Mereu am fost atras de subiectele în care se face un salt elegant de la o artă la alta. De la pictură la poezie, de la poezie la muzică, de la teatru la muzică. Astăzi, avem bucuria unei premiere. Un subiect care leagă pictura de sculptura.
Pe 27 februarie a fost ziua de naștere a marelui sculptor Ion Irimescu. În 1903. Așa că, gândul meu a zburat la cel considerat de mulți specialiști în domeniu, cel mai mare sculptor român, după Brâncuși. Și cum nimic nu este întâmplător în această lume, doamna Daniela Isache, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Iași, îmi trimite o fotografie chiar cu Ion Irimescu. Așa, m-am gândit, în mod firesc la un subiect aparte unde apar două arte frumoase: sculptura și pictura. În calitate de gazetar iscoditor, am solicitat de la doamna Daniela Isache numai câteva cuvinte legate de această fotografie, despre contextul în care ea a fost realizată. Iată ce am primit:
,,ION IRIMESCU mi-a spus după Vernisaj că pictura mea expresionistă mă reprezintă și să nu renunț niciodată la ea, pentru că este originală și interesantă. Ion Irimescu a fost invitat la Vernisaj de criticul Radu Negru . Nu l-am cunoscut decât atunci, după Vernisaj, când mi-a spus aceste cuvinte despre pictura mea. Eu eram la început de drum, iar cuvintele lui au contat mult pentru mine, în lumea mea expresionistă. Era moldovean ca și mine, modest și cu multă empatie. De altfel, se pot vedea pe chipul lui blândețea și empatia”.
La începutul carierei, la începutul drumului în lumea artei, un asemenea îndemn înseamnă extrem de mult pentru un tânăr creator.
Dorim cu acest prilej să îl readucem în centrul atenției pe sculptorul ION IRIMESCU, prin cuvinte ori imagini ale minunatelor sale lucrări.
Ion Irimescu este continuatorul unei generaţii de mari artişti care i-a cuprins pe Paciurea, Oscar Han, Jalea sau Gheorghe Anghel. Arta lui Ion Irimescu entuziasmează simţurile, evoluând de la neoclasicismul de început, la etapa formelor geometrice de tip Brâncuşi, la stilul arhaic sau primitiv, până la sculptura puternic stilizată, în bronz, în care acordă o atenţie specială şlefuirii artizanale a formelor. Ion Irimescu s-a impus în peisajul artei româneşti, temele predilecte fiind maternitatea şi muzica, folosind linia ondulată din Art Nouveau şi spiritul creator al Art Deco-ului, astfel încât să se păstreze departe de imitaţie şi să creeze un stil propriu, inconfundabil.
În anul 1961, expune la Expoziția de sculptură contemporană de la Muzeul Rodin din Paris, participarea sa internaţională fiind completată de nenumărate expoziţii care au avut loc la Moscova, Berna, Roma, Berlin, Helsinki, Budapesta, Dresda, Varșovia, Praga, Stockholm, Londra, Istanbul, Ankara, Damasc, Cairo, Alexandria sau Tel Aviv.
În anul 1966, este numit profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.
În anul 1975, donează muzeului orașului Fălticeni 314 sculpturi (în bronz, marmură, lemn, ipsos sau chiar plastilină), peste 1000 de lucrări de grafică şi desen, o întreagă bibliotecă cu albume de artă românească şi universală – circa 1500 de titluri precum şi o colecţie de picturi, cu care se înființează Colecția „Ion Irimescu”.
Să vedem acum câteva din superbele sale sculpturi.
Pentru a păstra tonul legăturii dintre sculptură și pictură, iată și câteva tablouri semnate de doamna Daniela Isache.
Să ne bucurăm deci de întâlnirea sculpturii cu pictura!
Numai bine și frumos tuturor!
Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, – U.Z.P.R.
APCS - Agentia de Presa Culturala si Sportiva 