere. Sunt acolo niște doamne parcă de pe altă lume. Mereu zâmbesc, mereu îți dau orice doctorie ceri. La alte farmacii, ridică din umeri și spune că nu are cutare sau cutare produs.
De ani de zile, acolo unde oamenii zâmbesc mă simt bine și rareori când nu au ce cer, mă anunță au făcut comandă și mâine pot veni. Așa m-am apropiat de această echipă de farmaciști. Dacă punem la socoteală și marea mea pasiune pentru pictori, veți înțelege, în mod sigur, bucuria unică simțită atunci când am întâlnit un pictor, de profesie farmacist. S-a aprins un beculeț și mi-am spus…Un om cu cea mai nobilă meserie din lume, aceea de a face bine semenilor se ocupă cu cea mai frumoasă dintre arte – pictura. Sigur, e un punct de vedere, poeții, actorii, muzicienii pot să aibă obiecții aici.
Revenim. Invitatul nostru special de astăzi este un pictor de valoare, dar care provine dintre… ați ghicit, farmaciști.
Aprindeți reflectoarele! Sus cortina! Liniște în sală vă rugăm… Intră în scenă…. doamna Rodicaaaaaa Guleaaaaaaaa….
-Vă rugăm să vă prezentați…
-Mă numesc Rodica Gulea , am 64 de ani,locuiesc cu familia in Braşov. Mare parte din viaţă am trăit-o in perioada comunistă când în general arta nu era încurajată astfel că deşi am urmat în gimnaziu un curs extraşcolar mai exact “cerc de desen” cum era atunci exprimarea nu am finalizat nimic ; nu am avut încredere in propriile forte si nici determinarea (deşi tatăl meu cocheta cu pictura)mereu am considerat că nu am înzestrarea care s-ar fi pretins pentru a picta. Prin urmare , deşi am absolvit Facultatea de farmacie am ramas o mare admiratoare de frumos fie muzica , fie arta vizuală,cusături,ţesături, arta teatrală. Nicicând nu am avut suficient timp să îl dedic acestei arte de a picta însa probabil în adîncul sufletului meu a “mocnit” acest “microb”. Se pare că l-am “activat” e drept ,cam tîrziu….şi la încurajarile fiicei mele la rîndul ei artistă în muzică.
Am făcut această alegere odata cu retragerea mea din activitatea profesională care a coincis cu începutul perioadei pandemice din dorinţa de a evada din cotidianul cenuşiu şi sumbru la ora respectivă.
Am constatat că îmi place mult jocul culorilor aşternute pe foaie,pînză,lemn ,simt că absorb energia culorilor pe care apoi încerc sa o transmit pentru ca vraja să alunece pînă la capăt. La început am ales mai mult peisaje ca să mă obişnuiesc cu mînuirea pensulelor şi a melanjului de culori. Încerc să “intru” în povestea pe care vreau să o spun pentru a îmbogati şi a-i da o notă personală care sper să fie perceputa şi de ceilalţi care privesc .Fiecare lucrare pe care o aleg mă îngrijorează la început dar pe parcurs şi mai ales la sfîrsit mă bucură nespus. Lucrez cu multă plăcere ascultînd muzică clasică (şi nu numai) si mă încînta fiecare moment în care reuşesc să surprind ceea ce mi-am propus.Speranta că voi reusi ma călăuzeşte şi îmi dă incredere în toate etapele constituirii lucrării.Tatăl meu care este in al 95 –lea an al vieţii sale este cel mai surprins de pasiunea mea şi mă susţine împreuna cu fiica mea . Admir pictorii impresionişti care se bazau pe memoria lor vizuala excepţionala şi încerc uneori să-mi aleg a realiza unele reproduceri.
– Cum a fost anul 2022 pentru arta dvs?
– În anul 2022 am lucrat mai puţin însa mai de calitate după părerea mea, am încercat să abordez nu numai peisaje şi mă bucur că am avut succes şi unele aprecieri atît pe pagina mea de artă Emily paints cît şi pe aceea a grupului de pictori începtori unde activez de ceva vreme. Sunt interesata şi ce lucreaza alti amatori care mă uimesc cu entuziasmul lor.
– Ce vă doriți pentru 2023?
– Pentru 2023 mi-aş dori să pot îndrazni mai mult şi mai ales să lucrez după modele reale, ceea ce presupune însă şi mai mult studiu… Sunt fascinată de opulenţa internetului şi de infinitatea creativităţii umane…de-a dreptul mă înspaimîntă…astfel că mă întreb: oare mai există ceva nou de spus în artă?
-Cum doriți să fie lume arte, lumea artei dumneavoastră?
– Mi-aş dori să pot aduce şi eu o cît de mică contribuţie la evolutia artei chiar daca de pe poziţia de amatoare, să evoluez, să îmi găsesc propriul stil care să emoţioneze pe cei care îmi privesc lucrările.Fiecare zi alături de culorile mele aş vrea să mă susţină pentru a descoperi atîtea mistere ale artei vizuale.Vă asigur că bucuria pe care ţi-o dă această latură a artei merită să fie trăita de cît mai mulţi semeni . De asemenea ar fi bine ca arta să reprezinte o veriga mult mai importanta pentru a ne înnobila sufletele ,a ne cultiva gustul pentru frumos, a deveni cu fiecare zi mai buni şi a ne oferi pavăza emoţionala de care ducem atîta lipsă.
-Minunat spus! Felicitări. Să arătăm acum onorabililor cititori câteva dintre superbele dvs tablouri. Poftiți deci la ….
GALERIA DE ARTĂ…
Old town in Praga
Concluzia?
În titlul articolului, doamna Rodica Gulea declara că dorește să își găsească propriul stil care să emoţioneze pe cei ce îi privesc lucrările. Evident, această dorință a fost îndeplinită deja…
Am cunoscut un om special, care provine din familia unor artiști. Ne bucurăm mult că știm acum că Brașovul are un creator așa de sensibil. Mai cunoaștem niște pictori din zona, dar acum, mult timp Brașovul o să fie în mintea mea asociat cu figura și tablourile doamnei Rodica Gulea. Îi dorim sănătate invitatei noastre, dar și întregii sale familii!
Numai bine și frumos tuturor!
Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru în Consiliul Director al Asociației Artiștilor Plastici – A.A.P.B, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 