Doamna Danieniela Oravitanu, doctor in arte vizuale, ne vorbeste despre importanța obiectualizării operei de artă, a emanciparii mijloacelor de exprimare a artei picturale, care au influentat creația multor artisti ai secolului trecut și actual

Zori de zi, 7 martie, anul de grație 2023. Este o zi specială pentru mine, fiind data de naștere – în 1875 – a marelui compozitor francez impresionist Morice Ravel. Ascult iar și iar celebrul său Bolero… Din lumea armoniilor sonore facem un salt elegant în lumea armoniilor spațiale și cromatice. Asta deoarece doresc să vă ofer bucuria unei noi întâlniri cu Doamna DANIELA ORAVIȚANU, doctor în arte vizuale. Ne vorbește despre importanța obiectualizării operei de artă, a emancipării mijloacelor de exprimare a artei picturale, care au influențat creația multor artiști ai secolului trecut și actual …

-Care sunt pictorii români și străini care vă plac mai mult? (Nota redacției: În cadrul interviului vom prezenta lucrări semnate de invitata noastră specială de astăzi)

-Cucerirea libertății de a privi lumea fără prejudecăți a fost, întotdeauna, și continuă și astăzi, o necesitate pentru artiști. Totuși ei trebuie să aibă grijă, căci formele de exprimare prea originale și înțelegere a realității pot să devină neperceptibile de către publicul consumator de artă. Există o infinitate de personalități artistice, care percep lumea diferit și o exprimă diferit. Fiecare are un stil propriu, un limbaj propriu, fiecare dezvoltând relații specifice cu realitatea.

Studiind principalele direcții ale artei moderne, am reușit și eu să îmi formez propria percepție, un limbaj propriu adaptat cerințelor artei contemporane.

Se pare, că și cucerirea libertății de a privi lumea fără prejudecăți nu a fost doar o revoltă împotriva academismului, ci era o necesitate. Marile „rupturi” ce s-au petrecut în artele plastice le putem întâlnii la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Van Gogh, Gauguin, fovii, Picasso, Braque, Kandinsky, Mondrian, Brâncuși, Marcel Duchamp, fenomenul Bauhaus, opera lui Klee, contribuția importantă a lui Arhipenco, care a lansat sculpto-pictura, sau Larionov, care a creat montaje tridimensionale, sun doar câteva exemple care au schimbat radical exprimarea plastică în arta modernă .

Bineînțeles că studierea tuturor perioadelor din istoria artelor, a operelor marilor creatori ai tuturor timpurilor este importantă, dar pentru un creator al artei moderne este necesară înțelegerea tuturor noutăților apărute. Și eu am studiat obiectualizarea operei de artă, o cerință normală pentru curentele artei moderne, care au renunțat la iluzionism. Ea reprezintă în fapt spiritualizarea materiei.

S-a ajuns la emanciparea mijloacelor artei picturale. A fost introdus colajul, montajul ca inserții ale realului. Acest proces a fost timid la începuturi, dar apoi a dus la apariția picturii acumulate, a de-colajului, a asamblajului și chiar a instalațiilor și happening-ului. Am admirat creația lui Schwitters, care a înlocuit pigmenții cu materiale recuperate, abandonându-se frumuseții lor involuntare, apoi folosirea colajului de către Braque și Picasso, contribuția lui Arhipenco și a lui Larionov, contribuția fovilor, etc. Acestea se reflectă oarecum în multe din lucrările mele, unde apare atât colajul cât și sculpto-pictura .

Lucrările următoare fac parte din ciclul CONFIGURĂRI SPAȚIALE

Expoziția retrospectivă a artistului american Frank Stella, pe care am văzut-o în 1993 la Muzeul de Artă Modernă din München, mi-a lăsat o puternică impresie.

Ultimele sale lucrări, de dimensiuni impresionante și o forță expresivă extraordinară, desfășurau structuri din bidimensional venind spre tridimensional, până la asamblaje și instalații, de o viguroasă plasticitate. O altă importantă expoziție, pe care am văzut-o în 1998 la Wilhelm- Hank- Museum din Ludwigshafen am Rhein, a fost a lui Arman. Opera pictorului croat Edo Murtic se remarcă prin forță, mișcare, lirism, vitalitate rațională, grafism nervos și vehemența culorilor. De aceea mă simt aproape de acest artist . Emilio Vedova, deși autodidact, a devenit un clasic al picturii abstracte. Libertatea spirituală a exprimat- o prin libertatea mișcării în spațiu, creând structuri ale spațiului multifuncțional. El a făcut o mulțime de experimente cu noi tipuri de comunicare, montaje neobișnuite, colaje mărite din peliculă de film, proiectate pe patru etaje, aplicând tehnica offset, litografia , serigrafia. Deși rigoarea și organizarea există în operele sale, ele nu copleșesc compozițiile. Există în ele forță, tensiune, monumentalitate și mobilitate .

În ciclul de lucrări CONFIGURĂRI SPAȚIALE din creația mea există reliefuri picturale, compoziții dinamice unde forme agresive tind să recompună un nou spațiu, care dialoghează cu ambianța. Nu este în fapt doar o reînnoire formală, ci și una tehnică . Abstracția lirică se combină cu cea geometrică.

În ciclul de lucrări STRUCTURI INTUITIVE folosesc foarte des colajul unor materiale ușoare ( bucăți din ziare și reviste, pânză, sfoară, alte obiecte, etc. )

În aceste compoziții în afară de colaj mai apelez la inserții de diferite tipuri, la culorile acrilice, la grafit. Ceea ce vrei să exprimi într-o lucrare îți impune și materialele de care ai nevoie.

Lucrările următoare fac parte din ciclul STRUCTURI INTUITIVE

Dintre pictorii români îmi plac: Ștefan Luchian, căruia îi admir cromatica pură, tușa, sentimentul nervos al formei, melancolia îmbinată cu vigoarea, rafinamentul, sensibilitatea; Ion Alin Gheorghiu cu ale sale „Grădini suspendate”, atât de complexe, originale, acesta fiind un lucid constructor al imaginii; Ion Sălișteanu; Gheorghe I. Anghel; cromatica deosebită și construcția aparte a lui Marin Gherasim; Gheorghe Lungu; Adrian Chira, ce abordează un expresionism abstract cu inserturi simbolice și cu o dozare aparte a gesturilor cromatice.

– Ce rol au muzeele, expozițiile, galeriile de artă în educarea simțului estetic ?

-Vrând, nevrând vizitarea muzeelor, a expozițiilor de artă din galerii contactul cu albumele de artă, vizionarea filmelor despre creația marilor artiști, etc. duc la o înțelegere mai profundă a complexității fenomenului artistic .

–Unde pot să fie văzute lucrările dumneavoastră. Până unde știți că a ajuns fizic cel mai departe o lucrare pe care o semnați?

-Și lucrările mele pot fi văzute pe paginile de facebook, în expozițiile personale, la galeria „Helios”, în expozițiile naționale, internaționale, colective sau de grup organizate de U.A.P. România, în colecții particulare în țară sau în străinătate, și chiar în unele muzee. M-a bucurat relatarea unei prietene, care într-o vizită la New York, a găsit într-un cabinet al unei clinici private o lucrare semnată de mine. Doamna doctor de acolo o primise cadou din România .

– Ce sfătuiți un părinte care are un urmaș cu înclinații în domeniul artelor plastice, să continue pe acest drum, ori să încerce și alte direcții ale artei?

-Ce sfat aș da eu unor părinți, care au un copil cu înclinații în domeniul artelor plastice? Dacă vrei să faci artă, ai nevoie de talent, de o oarecare inteligență, de putere de muncă, multă muncă, tenacitate, de ce să nu spunem, că trebuie să ști să îți faci relații, că altfel totul e degeaba ( vezi cazul meu ) și o altă sursă de venit, deoarece ca artist plastic cheltuiești mult și câștigi puțin. Dacă tânărul se hotărăște să meargă pe acest drum, să fie voința lui nu a părinților, caci nu este ușor. Eu fac acest lucru de când eram copil. La 13 ani am avut prima expoziție personală. Am fost conștientă de ceea ce mă așteaptă, deoarece și mama mea a fost artist plastic. Dar asta mi-a plăcut, asta am vrut , asta am făcut.

–Vă mulțumesc foarte mult.

   La final să urăm sănătate invitatei noastre, familiei sale, admiratorilor de artă, onorabililor cititori și să ne revedem cu bine în viitorul nu prea îndepărtat! Până atunci, numai bine și frumos tuturor! Nu uitați să zâmbiți!

Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturală și Sportivă – A.P.C.S., membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, – U.Z.P.R.

Publicitate